http://www.jurnalul.ro/stire-editorial/cati-ani-mai-vrei-sa-mai-traiesti-508823.html
Oameni buni şi domnu’ Tudor Octavian, infinitivul limbii române n-are niciodată doi i în coadă. Când un verb la infinitiv se termină în i, se termină într-un singur i. A fi, a şti, a citi, a lungi, a dori, a iubi, a reuşi. Până şi a trăi, domnu’ Octavian, că l-aţi scris bine. Un lucru nu-nţeleg, domnu’ Octavian: dacă a lungii l-aţi scris cu doi i, pe a trăi de ce l-aţi scris cu unul singur? Sau, invers, dacă a trăi are un singur i, care-i logica celor 2 i din a lungii?
N-are logică, domnu’ Octavian, vă zic eu. Că e greşit. Se scrie a lungi. Un singur i. Priceput?
Etichete Jurnalul Naţional, infinitiv, i sau ii?, Tudor Octavian
25/05/2009 la 4:55 pm
No, buuun… Azi m-am gandit sa tund oile fara suparare. M-am gandit sa va zic si dumneavoastra, poate nu veti tine obida asa tare pe mine. Numai ca am trecut pe aici sa va las un salut de voie buna. N-am palinca la mine, da nu-i bai…
25/05/2009 la 5:33 pm
De ce, la supărare faci urât şi te răzbuni pe bietele oi, sau cum?
Cât despre pălincă, nu-i bai, că am io o jumate de ţuică, stă de juma’ de an p-aci, o s-o beau pe toată în seara asta, în cinstea oilor tale.
25/05/2009 la 7:40 pm
Omu’ e la o vârstă… Cred că a vrut să lungească anii ăia cât mai mult, aşa că mă mir că n-a mai pus încă vreo doi-trei de “i”.
25/05/2009 la 7:52 pm
Il cunosc pe Tudor Octavian de peste 25 de ani si pot sa va asigur ca orice greseli de ortografie ar face sunt intamplatoare, aiar in acest caz se datoreaza grabei. Probabil ca deadline-ul era foarte scurt, sau poate greseala a aparut din alt motiv, dar este unul dintre ultimii care ar putea fi banuiti ca nu stie sa scrie romaneste.
25/05/2009 la 8:09 pm
Şi mie îmi place Tudor Octavian, chiar foarte tare, numa’ că regulile de-aci se aplică tuturor.
Şi Mihaelei Rădulescu, şi lu’ Ion Cristoiu, şi lu’ Tudor Octavian.
Dacă a comis-o, a comis-o – nu ne-nteresează cum. (De fapt, am folosit-o drept pretext să vorbesc despre i-urile infinitivului, care mă omoară cu zile.)
Şi, vă rog (pe toţi), n-aş vrea să văd din nou povestea cu “e vina corecturii, corectura i-a pus un i în plus la a lungi, dar i-a lăsat un singur i la a trăi“.