Aţi căutat, vă răspundem. 60.

Întrebarea fundamentală e: când s-ar scrie dezlegat?!
Aş se scrie întotdeauna aş, într-un cuvânt, şi formează condiţionalul: aş face.
Aşi se scrie aşi numa’ când e plural de la as (ăla de la cărţi, de exemplu).
A-şi se scrie a-şi când îl puteţi adăuga un sieşi / lui însuşi / ei înseşi / lor înşişi sau când puteţi completa cu un posesiv. (Uf, ştiu că a ieşit cam complicată explicaţia.)
a-şi face lecţiile (sale), a-şi spune părerea (sa)
a-şi spune (sieşi, în sinea sa)

Vezi şi v-aş, v-ar, v-am.

Din ccând în ccând.

Îmi pare rău, n-am de vânzare. Da’ am nişte reţete, aici. Inclusiv pentru dero cu limoncello.

Habar n-am. Poate ştie să vă explice vreunul dintre cititorii noştri mai vigilenţi decât noi. Că eu a trebuit să-i explic unui anglofon vorbitor de română ce-i aia fiţe şi mi-a fost cam peste mână, că toate sinonimele de le găseam erau tot colocviale.

Am folosit eu. Nu mi-a plăcut.

Ce-i cu el?!

Dacă l-aţi postat şi nu v-a pus să plătiţi, înseamnă că nu costă nimic. Nu?

Câte ceva despre verbele care se termină în i, aici. Şi, în general, sub tagul i sau ii. Sau sub tagul care se referă direct la verbul cu pricina.

E foarte corect scris: “doi i”.
Altminteri, discuţia despre când scriem cu doi i e lungă. Mai bine reveniţi cu întrebări punctuale.
Câte ceva despre când se scriu substantivele şi adjectivele cu -ii sau cu -iii, aici. (Chestii de genul propriu-proprii-propriii, geamgiu-geamgii-geamgiii, copil-copii-copiii, fiu-fii-fiii.)

Ce să se scrie cu doi i?!

De obicei ăla e imperativul negativ:
a mânca – nu mânca !
a spune – nu spune !
a zice – nu zice !
a face – nu face !
a duce – nu duce !
a fi – nu fi !

Ambele variante sunt corecte!

E la fel ca prezentul indicativului, cu excepţia persoanei a treia:
eu creez – eu să creez
tu creezi – tu să creezi
el creează – el să creeze
noi creăm – noi să creăm
voi creaţi – voi să creaţi
ei creează – ei să creeze

Despre conjugarea lui a crea:
http://diacritica.wordpress.com/2009/05/18/ati-cautat-va-raspundem-40/
http://diacritica.wordpress.com/2008/12/29/ikea/
http://diacritica.wordpress.com/2009/01/05/ikea-reintrupata/
http://diacritica.wordpress.com/2009/04/30/ati-cautat-va-raspundem-31/
http://diacritica.wordpress.com/2009/06/26/ati-cautat-va-raspundem-53/
http://diacritica.wordpress.com/2009/06/18/agream-agreati/

Şi nu uitaţi că a agrea se conjugă ca a crea şi a lucra!

Habar n-am! Da’ vă sugerez să căutaţi cu termeni în engleză.

Eu ştiu, tu ştii, da’ el nu-ntotdeauna ştie ortografie!

Aşa-i, e plină lumea de proşti!

În general, se pune virgulă înainte de şi atunci când şi e conjuncţie adversativă. Când e oarecum sinonim cu iar, adică:
I-am zis să stea locului, şi el s-a apucat să ţopăie.

Întotdeauna!

NU. A fi se scrie cu un singur i, ca şi toate formele care pleacă de la infinitiv:
viitorul: voi fi
condiţionalul prezent: aş fi
imperativul negativ: nu fi !
viitorul anterior: voi fi fost
condiţionalul perfect: aş fi fost
conjunctivul perfect: să fi fost (formă valabilă pentru toate persoanele)

Fix aşa: să nu fii. Căci a fi are în conjugare doi i numai la:
tu să fii
tu să nu fii
(tu) fii !
Restul e cu un singur i, din câte mi-aduc eu aminte.

Nu există zi-i versus zii, căci zii nu există. Există doar zi-i, adică zi-i lui/ei. Şi mai există zi, adică spune. Atunci când nu-nseamnă zi, ca în mă înnebuneşti de cap zi şi noapte.

O dispută despre niveluri vs nivele, aici.

Etichete "a crea" sau "a creea"?, "a fi" sau "a fii"?, "ar fi" sau "ar fii"?, "aş fi" sau "aş fii"?, "aş" sau "aşi"?, "aşi" sau "a-şi"?, "creat" sau "creeat"?, "crează" sau "creează"?, "creem" sau "creăm", "fii" sau "fiii"?, "i" - "ii" - "iii", "proprii" sau "propriii"?, "să fii" sau "să fi"?, "să nu fii" sau "să nu fi"?, "va fi" sau "va fii"?, "copii" sau "copiii"?, "fi" sau "fii"?, "nivele" sau "niveluri"?, Heritage, i sau ii?, imperativ negativ, infinitiv, limoncello, Nelinişti ortografice, virgula, virgulă înainte/după "şi", Zi? Zii? Zi-i?