Arhiva pentru aprilie, 2009

Aţi căutat, vă răspundem. 31.

30/04/2009

Image Hosted by ImageShack.us

V-am mai explicat, da’ nu-i nimic, vă mai explic o dată, într-alt fel, poate-poate de data asta s-o lipi.

Da’ mai-nainte să vă explic, răspundeţi-mi la o întrebare:
La persoana I sg. ziceţi eu cr-ez, sau cumva eu cre-ez ?
Şi la persoana a II-a ziceţi tu cr-ezi, sau tu cre-ezi?
Iar la persoana I pl. ziceţi noi cr-ăm, sau, mai degrabă, noi cre-ăm?
La a II-a pl. ziceţi voi cr-aţi în loc de voi cre-aţi?!

Păi ş-atunci, de ce la persoana a III-a să ziceţi (şi să scrieţi)
el/ei cr-ează, în loc de ei/ei cre-ează?! E la fel de greşit ca şi eu crez, tu crezi, noi crăm, voi craţi. Lipseşte un e, adică. (Crează s-ar citi crea-ză, în două silabe; ca în el să crează, formă veche de la el să creadă. Ca să citiţi cre-ea-ză, în trei silabe, aşa cum îl pronunţăm în mod normal pe a crea la persoana a III-a sg., tre’ să scrieţi aşa cum am scris eu mai devreme, şi anume cu ee: creează.)

Car’ va să zică:
a crea (repet: a crea, cu un singur e; cre-a)
Radicalul e cre-, la care se adaugă terminaţiile: -ez, -ezi, -ează, -ăm, -aţi, -ează. Car’ va să zică, cu excepţia lui noi şi voi, avem 2 e: unul din radical (cre-), unul din terminaţie.

cre/ez, ca lucr/ez
cre/ezi, ca lucr/ezi
cre/ează, ca lucr/ează
cre/ăm, ca lucr/ăm
cre/aţi, ca lucr/aţi
cre/ează, ca lucr/ează.

Adică: acolo unde conjugarea lu’ a lucra are un singur e, din terminaţie, conjugarea lu’ a crea are doi e: unu’ din radical (cre-), unul din terminaţie (-ez, -ezi, -ează).

E clar acu’?

________________

Vezi şi Creem /vs/ Creăm.

Cârma naţionalei.

30/04/2009

De ce nu timona naţionalei? Sau volanul? Sau manşa? Sau ghidonul?

M-au zăpăcit ăştia ieri cu “Răzvan Lucescu la cârma naţionalei”. Ce atâta cârmă, frate?! Că dacă i-ar cârmi careva pe flăcăii ăia de aleargă în teren, poate-ar mai câştiga câte ceva. Da’ ăia aleargă haotic, fiecare după cârma proprie, aşa că mai scutiţi-mă, vă rog, de metafora asta, că s-a zaharisit deja.

1 mai muncitoresc.

30/04/2009

Tiii, ce de-a mai chestii se întâmplă la Muzeul Ţăranului, că nu pot să nu vă dau de veste – chit că nu ăsta era scopul blogului.
Car’ va să zică:

Vineri 1 Mai, orele 12.00 – 02.00
VOCEA MESELOR
– festival de exorcizare relaxată – mititei, şedinţe, bere, pionieri, sirop cu sifon, uteciste, nechezol, discotecă retro, floricele, diplome & alegeri.
Vineri, 1 Mai, ora 21.00
TIMPURI NOI – concert tovărăşesc
intrarea 25 LEI
Sâmbătă, 2 mai, ora 11.00
PAIAŢA prezintă „Prinţesa Crizantemă”
intrarea 7,5 LEI
Sâmbătă, 2 mai, ora 21.00
SARMALELE RECI – concert muncitoresc
intrarea 25 LEI
Marţi, 5 mai, ora 21.00
ALEX HARDING & BAND – jazz USA- RO
intrarea 25 lei
Miercuri, 6 mai, ora 18..00
Conferinţele de la Şosea – „Sa mori la umbra unui blog”
intrarea liberă
Joi, 7 mai, ora 18.30
INSTITUTO CAMOES-BUCARESTE prezintă „The Abandonment of Illusion: Realism, Fiction and Documentarism in Contemporary Portuguese Cinema” – conferinţă în limba engleză susţinută de FRANCISCO NAZARETH; proiecţii din filmul „Ossos” (1997) de Pedro Costa
intrarea liberă

