Însăşi teologul agramat.

Nu, domnu’ Bichir, eu nu consider că biserica e apanajul babelor analfabete, cum ziceţi Dvs. la gazetă. Eu, de când vă citesc pe Dvs., am început să cred că biserica e apanajul teologilor agramaţi.

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/852968/EDITORIALUL-EVZ-Incurcate-sunt-Caile-Domnului/

Domnu’ Bichir, căile Domnului nu ştiu dacă-s încurcate au ba. Cert e că pentru Dvs. căile limbii române sunt încâlcite rău, şi nici măcar nu daţi semne c-aţi fi pe cale să le descâlciţi.

Domnu’ Bichir, îmi vine să vă-ntreb cum dreaq -mă scuzaţi- e posibil să scrieţi “însăşi limbajul“, însă mi-aduc aminte că Dvs. scrieţi î-L în loc de îl. Aşa că o să vă-ntreb: domnu’ Bichir, cum dreaq -mă scuzaţi- aţi luat bacu’ ş-aţi terminat filologia? Cât v-a costat examenu’ de limba română?!

I-am explicat lu’ Mircea Marian aici, vă mai explic şi Dvs. înc-o dată cum se declină pronumele şi adjectivul de întărire. Deşi examenul cu mine l-aţi picat deja. Sunteţi la al treilea R, cred, şi, după cum stau lucrurile, în curând o să repetaţi anul. Mai bine zis, clasa – şi anume clasa a VII-a.

Car’ va să zică,

Masculin singular:
eu, pe mine, mie însumi
tu, pe tine, ţie însuţi
el, pe el, lui însuşi

Masculin plural:
noi, pe noi, nouă înşine
voi, pe voi, vouă înşivă
ei, pe ei, lor înşişi

Feminin singular:
eu, pe mine însămi ; mie însemi
tu, pe tine însăţi ; ţie înseţi
ea, pe ea însăşi ; ei înseşi

Feminin plural:
noi, pe noi, nouă însene
voi, pe voi, vouă însevă
ele, pe ele, lor înseşi, însele

Logica deontologiei ziaristului. La Realitatea TV.

Ştire despre Doi ş-un sfert, azi, la Realitatea TV.
Domnişoara ştiristă încheie cu:
“Există informaţii că s-ar fi dat bani grei pentru a intra în sistem. Acum nu mai rămâne decât ca acestea să fie probate.”
Domnişoara ştiristă, pe voi, la şcoala de ştirişti, ce v-a-nvăţat? Cine trebe să probeze informaţia pe care-o face publică ştiristul?

Domnişoara ştiristă, să vă spun:
Există informaţia că Dvs. sunteţi proastă.
Din fericire pentru mine, nu trebuie să caut trei surse care să confirme informaţia, căci Dvs., domnişoara ştiristă, aţi probat-o deja.

Gripă nouă, gripă veche.

După mine, gripa veche le-a distrus nişte sinapse esenţiale ştiriştilor de la ProTV.

http://stirileprotv.ro/stiri/eveniment/ultimele-doua-cazuri-suspecte-de-gripa-ah1n1-confirmate.html

Creativii şi clienţii lor

http://www.cr3ativ.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=88&Itemid=105

Mă-ntreb: ei, clienţii, cât de bucuroşi sunt când scrieţi noştri cu un i în plus?

Educaţia părinţilor. În şcoli.

Gugălind de-aiurea, am nimerit pe-un forum de cocoane îngrijorate de educaţia copiilor, după cum urmează:

http://www.kudika.ro/comunitate/forum/view_topic/18188/Copii-nostrii-si-educatia-in-scoli.html

Deci, doamnelor, educaţia copiilor e, în cazul ăsta, secundară. Ceea ce contează în cazul Dvs. e educaţia părinţilor, adică a Dvs. Care ar trebui să vă întoarceţi la şcoală, la cursul de alfabetizare pentru adulţi, ca să-nvăţaţi cum se pun i-urile când declinăm copiii, de exemplu.
Şi-n caz că nu vă primesc la şcoală să vă alfabetizeze, aveţi aici oareşce explicaţii. Ar fi bine să le citiţi înainte să vă trimiteţi copiii la şcoala cea mult hulită, ca să nu vină copchilu’ într-o bună zi şi să vă zică “mama, ţi-a trimis doamna bileţelu’ înapoi, corectat cu roşu”.

Despre copil-copii-copiii: http://diacritica.wordpress.com/2009/04/29/ati-cautat-va-raspundem-30/
Despre noştri / noştrii:
http://diacritica.wordpress.com/2008/12/31/oare-mircea-marian-evz-stie-ce-sa-faca-cu-i-urile/

Aţi căutat, vă răspundem. 44.

