Domnu’ Mircea Marian, vă mărturisesc că, până-ntr-a şaptea, când am făcut la şcoală pronumele şi adjectivul de întărire, şi eu aveam dubii despre însuşi/însăşi/înşişi/înseşi/etc. Numa’ că, domnu’ Marian, eu într-a şaptea m-am lămurit. De altfel, văd ş-acuma pagina aia din manualul de română -ştiţi, hârtia aia gri-gălbuie, aspră, cum erau mai toate cărţile prin anii ’80 (na, c-am zis şi câţi ani am!).
Domnu’ Marian, manualul ăla de gramatică nu-l mai am, da’ să ştiţi că detalii despre pronumele şi adjectivul de întărire găsiţi în gramatica Ştefaniei Popescu (eu am ediţia a III-a, din 1983, aia după care am învăţat pentru treapta-ntâi şi eu, şi frate-meu; că n-am făcut meditaţii, p’onoarea mea – adică am făcut, da’ numa’ cu Ştefania Popescu).
Să vă explic, aşadar, domnu’ Marian:
Masculin singular:
eu, pe mine, mie însumi
tu, pe tine, ţie însuţi
el, pe el, lui însuşi
Masculin plural:
noi, pe noi, nouă înşine
voi, pe voi, vouă înşivă
ei, pe ei, lor înşişi (Aicea intră chestia cu înşişi şefii, că-s mai mulţi, iară nu însuşi şefii, că însuşi e doar şeful, el singur, şi anume ăla care ar trebui să vă concedieze că nu ştiţi să scrieţi.)
Feminin singular:
eu, pe mine însămi ; mie însemi
tu, pe tine însăţi ; ţie înseţi
ea, pe ea însăşi ; ei înseşi
Feminin plural:
noi, pe noi, nouă însene
voi, pe voi, vouă însevă
ele, pe ele, lor înseşi, însele
Etichete: "însuşi" sau "înşişi"?, adjectivul de întărire, Evenimentul Zilei, Mircea Marian, pronumele de întărire, Stâlcirea limbii
01/05/2009 la 11:51 am
Pe mine mă stupefiază o chestie. Pe vremea când lucram şi eu în presă, adică prin anii ’90, exista o echipă de corectori, un cap limpede, un şef de departament, un secretar general de redacţie (cum i se spunea pe atunci) şi un redactor-şef. La publicaţiile serioase, articolul trecea prin câteva mâini până să fie publicat. Astfel de greşeli nu ar fi văzut lumina tiparului decât dacă toţi cei implicaţi ar fi fost agramaţi.
Cum este posibil ca un ziar ca EVZ să aibă asemenea tîmpenii chiar în titluri? Ce dracu’, chiar aşa s-a de mult a scăzut nivelul în ultimii 20 de ani?
Cel mai trist este că cei ca Mircea Marian trăiesc de pe urma scrisului…
01/05/2009 la 12:10 pm
Păi io ce zic… Trist nu e că Mircea Marian face greşeli, trist e că Mircea Marian e plătit pentru greşelile pe care le face şi că ziarul i le face publice – să-nveţe poporu’ de la el…
Cât despre corectură, nu ştiu, probabil că versiunea print a ziarului trece prin mai multe mâini. Un lucru mi-e limpede: că versiunea online este textul tel quel, exact aşa cum l-a trimis autorul spre publicare. Adică reflectă exact ortografia autorului. Şi logica scrierii. Sau lipsa ei.