http://muzeultaranuluiroman.ro/index.php?page=acasa&link=93

Aţi căutat, vă răspundem. 30.

29/04/2009

Hehe, încă şi mai tricky îs substantivele care se scriu cu iii: geamgiii. :D (geamgiu-geamgii-geamgiii)

Primul i: vine din radicalul substantivului – geamgi-u. Din aceeaşi categorie: cazangi-u, iaurgi-u, bragagi-u, propri-u, fi-u,  copi-l.

Al doilea i: este desinenţa de plural, la masculin: geamgiu-geamgii; bragagiu-bragagii, propriu-proprii, fiu-fii, copil-copii. Dacă radicalul nu se termină în -i-, atunci avem un singur i, ăla al desinenţei de plural: băiat-băieţi; om-oameni; tată-taţi.

Al treilea i: este articolul hotărât, masculin, plural – geamgiu-geamgii-geamgiii, propriu-proprii-propriii, fiu-fii-fiii, copil-copii-copiii. (Am cunoscut doi geamgii. Geamgiii ăştia ştiu să pună geamuri. Geamgiii au doi copii / fii. Copiii / fiii geamgiilor nu vor să devină geamgii. :D )
La fel, iaurgiu-iaurgii-iaurgiii; bragagiu-bragagii-bragagiii, camionagiu-camionagii-camionagiii, macaragiu-macaragii-macaragiii, cafegiu-cafegii-cafegiii.

(De fapt, pe acelaşi principiu funcţionează şi adjectivele care se termină uneori în 3 i: propriu-proprii-propriii, cum ziceam mai sus. Doi copii proprii. Propriii săi copii. Copiii săi proprii.)

Vezi şi Propriii şi propriii-i. Plus copiii-i, Roşu – roşii – roşiii.

Dacă radicalul substantivului nu se termină în -i-, atunci avem numai 2 i (un i din desinenţa de plural, celălalt – articol hotărât): băiat-băieţi-băieţii; tată-taţi-taţii; ziarist-ziarişti-ziariştii.

PeSe:
Domnu’ Mircea Marian (EVZ), explicaţie special pentru Dvs.:
un ministru – doi miniştri - miniştrii guvernului Boc.
Guvernul are ţî miniştri. Miniştrii guvernului / miniştrii din guvern.

Ne-am înţeles, domnu’ Marian?

Aţi căutat, vă răspundem. 29.

29/04/2009

Image Hosted by ImageShack.us

Ce-i ăsta vine de la pronumele relativ (sau interogativ, după caz) ce urmat fie de verbul a fi (forma îi, de la e, de la este), fie de pronumele personal în dativ îi (ce-i dai? / ce îi dai lui/ei?), fie, cum zicea aciddu aici, un pronume într-un soi de dativ posesiv (hm, nu mai ştiu, parcă dativ posesiv e…): ce-i face soacra?

Image Hosted by ImageShack.us

Se scrie zi-i-o lui/ei. De la zi (imperativul lui a zice), -i- (de la îi, pronume personal în dativ, complement indirect), -o (pronume personal în acuzativ, complement direct).
Despre a zice / zi / zi-i, aici.