Pe scurt: d’aia.

Pe lung: că li se rupe. Dacă poţi să te lauzi c-ai învăţat engleza, italiana şi spaniola doar uitându-te la teve, ce mai contează o amărâtă de română, acolo?… Căci, nu-aşa, în anunţurile de joburi nu cere nimeni, în mod expres, să scrii şi să vorbeşti corect româneşte, în schimb se cere să vorbeşti şi să scrii “la perfecţie” engleza, italiana, spaniola, olandeza sau mai ştiu eu ce limbi bizare necesare în outsourcing.

Pe bune: românul nu scrie corect româneşte pentru că în România nu se predă ortografie, ci gramatică – multă teorie gramaticală, cu mult metalimbaj. Ortografia e anexă a gramaticii, or, după mine, ortografia ar trebui să fie oră separată, cel puţin în gimnaziu. Iar scrierea corectă ar trebui să se predea algoritmic – descompunând, de la coadă la cap, tot parcursul raţional care te face scrii corect şi predându-l, de la cap la coadă, românului învăţăcel într-ale ortografiei. Căci omul, ca să scrie corect o viaţă întreagă, are nevoie să priceapă mecanismul logic din spatele lui creează sau al lui aţi /vs/ a-ţi. Ceea ce va face ca, la sfârşitul liceului, omul cu pricina să se ţină pe propriile-i picioare ortografice.

Românii scriu mai prost decât italienii.

Nu, nu în italiană. În română.
Şi (deşi ştiu din experienţă că un străin care învaţă româna scrie mai corect decât mulţi români cu şcoală) de data asta n-o zic eu, o zice un italian. Şi anume, un italian profesor de limba română: Roberto Merlo, de la universitatea din Torino. Care zice aşa:

„Se descurcă mai prost decât studenţii italieni. Faptul că eşti român nu înseamnă că ştii bine cultura ţării din care vii. Cel mai uimitor e că şi cei care şi-au terminat liceul în România vorbesc deja foarte pocit. Nu-şi dau seama că amestecă limbile” [...] „Nu ştiu cât de mult scriau când erau în România, la liceu, dar aici nu mai scriu în româneşte. Sunt de 5 ani în Italia şi nu au mai scris niciun cuvânt în româneşte şi fac nişte greşeli de copii de clasa a V-a”.

O sinteză genială a situaţiei limbii române vorbite/scrise de români.

Domnule Merlo, ştiu că încercaţi să le găsiţi circumstanţe atenuante, dar aflaţi de la mine că nu, problema nu-s anii petrecuţi în Italia. Problema e că pentru mulţi români, indiferent unde s-ar afla ei, limba română e o limbă străină. Cel puţin când e vorba de scris. V-o confirmă blogul ăsta şi v-o confirmă, o dată în plus, chiar ziarista care v-a luat interviul (Andreea Archip, EVZ). Care ne zice aşa:

Domnişoara Archip, aveţi dreptate: la gramatică, românii sunt primii care greşesc. În frunte cu Dvs.
Domnişoara ziaristă, trebuia să-i trimiteţi dlui Merlo articolul, spre corectură – în mod sigur ar fi adăugat i-ul lipsă de la “români”. Cu roşu. Şi cu invitaţia să veniţi la toamnă la corijenţă, după ce veţi fi învăţat lecţia despre articolul hotărât în limba română.

Articolul e Italienii care iubesc româna, în Evenimentul Zilei.
Jos pălăria pentru Marco Cugno şi Roberto Merlo.
Şi nota 2 drei Archip, care nu-i în stare să-şi verifice articolul nici măcar atunci când scrie despre limba română.

Aţi căutat, vă răspundem. 43.

Îmi pare rău, nu vă pot explica ortografia lui ve-ţi, căci ve-ţi nu există.
Există însă veţi, scris aşa cum îl vedeţi (şi anume legat), cu care se formează viitorul, persoana a II-a plural.

Şi da, aveţi dreptate, virgula e o problemă, inclusiv pentru ziarişti.

Nu, aţi nu e prepoziţie. Aţi e cuvinţelul ăla cu care formaţi fie perfectul compus (aţi făcut), fie condiţionalul (aţi face, aţi fi făcut), la persoana a II-a plural.

