Aţi căutat, vă răspundem. 59.

Liana Pătraş (Alexandru, mai nou) n-am idee dacă-i măritată au ba, da’ eu nu-s – în caz că vă-ntrebaţi.

Nu ştiu. Gaze?

Multe!

V-am explicat când cu cimitirul limbei române.

Nu ştiu ce-aveţi în ultima vreme cu dativul egalităţii, da’, aşa cum v-am explicat de curând, forma de genitiv-dativ e fix egalităţii: de la pluralul de nominativ-acuzativ (egalităţi) plus înc-un i la coadă. Ca şi la casă-case-casei, fată-fete-fetei.

Ba chiar cu două virgule se scrie. Că pe de asemenea îl puneţi între virgule: şi [,] de asemenea [,] .

E chiar foarte ortografic. Că se scrie întotdeauna într-un cuvânt:
îmi
îţi
îşi
ne
vă
îşi

Amândouă-s corecte, depinde ce vreţi să ziceţi.
Ia-ţi va să zică tu ia-ţi ţie. De la a lua.
I-aţi va să zică voi i-aţi [omorât] pe ei. Sau, mă rog, voi i-aţi iubit, urât, certat pe ei.

Nu, nu eu v-am căutat. Da’ în caz că v-aş fi căutat, ar fi fost corect să mă-ntrebaţi “m-aţi căutat?”.

Scri, cu un i, nu există. Există numai (tu) scrii, cu doi i.
Deşi acuma-mi vine o-ndoială: cum naiba face “a scrie” la perfect simplu, persoana I sg?!

Trimite-mi-le se scrie, normal. Cum altfel s-ar putea scrie?!

Italiana n-are cazuri. Ceea ce româna exprimă prin cazuri, italiana exprimă cu ajutorul prepoziţiilor: a pentru dativ, di pentru genitiv. Nominativul şi acuzativul n-au prepoziţii.
N-Ac: il bambino
G: del bambino
D: al bambino

În nici un fel. Că nu se declină, se conjugă.
Conjugarea lui a şti, aici.

Etichete "a şti" sau "a ştii"?, "îmi" sau "î-mi"?, "îşi" sau "î-şi"?, "îţi" sau "î-ţi"?, "ia-ţi" sau "i-aţi"?, "maţi" sau "m-aţi"?, "noştri" sau "noştrii"?, "scri" sau "scrii"?, "ar şti" sau "ar ştii"?, "să ştii" sau "să şti"?, "va şti" sau "va ştii"?, "ştii" sau "şti"?, caz, conjugare, dativ, declinare, genitiv, italiană, Nelinişti ortografice, virgula