Image Hosted by ImageShack.us

Fi:
Apare la infinitiv, ofcors: a fi.
Apoi, pe lângă verbele astea modale care-s urmate de infinitiv: pot/poţi fi – indiferent de persoana verbului.
Mai apare la diateza activă a verbelor, la timpurile alea cu “perfect” în coadă (timpuri compuse, trecute): eu/tu să fi fost (conjunctiv perfect), eu aş fi fost, tu ai fi fost (condiţional perfect).
Când e vorba de conjugarea lui a fi, şi viitorul şi condiţionalul se scriu cu un singur i: voi/vei fi, aş/ai/ar fi. Imperativul de persoana a 2-a sg se scrie cu 2 i (Fii !), în timp ce imperativul negativ se scrie cu un singur i (Nu fi !).
Apoi, la diateza pasivă fi apare exact acolo unde apare în conjugarea lui a fi la diateza activă. :) (Mda, cam complicat, da’ mi-i lene să explic mai pe-ndelete.)

Fii:
În conjugarea lui a fi apare numa’ la conjunctiv prezent persoana a 2-a (tu să fii) şi la imperativ persoana a 2-a sg (Fii !).
Fii poa’ să fie şi pluralul nearticulat de la fiu: un fiu – doi fii. Câţi fii ai?

Fiii:
Cu trei i, numa’ ca plural articulat de la fiu: X are un fiu. Y are doi fii. Fiii lui Z.

Despre fi vs fii, aici.

Image Hosted by ImageShack.us

Înainte, numa’ dacă şi are valoare adversativă (adică un soi de iar). După, dacă se intercalează o propoziţie. Vezi aici.

Despre logica financiară a sacralităţii primenirii bărbatului de către femeie.

28/04/2009

Nu-s feministă. Dacă e să predic pentru ceva, atunci predic pentru egalitatea de şanse şi de drepturi, iară nu pentru “egalitatea femeii cu bărbatul”, că n-am cărat în viaţa mea sacu’ de grâu de o sut’ de kile şi nici n-am de gând s-o fac vreodat’. Plus că-s all’antica şi nu ţin morţiş să-mi plătesc partea atunci când mă invită un bărbat în oraş.

Car’ va să zică, nu-s feministă. Cu toate astea, textul ăsta m-a uluit.
M-a uluit teza, m-a uluit subtextul, m-a uluit că apare într-un ziar financiar, m-a uluit că în anul 2009 un om dus pe la şcoli înalte mai poa’ să scrie aşa ceva. Plus că analiza de discurs e revelatorie, fascinantă de-a dreptul pentru psihologia autorului (scuzaţi vorbele mari).

Dl Chirvasiu, cale de două treimi din textul său, ne lasă să credem că va să vorbească despre Paşte şi despre rolul femeii în sărbătoare. Şi ne zice aşa, vorbind despre mama dumisale:

Imperturbabilă, înnoieşte aşternuturile, coace cozonacii în ţest, înroşeşte ouă, prepară cu o grijă chirurgicală drobul, trage ţuica din butoi. Ştie că trebuie să facă toate acestea, fără să se întrebe vreodată de ce anume trebuie. Privind-o cum roboteşte, am priceput [...] că rostul decăzut azi al timpului sacru provine din abdicarea voluntară a femeii de la rangul înalt al propriei feminităţi.

Deducem deci că problema cu desacralizarea Paştelui nu vine de la abdicarea popii de la rolul de popă (vezi anunţurile de genul “cine aduce la biserică altceva decât ulei de măsline va fi afurisit” de pe uşile unor biserici), ci de la abdicarea femeii de la rangul înalt al propriei feminităţi. Care feminitate, în opinia dlui Chirvasiu, înseamnă că femeia tre’ să înnoiască aşternuturile (spălate la râu, presupun, cu săpun făcut în casă de ea însăşi – d’ăla care i-a nenorocit mâinile lu’ bunică-mea, Dumnezeu s-o hodinească), să coacă cozonaci (după ce i-a frământat ea însăşi, normal; caz în care nu mai are în veci nevoie de fitness, c-a făcut deja spate de înotător) şi diverse etc-uri, pur şi simplu pentru că trebuie şi, mai ales, fără să se întrebe vreodată de ce trebuie.