Cât despre prepoziţii în general, mi-a explicat mie mama mai demult, când eram prin clasa a cincea, că dacă am dubii despre vreun cuvinţel cum că ar fi prepoziţie sau conjuncţie, pot să-l pun pe lângă cuvântul casă şi-o să mă prind. Şi anume: prepoziţiile au sens pe lângă cuvântul casă, iar conjuncţiile nu. (Căci – dar asta e deja explicaţie de clasa a şaptea – conjuncţiile introduc subordonate, iar prepoziţiile nu.)
Altfel zis:
pe casă, peste casă, după casă – prepoziţii
ca să casă, să casă, dacă casă – conjuncţii.

Bine, evident, explicaţia e pentru clasa a cincea. Şi evident că dacă-l puneţi pe eu alături de casă it doesn’t make sense – ceea ce nu-nseamnă că eu e conjuncţie.

BIEA ALOE SA TRAIESTI SANATOS

http://www.bestjobs.ro/locuri-de-munca-biea-aloe-sa-traiesti-sanatos-detali-www-foreverliving-com-link-ul-europa-romania-descarcari-manual/26972/5

No comment, că nu pot să comment, c-am amuţit.

Deşi am câteva neclarităţi, cum ar fi aia cu PROFIT SCHERING. Mă bate gândul să sun la numărul cu pricina, să-ntreb dacă-i vorba de Schering Plough şi dacă s-au apucat ăştia să facă aloe de băut.
Şi mă mai întreb, în caz intru în afacere şi după ce primesc toate informaţili, fiind eu femeie, pot să aleg să fiu liberă ca o vulturiţă în cerul albastru, sau ca o acvilă, ceva, iară nu ca un vultur?
Mneclarităţi, mneclarităţi şi iear mneclarităţi. La o aşa simplă ofertă.

Aţi căutat, vă răspundem. 42.

Nu, eu nu cred că pe Elodia a răpit-o vreo lojă masonică.

Da’ poate că s-o fi înscris în vreun compagnonnage, de genul compagnons du devoir sau compagnons du tour de France şi acu’ e în peregrinări, cale de 3 ani, spre iniţiere în meserie. Mai ştii?…

Cititorul vigilent

… mi-a trimis poza de care vă ziceam aici.
Şi anume, asta:

Prin urmare, dacă ai, dă-i o cratimă ProTv-ului!

Cu câţi ani poate fi mai tânără o tânără?

Cu 27, în mod sigur – că ne-a zis-o ieri Gabriela Lupu, de la Cotidianul.
Nu bag mâna-n foc pentru mai mult.

http://cotidianul.ro/charles_dickens_arbitrul_moralei_victoriene_si_viata_sa_dubla-85688.html

Şi dă-i o cratimă ProTV-ului!

Poza nu mi-a ieşit, da’ vă rog să mă credeţi pe cuvânt: acolo e “ŞI DĂI, ŞI LUPTĂ”. Dăi, tel quel, cum s-aude, într-un cuvânt. Timp de cel puţin două ture de ştiri sportive, ieri dimineaţă.

Update: iaca şi poza de la cititorul vigilent:

Domnu’ Sârbu, eu v-am mai zis: dacă vreţi, vin eu şi fac cursuri de ortografie cu ziariştii Dvs. Să-nveţe şi ei că se scrie “dă-i”. Şi, decât să văd asemenea orori la teve, sunt în stare să ţin cursurile gratis – numa’ cafea bună să-mi daţi.

(PS: Un cititor mai vigilent decât mine mi-a promis o poză mai clară decât asta, cu acelaşi dăi. Când o s-o primesc, v-o arăt şi vouă, să nu ziceţi că am eu ceva cu oamenii ăia…)

Lungirea infinitivului, de Tudor Octavian.

http://www.jurnalul.ro/stire-editorial/cati-ani-mai-vrei-sa-mai-traiesti-508823.html

Oameni buni şi domnu’ Tudor Octavian, infinitivul limbii române n-are niciodată doi i în coadă. Când un verb la infinitiv se termină în i, se termină într-un singur i. A fi, a şti, a citi, a lungi, a dori, a iubi, a reuşi. Până şi a trăi, domnu’ Octavian, că l-aţi scris bine. Un lucru nu-nţeleg, domnu’ Octavian: dacă a lungii l-aţi scris cu doi i, pe a trăi de ce l-aţi scris cu unul singur? Sau, invers, dacă a trăi are un singur i, care-i logica celor 2 i din a lungii?
N-are logică, domnu’ Octavian, vă zic eu. Că e greşit. Se scrie a lungi. Un singur i. Priceput?

Lelia Munteanu. Again.

Nu ştiu dacă-i cel mai bun ziarist. Dar ştiu că scrie cel mai bine.
Azi, „Să nu te-mbraci în iepuraş“!.
Mi se pare antologic ultimul paragraf.
Chapeau!