Mă-ntreb câtă arogantă îndestulare de sine îţi trebuie ca să produci un asemenea titlu, când google.it e gratuit pentru toţi, inclusiv pentru onor jurnalistul român?!
Mă-ntreb, ziceam. Dar ar trebui să-mi amintesc că jurnalistul român e întotdeauna şi a priori deştept (şi anume, mai deştept decât cititorii săi), deci n-are nevoie de google, nici măcar .it . Căci el, jurnalistul român, ştie deja. Orice despre orice. Inclusiv despre vero - că se scrie verro. Căci, nu-aşa, ştie el, jurnalistul român, că italiana e limba consoanelor duble şi nu vrea să facă figură de român venit cu pluta, care nu ştie să pună le doppie la locul lor. Aşa că trânteşte doppie pe unde-apucă, la fel cum în română trânteşte ii-urile membrilor şi miniştrilor, ca nu cumva să fie prea puţine şi să-l râdă curcile.
Numa’ că niţel mai jos dra Archip trânteşte un vilaggio, cu l în loc de ll – căci doppie-le ca doppie-le, dar cine-a mai văzut un cuvânt cu de două ori doppie? Asta e prea mult chiar şi pentru italiană, nu-aşa, domnişoara Archip?
Domnişoara Archip, dacă tot sunteţi responsabila EVZ-ului pe Italia, aflaţi că există www.garzantilinguistica.it. Puteţi să vă verificaţi acolo ortografia în italiană, înainte să v-apucaţi să stâlciţi cu arogantă suficienţă limba oamenilor ălora care v-au primit aşa de bine.
http://turism.evz.ro/emain/articolul/861539/Unde-Adriatica-intalneste-italienii-verro-
Etichete: Andreea Archip, Stâlcirea limbii altora
31/07/2009 la 12:40 am
verro inseamnă vier. adică porc necastrat.
mai pe înţelesul nostru, titlul ar fi cam aşa: Unde Adriatica întâlneşte italienii porci necastraţi.
eh…
31/07/2009 la 2:46 am
si cand sunt mai multi, italienii tot “vero” sunt? – ca nici eu nu stiu sa caut in cartea de gramatica
31/07/2009 la 4:35 am
Numa’ dacă-s necastraţi.
05/10/2010 la 3:44 am
Poate nu stiti dar articolele astea trec prin mai multe maini pana sa ajunga in ziar asa ca nu poate fi incriminat neaparat autorul articolului, mai ales in ceea ce priveste titlurile, la care sefii intervin cel mai mult.
05/10/2010 la 7:08 am
Nu ştim.
06/10/2010 la 9:18 pm
Foarte rau, ar fi bine sa va informati inainte.
06/10/2010 la 9:23 pm
Gigico, te cheamă cumva Andreea Archip, de-o cauţi cu atâta sârg pe net şi pe blogul ăsta?
Ia de vezi aci cum devine treaba cu mânurile prin care trece textul.
24/11/2010 la 11:24 pm
Greseli se fac pe peste tot, dar nu inseamna mereu ca este vorba despre nestiinta. Si cartile sunt pline de greseli. Poate n-ar fi rau sa lucrati macar o zi in acest domeniu si pe urma sa va dati cu parerea despre cei care practica aceasta profesie. Mai mult ca sigur ca si dumneavoastra in activitatea dumneavoastra profesionala gresiti. Si oricum ar fi bine sa nu generalizati, asa face de obicei un om inteligent.
25/11/2010 la 5:21 am
Desigur, ca să am dreptul să critic parizerul stricat de la supermarket ar trebui să fi lucrat măcar o zi în domeniul facerii de parizer.
Io-s proastă, deci am voie.
04/03/2011 la 6:33 am
N-am spus ca nu aveti dreptul, dar s-ar putea sa gresiti in aprecierile pe care le faceti. De altfel, prin comentariile astea nu sunteti cu nimic mai prejos decat cei pe care ii criticati, faceti exact ca ei.
04/03/2011 la 7:17 am
În, de exemplu, aprecierea numărului de consoane puse aiurea?
Duduca de mai sus critica şi ea un ziarist?!
În rest, domniţă Archip, luaţ’ d’aci:
http://diacritica.wordpress.com/2009/08/16/scurta-lectie-de-pr-pentru-ziaristul-roman/
Şi scutiţi-ne. Că m-am săturat şi de greşelile ziriştilor, şi de cei care (şi) le apără. De la dra Archip pân’ la dl Pleşu.