Deci da, ăsta e, în opinia dlui Chirvasiu, rangul înalt al feminităţii femeii – să robotească diverse, pentru că trebuie, fără să-şi pună vreodată întrebări. (Domnu’ Chirvasiu, după mine, rangul înalt al masculinităţii Domniei Voastre ţine de următoarele: să vă duceţi tălică un pic la răzbel, să vă luptaţi corp la corp cu inamicul, să omorâţi oameni, să araţi câmpul, să spargeţi lemne, să vânaţi ca s-aduceţi de mâncare nevestei şi copiilor, să aruncaţi mânuşa şi să vă duelaţi, iar când veniţi acasă să trântiţi femeia în aşternut -sau pe unde apucaţi, mă rog- şi să i-o puneţi nonstop, cât îi noaptea de lungă (caz în care putem presupune că femeia chiar că şi-ar atinge rangul cel mai înalt al propriei feminităţi). Iar a doua zi în zori să plecaţi la semănat câmpul. Cân’ colo, tălică scriţi la gazetă, dintr-un birou. Nţţţţ… cum rămâne cu rangul înalt al propriei Dvs. masculinităţi?…)

Bon, pân’aci pare că dl Chirvasiu are doar o problemă de, să-i zicem, maschilism – fimeea să şadă la locu’ ei şi să-şi vadă de trebile casei, să nu se facă manageriţă, directoare, infractoare. Numai că dl Chirvasiu adaugă, spre sfârşit, fraza magică:

Feminitatea aceea ancestrală, care funcţiona cu iubire, sexualitate şi maternitate, pare să se fi pierdut ireversibil.

Car’ va să zică, dl Chirvasiu are, de fapt, o problemă cu iubirea, sexualitatea şi maternitatea – şi anume cu lipsa lor. Care iubire, sexualitate şi maternitate , aşa cum rezultă din argumentul pe care ni-l dă însuşi dl Chirvasiu (citatul din Grigore Leşe), n-au nimic de-a face cu aşternuturile înnoite, cozonacii frământaţi, ouăle vopsite şi ţuica trasă din butoi de mâna femeii – alea de le proslăvea mai sus.
Dl Chirvasiu, la categoria “Scrierea degeaba”, scrie 470 de cuvinte – într-un ziar financiar! – ca să ne spună că-i lipsesc iubirea, sexualitatea şi maternitatea şi că din cauza asta el nu a simţit “sacralitatea acestei ritualice primeniri”.

Domnule Chirvasiu, noi, cititorii Dvs., putem înţelege că idealul Dvs. este o femeie care să vă iubească, să se lase footootă cu voioşie şi-ntr-un mod aţâţător, să fie mămoasă cu Dvs., să robotească pentru că trebuie şi fără să pună întrebări, toate întru “sacralitatea primenirii”. Înţelegem toate acestea. Numai că nu ne-nteresează.

Domnu’ Chirvasiu, Dvs. scriţi bine, da’ scriţi degeaba!

PeSe1: Dl Chirvasiu încheie apoteotic, cu o contrazicere. De unde la început era vorba de abdicarea voluntară a femeii de la propria feminitate, în ultima frază dl Chirvasiu admite că “am alungat femeia asta din sărbătoare”. (Cale lungă, semantic vorbind, de la “abdicarea voluntară” la “am alungat-o”.)
PeSe2: N-am înţeles totuşi de ce tre’ să tragă femeia ţuica din butoi şi de ce e ăsta semn de feminitate de rang înalt…

Ortografia lu’ intelectualu’ lu’ peşte

27/04/2009

Pare-se că regulile de ortografie care se predau la Teologie zic că se scrie dezlegat şi cu Lî mare când e vorba de Ăl de Sus, şi că se scrie împreunat şi cu litere mici când e vorba de muritori.

