Nu, persoana I plural de la “a crea” NU este noi creem, ci noi creăm.
Ei bine, nu. Nu e crează, e Creează !, cu doi e, ca în el creează. Iar imperativul negativ e Nu crea ! – iarăşi un singur e, ca în a crea.
Bon. Am mai explicat de câteva ori, aici şi aici şi în multe alte părţi prin blogu’ ăsta. Da’ nu-i nimic, o luăm de la capăt, că repetiţia e mama învăţăturii:
a crea, ca a lucra
Ind. prezent:
creez, ca lucrez
creezi, ca lucrezi
creează, ca lucrează
creăm, ca lucrăm
creaţi, ca lucraţi
creează, ca lucrează
Participiu trecut: creat, ca lucrat
Viitor: Voi/vei/va/vom/veţi/vor crea, ca voi lucra
Condiţional prezent: Aş/ai/ar/am/aţi/ar crea, ca aş lucra
Imperativ afirmativ: Creează !, de la el creează.
Imperativ negativ: Nu crea !, de la a crea.
Conjunctiv prezent:
să creez – ca eu creez
să creezi - ca tu creezi
să creeze - spre deosebire de el creează
să creăm – ca noi creăm
să creaţi - ca voi creaţi
să creeze – spre deosebire de ei creează.
Aşa… Când, într-o bună zi, m-oi împuşca din cauza vreunei aceiaşi nopţi nottariene, să le ziceţi să-mi scrie pe cruce “a militat până la moarte pentru dreptul la existenţă al lui creează şi noştri“.
___________
Vezi şi Creem /vs/ Creăm.
Etichete: "a crea" sau "a creea"?, "crează" sau "creează"?, "creem" sau "creăm"
