Cu Stofa diavolului cred că v-aţi lămurit.
Cu nivele vs niveluri, asemenea.
Cât despre cc şi bcc: cc va să zică “carbon copy”, bcc – “blind carbon copy”. Io aşa mi-aduc aminte.
Să trăiţi şi să mai treceţi p-aci. Între timp, să scriţi bine!
Cu Stofa diavolului cred că v-aţi lămurit.
Cu nivele vs niveluri, asemenea.
Cât despre cc şi bcc: cc va să zică “carbon copy”, bcc – “blind carbon copy”. Io aşa mi-aduc aminte.
Să trăiţi şi să mai treceţi p-aci. Între timp, să scriţi bine!
1. Nu vă putem spune ce este o diacritică, căci nimeni n-a văzut una. Încă există dispute pe tema asta.
2. Vă mulţumesc că mi-aţi transmis, dar data viitoare ar fi bine să-mi spuneţi şi cine m-a căutat.
Update, că nu mă lasă sufletu’ să vă las nedumirit:
Va căuta. – la viitor e întotdeauna va, într-un cuvânt. Adică: dacă poate fi completat cu el/ea, e va: El va căuta mâine.
V-a căutat. – la perfect compus e întotdeauna v-a. Dacă poţi să adaugi pe Dvs / pe voi, atunci e v-a: El v-a căutat pe voi / pe Dvs.
Deşi a luat startul cu vreo câteva zile mai târziu, articolul despre fi vs fii a reuşit ieri, pentru prima oară, s-o ia înaintea articolului despre creează vs crează, care a deţinut supremaţia timp de o lună de zile. Vin tare din urmă douăsprezece vs doisprezece şi zi vs zii.
http://www.capital.ro/articol/bolile-de-inima-cresc-tensiunea-pe-piata-de-farmaceutice-116088.html
Doamna Mihail, aşteptăm să ne spuneţi în episodul următor ce-au făcut decesele după ce au fost provocate de (i)responsabila cardiopatie.

http://www.jurnalul.ro/articole/143258/un-ceausescu-al-guvernului-boc-(i)
Domnu’ Cristoiu, n-o să vă întreb de ce scrieţi Criză, cu cî mare, şi Buget, cu bî mare. O să vă-ntreb, în schimb, de ce – dacă tot aţi scris Criză cu cî mare şi Buget cu bî mare – scrieţi ţară cu ţî mic. Adică ce, ţara ce-are?!

http://www.jurnalul.ro/articole/143261/cincinalul-ingenunchierii-armatei
Domnu’ Radu Tudor, îngenuncherea nu e o genunchieră, deşi, poate, analiştilor militari aşa li se pare.
Drept pedeapsă, 100 de îngenuncheri (fără genunchiere), cu DEX-ul în echilibru pe cap.

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/837441/quotTelefoanele-vedetaquot-se-vand-scump-in-Romania/
Greşit, domnu’ Adrian Popa, dacă-mi daţi voie. Telefoanele nu se vând scump. Telefoanele se cumpără scump în România.
În caz că n-aveţi bani să vă cumpăraţi un roboţel sau o roboţică, daţi un anunţ pe bestjobs. Roboţelul mulgător costă numai 250 de euro pe lună, dar lucrează full time. Ce-i drept, e doar mecanic. Probabil că unul digital pe care să-l comandaţi prin internet direct de pe plajă costă mai mult.
http://www.bestjobs.ro/locuri-de-munca-mulgator-mecanic/398096/mulgator+mecanic/1
Domnu’ ministru, dragă domnule Videanu,
Deşi nu pare, cuvântul “fortuit” NU înseamnă “forţat”, “cu forţa”. NU.
Cuvântul “fortuit” înseamnă “întâmplător“, “neprevăzut“, “neaşteptat“.
Domnu’ ministru, io chestia asta o ştiu de la doamna Andreescu, profesoara mea de română dintr-a cincea. Pe bune, dom’ ministru: eram într-a cincea când doamna Andreescu ne-a explicat ce înseamnă “fortuit”. Acu’, uite, am prins momentul să vă transmit şi dumneavoastră explicaţia. Ce-i drept, e cam târziu – că deja aţi apucat să ieşiţi la teve şi să ziceţi în gura mare “fortuit” cu sensul de “forţat”. Dar vorba ceea, mai bine mai târziu decât niciodată. Data viitoare când vă daţi pe sticlă, o să ştiţi şi o să folosiţi corect termenul “fortuit”. (Vă dau un indiciu, ca să nu vă mai încurcaţi – ăsta e de la mine, nu de la dna Andreescu: când vă mai stă pe limbă “fortuit”, gândiţi-vă la zeiţa Fortuna, a destinului, a sorţii, a norocului neaşteptat, neprevăzut.)
Ne-am lămurit, dom’ ministru?
În “Capital”, dl Vioreanu, luându-şi ca sursă “Le Point”, ne zice aşa:

http://www.capital.ro/articol/planul-de-salvare-a-sistemului-financiar-nu-functioneaza-115994.html
Domnu’ Vioreanu, noi, cititorii Dvs, vă atragem cu respect atenţia că apoziţia stă între virgule, chiar şi când vorbim&scriem în afacereză. “Gordon Brown” şi “Alistair Darling” sunt, din păcate pentru ei, doar nişte apoziţii în fraza cu pricina, aşa că tre’ să stea cuminţi între virgule – indiferent cât respect le purtaţi Dvs.
Şi-ncă ceva, domnu’ Vioreanu: cum e treaba cu pierderile monumentale?! Ştiţi vorba aia englezeasco-americănească: ups & downs. Pierderile îs nişte downs, right? Şi monumentele îs nişte ups, right? Atunci cum îs alea pierderi monumentale?! E un nonsens, domnu’ Vioreanu, nu vă fie cu supărare. Reformulaţi, vă rog eu.
Ne zice aşa Business Standardu’ on line:
“In 2008 nu am resimtit in niciun fel efectele crizei. Ne asteptam ca in 2009 ea sa isi puna amprenta, intr-o masura mai mica sau mai mare, asupra bugetelor familiilor, ducand la schimbarea prioritizarii cheltuielilor si la o exigenta mult mai mare legata, in primul rand, de raportul calitate/pret”, a declarat Oprisan (şeful de la Ikea România).
Domnu’ Oprişan, dacă-mi daţi voie: cum e treaba cu “exigenţa mai mare legată, în primul rând, de raportul calitate/preţ“? Adică în mod normal, clienţii Dvs în ce fel îşi manifestă exigenţa, dacă nu în raportul calitate/preţ? Ce-i face pe ei să cumpere de la Ikea când nu-i vreme de criză? Design-ul magazinului? Înghesuiala de sâmbătă? Creionaşele moca? Metrul ăla de hârtie, moca şi el? Catalogul 2009, scris cu greşeli? Sau ce? Nu, pe bune acu’, domnu’ Oprişan, după părerea Dvs, cine vă sunt clienţii şi de ce cumpără ei de obicei de la Dvs?
Şi-ncă ceva, domnu’ Oprişan: cum e aia cu schimbarea prioritizarii cheltuielilor?
Domnu’ Oprişan, vă rog io să verbalizaţi sememele prin nişte lexeme şi morfeme adecvate, dacă înţelegeţi ce vreau să spun. Adică, domnu’ Oprişan: e cazu’ să vorbeşte româneşte!
http://www.standard.ro/articol_77644/ikea__presiune_pe_bugetele_familiale.html
Noi credem, domnu’ Bichir, că al enşpelea articol despre paşapoartele biometrice (ptiu, stuchiţi-vă-n sân!) e absolut inutil şi se încadrează la categoria “Scrierea degeaba”, subcategoria “Aflarea-n treabă”.
De asemenea, noi mai credem că un şapou de genul “Paşapoartele biometrice au iscat un nou tumult în lumea românească, îndeosebi cea creştină” se vrea un soi de captatio interesu’ cetitoriului, pe modelul “breaking news”, perfecţionat de Realitatea TV. Adică tumultul de care ziceţi e tot atât de tumuluos pe cât de breaking sunt news-urile Realităţii. Adică nu-i tumult, să ne-nţelegem. Nici în lumea românească în general (care are alte trebi în acest moment), nici în lumea românească creştină. Că io ştiu vreo câţiva români creştini care nu se-agită defel pe tema asta. Plus că mai ştiu, prin Dobrogea, şi câţiva români musulmani care, culmea!, nici ei nu se-agită. Între noi fie vorba, domnu’ Bichir, am impresia că se agită doar popimea, şi anume acea popime care afuriseşte periodic câte o invenţie, doar aşa, să nu-şi iasă din mână şi să nu uite prostimea că ochiu’ popii veghează.
Domnu’ Bichir, o dezbatere despre paşapoartele biometrice şi dreptul la protecţia datelor private, la intimitate etc, asta da, s-ar putea să ne intereseze. Dar, domnu’ Bichir, poliţele plătite popeşte, între popi, prin intermediul articolelor la gazete, asta nu ne-nteresează. Serios. Ni se rupe care popă se poza cu care, când, unde şi cu ce scop.
Şi acu’, dacă se poate, aş vrea să vă zic eu ce este trist: trist nu e că ziariştii (creştini au ba) nu-s uniţi; trist e că un ziarist scrie fraze precum cea de mai jos. (Şi anume: Că nu putem fi uniţi, că după ce există o mână de jurnalişti creştini şi aceştia sunt dezbinaţi.)
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/837008/EDITORIALUL-EVZ-Sunt-noile-pasapoarte-satanice/
Acu’, domnu’ Bichir, încercaţi aşa: “că, după ce că există doar o mână de jurnalişti creştini, şi aceştia sunt dezbinaţi”. Prea multe că-uri şi vi-i frică de cacofonii? Domnu’ Bichir, să ştiţi de la mine: cacofoniile şi repetiţiile sunt scuzabile; lipsa de logică a discursului, nu. Iar virgulele, domnu’ Bichir, generează logica – sau lipsa ei.
Pariu că-l promovează?
Oricum, domnu’ Nicuţ, dacă încasările va aduce încasări, atunci putem spune că banii merge. Nu-aşa, domnu’ Nicuţ?
S-a apucat Dinu Patriciu să scrie editoriale în Adevărul.
Îi aşteptăm pe Dan Voiculescu şi pe Sorin Ovidiu Vântu.
Nene Dinule, să scriţi bine!