Image Hosted by ImageShack.us
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/848651/EDITORIALUL-EVZ-Nu-scriu-despre-Vintu-Sorin-Ovidiu-Vintu

Dom’ Bichir, eşti tufă! Copiii de clasa a V-a, cel puţin ăia care nu-s proşti făcuţi grămadă, ştiu deja că se scrie “a-i cere” (că e un infinitiv acolo, cu un complement în dativ) şi că îl se scrie întotdeauna legat.

(PeSe: Copii, “ai” se scrie “ai”, într-un cuvânt, doar când putem să-i punem în faţă un “tu”: tu ai – tu ai avea – tu ai avut; tu ai face – tu ai făcut; tu ai spune – tu ai spus.)

Despre adjectivul care determină un substantiv care determină un substantiv.

24/04/2009

Şi despre cum se acordă el. Adjectivul.

Image Hosted by ImageShack.us
http://www.capital.ro/articol/primarul-rosiei-montana-situatia-din-zona-a-devenit-disperata-somajul-depaseste-80-118922.html

Domnu’ Capital Online, să recapitulăm:
Avem aşa (luând-o de la coadă la cap): un adjectiv (Montană), care determină un substantiv (Roşia) care determină alt substantiv (primarul).
Acu’, primarul e în nominativ – el nu ne-nteresează. Pe primar îl determină substantivul propriu Roşia - care e în genitiv (al cui primar? al Roşiei). Pe Roşia o determină adjectivul Montană. Aşa… Acu’, domnu’ jurnalist Capital Online, poate ne spuneţi Dvs. cu cine se acordă adjectivul. Aud?… Cred că în clasa a cincea aţi învăţat, domnu’ Capital Online, că adjectivul se acordă în gen, caz şi număr cu substantivul pe care-l determină. Cu Roşia, în situaţiunea de faţă. Care e în genitiv.

Adică, domnu’ Capital, aşa cum nu puteţi spune Roşia Montan (că încălcaţi acordul în gen) sau Roşia Montani (aicea încălcaţi acordul în gen şi număr) sau Roşia Montane (numa’ dezacord de număr), tot aşa nu puteţi spune Roşiei Montană – că-i dezacord de caz. Roşiei e în genitiv, prin urmare adjectivul Montană tre’ să fie tot în genitiv. Şi ce-am învăţat noi în clasa a cincea?… Am învăţat că forma de gentiv-dativ singular a substantivelor şi adjectivelor feminine este, de obicei, taman forma de nominativ-acuzativ plural. Adică Montane. Adică Roşiei Montane. Adică Primarul Roşiei Montane.

Adică, să v-amintesc, domnu’ Capital Online:
N-Ac: fată
G-D: fetei, de la fete (N-Ac pl) + i
N-Ac: o fată frumoasă
G-D: unei fete frumoase, de la fete (N-Ac pl) şi de la frumoase (N-Ac pl).
Clar, domnu’ Capital Online?

(Acu’, între noi fie vorba, era mult mai simplu şi mă scuteaţi de digresiunea asta de gramatică de-a cincea dacă scriaţi, ca omu’, Primarul comunei Roşia Montană sau, na, Primarul de la Roşia Montană; şi evitaţi dezacordul.)

(PeSe: nu v-apucaţi să-mi despicaţi firu-n patru despre cum Roşia Montană e ea toată un substantiv propriu, şi nu doar Roşia, că lu’ domnu’ Capital Online nu-i foloseşte.)

Aţi căutat, vă răspundem. 28.

22/04/2009

Image Hosted by ImageShack.us

Nu, nu-i corect.

Se spune şi se scrie să ştii. Cu doi i.

În conjugarea lui a şti doi i apar numai la persoana a II-a singular (tu) şi numai la indicativ prezent (tu ştii) şi la conjunctiv prezent (tu să ştii), forma afirmativă şi forma negativă (tu nu ştii, tu să nu ştii).

