Aţi căutat, vă răspundem. 60.

Întrebarea fundamentală e: când s-ar scrie dezlegat?!
Aş se scrie întotdeauna aş, într-un cuvânt, şi formează condiţionalul: aş face.
Aşi se scrie aşi numa’ când e plural de la as (ăla de la cărţi, de exemplu).
A-şi se scrie a-şi când îl puteţi adăuga un sieşi / lui însuşi / ei înseşi / lor înşişi sau când puteţi completa cu un posesiv. (Uf, ştiu că a ieşit cam complicată explicaţia.)
a-şi face lecţiile (sale), a-şi spune părerea (sa)
a-şi spune (sieşi, în sinea sa)

Vezi şi v-aş, v-ar, v-am.

Din ccând în ccând.

Îmi pare rău, n-am de vânzare. Da’ am nişte reţete, aici. Inclusiv pentru dero cu limoncello.

Habar n-am. Poate ştie să vă explice vreunul dintre cititorii noştri mai vigilenţi decât noi. Că eu a trebuit să-i explic unui anglofon vorbitor de română ce-i aia fiţe şi mi-a fost cam peste mână, că toate sinonimele de le găseam erau tot colocviale.

Am folosit eu. Nu mi-a plăcut.

Ce-i cu el?!

Dacă l-aţi postat şi nu v-a pus să plătiţi, înseamnă că nu costă nimic. Nu?

Câte ceva despre verbele care se termină în i, aici. Şi, în general, sub tagul i sau ii. Sau sub tagul care se referă direct la verbul cu pricina.

E foarte corect scris: “doi i”.
Altminteri, discuţia despre când scriem cu doi i e lungă. Mai bine reveniţi cu întrebări punctuale.
Câte ceva despre când se scriu substantivele şi adjectivele cu -ii sau cu -iii, aici. (Chestii de genul propriu-proprii-propriii, geamgiu-geamgii-geamgiii, copil-copii-copiii, fiu-fii-fiii.)

Ce să se scrie cu doi i?!

De obicei ăla e imperativul negativ:
a mânca – nu mânca !
a spune – nu spune !
a zice – nu zice !
a face – nu face !
a duce – nu duce !
a fi – nu fi !

Ambele variante sunt corecte!

E la fel ca prezentul indicativului, cu excepţia persoanei a treia:
eu creez – eu să creez
tu creezi – tu să creezi
el creează – el să creeze
noi creăm – noi să creăm
voi creaţi – voi să creaţi
ei creează – ei să creeze

Despre conjugarea lui a crea:
http://diacritica.wordpress.com/2009/05/18/ati-cautat-va-raspundem-40/
http://diacritica.wordpress.com/2008/12/29/ikea/
http://diacritica.wordpress.com/2009/01/05/ikea-reintrupata/
http://diacritica.wordpress.com/2009/04/30/ati-cautat-va-raspundem-31/
http://diacritica.wordpress.com/2009/06/26/ati-cautat-va-raspundem-53/
http://diacritica.wordpress.com/2009/06/18/agream-agreati/

Şi nu uitaţi că a agrea se conjugă ca a crea şi a lucra!

Habar n-am! Da’ vă sugerez să căutaţi cu termeni în engleză.

Eu ştiu, tu ştii, da’ el nu-ntotdeauna ştie ortografie!

Aşa-i, e plină lumea de proşti!

În general, se pune virgulă înainte de şi atunci când şi e conjuncţie adversativă. Când e oarecum sinonim cu iar, adică:
I-am zis să stea locului, şi el s-a apucat să ţopăie.

Întotdeauna!

NU. A fi se scrie cu un singur i, ca şi toate formele care pleacă de la infinitiv:
viitorul: voi fi
condiţionalul prezent: aş fi
imperativul negativ: nu fi !
viitorul anterior: voi fi fost
condiţionalul perfect: aş fi fost
conjunctivul perfect: să fi fost (formă valabilă pentru toate persoanele)

Fix aşa: să nu fii. Căci a fi are în conjugare doi i numai la:
tu să fii
tu să nu fii
(tu) fii !
Restul e cu un singur i, din câte mi-aduc eu aminte.

Nu există zi-i versus zii, căci zii nu există. Există doar zi-i, adică zi-i lui/ei. Şi mai există zi, adică spune. Atunci când nu-nseamnă zi, ca în mă înnebuneşti de cap zi şi noapte.

O dispută despre niveluri vs nivele, aici.

Etichete virgula, Zi? Zii? Zi-i?, "crează" sau "creează"?, "fi" sau "fii"?, Nelinişti ortografice, "nivele" sau "niveluri"?, "a crea" sau "a creea"?, imperativ negativ, limoncello, virgulă înainte/după "şi", infinitiv, i sau ii?, "va fi" sau "va fii"?, "ar fi" sau "ar fii"?, "fii" sau "fiii"?, "i" - "ii" - "iii", Heritage, "să fii" sau "să fi"?, "să nu fii" sau "să nu fi"?, "aş fi" sau "aş fii"?, "creem" sau "creăm", "copii" sau "copiii"?, "creat" sau "creeat"?, "aş" sau "aşi"?, "aşi" sau "a-şi"?, "proprii" sau "propriii"?, "a fi" sau "a fii"?