Infinitivul, viitorul, condiţionalul se scriu cu şti, indiferent de persoană (bine, acolo unde-i vorba de persoană – ca la infinitiv nu-i).

Adică:

Infinitiv: a şti

Indicativ prezent: radicalul şti-, din infinitiv, plus terminaţii:

eu ştiu

tu ştii

el ştie

noi ştim

voi ştiţi

ei ştiu

Conjunctiv prezent: să + indicativ prezent (deci radical şti- plus terminaţiile de mai sus)

eu să ştiu

tu să ştii

el să ştie

noi să ştim

voi să ştiţi

ei să ştie

Indicativ viitor: voi/va… + infinitiv şti

eu voi şti

tu vei şti

el va şti

noi vom şti

voi veţi şti

ei vor şti

Condiţional prezent: aş/ai… + infinitiv şti

eu aş şti

tu ai şti

el ar şti

noi am şti

voi aţi şti

ei ar şti

Veniţi de completaţi, dacă am uitat ceva.

Engleza copywritterului

22/04/2009

Firma Confidenţial, despre care găsiţi detalii pe www.adarena.ro, caută copywritter cu, evident, nivel foarte ridicat de limba engleză.
Deci, io cred că respectivul anunţ e de fapt un prim test pentru candidaţi: adică ăia (151 până acum) care-şi trimit cv-ul pentru postul de copywritter sunt eliminaţi din start, căci e clar că nu au nivelul cel foarte ridicat de engleză cerut în anunţ. Iar copywriter-ul va fi recrutat din rândul celor care nu şi-au trimis cv-ul pentru postul de copywritter. Logic.

Image Hosted by ImageShack.us
http://www.bestjobs.ro/locuri-de-munca-copywritter/138696/2

Aţi căutat, vă răspundem. 27

21/04/2009

Image Hosted by ImageShack.us

Depinde.
În structuri de genul …însă [,] mama nu-mi dă voie NU se pune virgulă (corect: …însă mama nu-mi dă voie). După cum nu se pune virgulă după dar, în acelaşi gen de structură: …dar [,] mama nu-mi dă voie (corect: …dar mama nu-mi dă voie).
Se pune întotdeauna virgulă înainte de însă, în structuri de genul: Aş vrea să vin [,] însă mama nu-mi dă voie. Ca şi în cazul altor conjuncţii adversative: ,ci / ,dar /  ,iar / ,şi. După cum am povestit aici.
Dacă după însă (în interiorul subordonatei pe care o introduce) vreau să intercalez altă propoziţie, atunci propoziţia cu pricina stă între virgule: Aş vrea să vin [,] însă [,] cum n-am fost cuminte [,] mama nu mă lasă.
Dacă “însă” stă în interiorul propoziţiei, nu se desparte prin virgulă (nici înainte, nici după): Din partea însă a familiei domneşti, Cantacuzinul întâmpină o şi mai mare împotrivire. (Îndreptarul ortografic, ediţia 2004, paragraful 230.) La fel şi pentru deci şi totuşi.

Cam asta ar fi, cred.

Inima copiilor

21/04/2009

www.inimacopiilor.ro
E pe bune.
Iar articolul ăsta o să stea o vreme pe prima pagină, aşa că noutăţile o să vină dedesubt.

Hammer & Tickle. The Communist Joke Book.

21/04/2009

Noul Cinematograf al Regizorului Român. La Muzeul Ţăranului, studioul Horia Bernea. Biletul e 6 lei, ca la filmele panoramice din copilăria mea. Sau alea holonuştiucum, de-ţi dădeau ochelari speciali şi te speriai de calul din ecran.

Joi, 23 aprilie, 20:00 şi vineri, 24 aprilie, 20:00
HAMMER & TICKLE. THE COMMUNIST JOKE BOOK, de Ben Lewis, Canada, Franţa, 2006, 89 min., ST engleză
O imagine creativa si vesela a istoriei regimului comunist din Estul Europei spusa prin intermediul glumelor subversive pe care le-a produs.
Premiul pentru cel mai bun documentar la Festivalul de Film, Zurich 2006

Miercuri, 22 aprilie, de la ora 20.00
KUSUM, de Jouko Aaltonen, Finlanda, 2001, 70 min.
Kusum e o fată obişnuită din India, care, la paisprezece ani, se îmbolnăveşte de o maladie ciudată. Fără vreun motiv aparent, ea refuză mâncarea, se izolează şi are accese inexplicabile de furie. „Spiritele rele au atacat familia”, spune Bhagat, vindecătorul căruia i se adresează familia fetei, după ce doctorii practicanţi ai medicinei occidentale nu găsiseră nicio explicaţie. Preferând metodele tradiţionale medicinei moderne, familia porneşte pe un drum lung şi greu, la capătul căruia Kusum trebuie să scape de spiritele rele. Filmul este povestea emoţionantă a unei familii care se luptă cu neşansa, cu sărăcia şi cu boala, apelând la misticism. Ar putea fi „spiritele rele” afecţiuni psihiatrice, ascunse sub o altă denumire? Cât de dependent este omul de credinţă şi de supranatural? Peste tot în lume, oamenii au necazuri aidoma celor prin care trece familia lui Kusum. Diferă doar felul în care înţeleg să le rezolve.
http://muzeultaranuluiroman.ro/index.php?page=acasa&link=126

Ion Cristoiu şi limba de conversaţie.

16/04/2009

Image Hosted by ImageShack.us
http://www.jurnalul.ro/stire-editorial/moldovenii-au-fost-platiti-ca-la-bordel-504826.html

Bon. În România, româna e limbă de conversaţie. Poate ne ziceţi, domnule Cristoiu, care e, în condiţiile astea, limba oficială în România.
Căci, nu-i aşa, domnule Cristoiu, acordarea cetăţeniei nu are-a face cu limba de conversaţie, deci nu-i grav dacă moldovenii nu vorbesc româna. Lor li se poate cere, cel mult, să vorbească limba oficială din România. Care, înţeleg de la Dvs., este alta decât limba de conversaţie, şi anume româna. De aceea vin şi vă-ntreb: care e limba oficială în România, domnule Cristoiu?

Florian Bichir, pe el î-l.

15/04/2009

Image Hosted by ImageShack.us
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/847502/FLORIAN-BICHIR-Limba-de-lemn-bisericeasca/

Domnu’ Bichir, problema gravă e cu scribii din categoria Dvs., care “introduceţi” (adică băgaţi, pe româneasca neaoşă) cratime pe un’ se nimereşte.
Domnu’ Bichir, sunteţi doar un scrib. Unul care nu ştie să scrie româneşte.
Domnu’ Bichir, aflaţi că dacă vă plac Stăniloaie şi Crainic nu înseamnă că vă ridicaţi la nivelul lor. Pân’acolo mai aveţi de urcat treapta pre nume î-l, ca să ajungeţi la treapta îl.
Domnu’ Bichir, când scrieţi î-l, propoziţiunile de genul “Auzi frază, ca să lucrăm cu materialul clientului” nu fac decât să vă umple şi mai mult de ridicol. Fraza aia o fi sforăitoare, dar eu, una, n-am văzut să fie scrisă greşit. Dvs. însă, domnule Bichir, nu doar că scrieţi sforăitor, dar scrieţi şi cu greşeli grave.

Image Hosted by ImageShack.us

Domnule Bichir, lăsaţi neîntinată limba românească, n-o mai chinuiţi în fraze toante!
Şi, de altfel, domnule Bichir, nu vă mai chinuiţi cititorii cu limba Dvs. românească cea din plin întinată de greşeli!


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,037 other followers