genitiv dativ oua
Am mai explicat p-aci, da’ reluăm.
Forma de genitiv-dativ singular plural vine de la forma de nominativ-acuzativ plural + -lor:
ou – ouă – ouălor
ca fată – fete – fetelor.
Şi aşa cum nu spunem fetelelor, nu spunem nici ouălelor, că -le- ăla e un articol hotărât care n-are ce căuta acolo.
Etichete: "ouălor" sau "ouălelor"?, Nelinişti ortografice
17/09/2009 la 11:01 pm
Aruncă te rog o privire aici http://www.cotidianul.ro/se_schimba_romania-98472.html
“bârfa şi harţa se întinde” ?
17/09/2009 la 11:05 pm
Aruncă te rog o privire la editorialul lui Nistorescu. Dacă nu am avut vedenii scrie cam aşa ” bârfa şi harţa se întinde” . Nu cred că e bine.
17/09/2009 la 11:08 pm
N-ar fi prima oară că dl Nistorescu nu face acordul subiectului cu predicatul…
17/09/2009 la 11:08 pm
Scuze, a părut că primul post care conţine şi un link nu a trecut, de aceea am revenit, noapte bună.
17/09/2009 la 11:09 pm
Primul post, ăla cu linkul, era intrat la spam – tocmai din cauză de link.
17/09/2009 la 11:11 pm
Nu se pune link fara acordul proprietarului, eu am gresit, mi-am dat seama prea târziu, dar m-a supărat dezacordul.
17/09/2009 la 11:12 pm
Nah, nu te stresa cu d’astea.
02/10/2009 la 5:34 pm
auzi, bunică-mea îmi zicea “ia vezi dacă s-a ouat găina/s-au ouat găinile”…acum, o găină cum ar spune altei găini? la prezent. “fată, nu pot veni, că mă…?!!?…”
PS aia e forma genitiv-dativ singular ?
02/10/2009 la 5:50 pm
Nu.
Thanks.
02/10/2009 la 5:51 pm
Când oi vorbi păsăreasca, te-oi informa.
02/10/2009 la 6:06 pm
păi să-l rugăm pe vlad, când î-i vine vreo pacientă de se crede găină, să o’ntrebe
02/10/2009 la 6:10 pm
Da’ ce, Vlad, pe lângă franceză, vorbeşte şi păsăreasca?
02/10/2009 la 6:27 pm
nu, dar, posibil, pacientele lui
(ce de virgule…)
02/10/2009 la 7:47 pm
Bine, mai trebea şi-un punct după şirul ăla de virgule.
02/10/2009 la 10:00 pm
nu, că era ca în legenda aia urbană studenţească (ştii, alea cu ‘studenţii la examen’, pe care fiecare povestitor susţinea că s-au întâmplat la el în grupă), aia cu studentul politehnist la examenul de filozofie (se făcea filozofie la politehnică) care, întrebat despre ‘infinitul mic’, a luat o cretă, a pus-o pe tablă, şi a început să tragă o linie, spunând: “infinitul mic este ceva care începe într-un punct…şi mergi, şi mergi…(îndreptându-se spre uşă)…şi mergi, şi mergi…(se termină tabla, linia de cretă continuă pe perete)…şi mergi, şi mergi… (studentul ajunge, cu linie cu tot, la uşă, şi iese). Moment de stupoare în sală, dar profesorul continuă examenul. Peste o oră se deschide brusc uşa şi apare studentul cu pricina, continuând pe exact acelaşi ton (şi aceeaşi linie de cretă) “…şi mergi, şi mergi…” (ajunge la tablă)…”şi ajungi iar de unde ai pornit!”
02/10/2009 la 10:03 pm
Foarte filosof profesorul din poveste.
17/02/2010 la 7:26 pm
Si cum articulezi oua? Fete devine fetele, oua devine ouale?
Asta-i ca aia cu “se scrie cu doi i” si nu ” se scrie cu doi DE i”…
17/02/2010 la 7:40 pm
Da, cred că-i evident pentru orice nativ că pluralul articulat e ouăle.
“Ou” e neutru: la singular e un ou – oul şi se comportă ca un substantiv masculin (un băiat – băiatul), la plural e ouăle şi se comportă ca un substantiv feminin (fetele). Toată declinarea de plural se comportă ca la feminin: ouăle – ouălor, ca în fetele – fetelor.
La fel: un scaun – scaunele. Un tablou – tablourile.
La G-D e scaunelor (nu scaunelelor), tablourilor (nu tablourilelor), desenelor (nu desenelelor), dulapurilor (nu dulapurilelor).
Ouălelor e echivalent cu fetelelor, scaunelelor, tablourilelor, desenelelor. Adică greşit.
Exact, la fel de greşit.
E doi i şi nu doi de i, aşa cum zicem doi pumni, nu doi de pumni.
18/02/2010 la 12:37 pm
Multumesc de raspuns. Te trec la favorite, pentru dilemele viitoare.
18/02/2010 la 12:42 pm
Să creşti mare!
06/02/2011 la 12:12 am
Timoleon Pisani
Timoleon Pisani a fost un ziarist, bun prieten, printre alţii, cu marele Caragiale. „Acest Timoleon Pisani, mi-a fost duşman până l-am redus la tăcere, mărturiseşte Şerban Cioculescu, intr-un interviu luat de Adrian Păunescu.(Sub semnul întrebării, Ed. Cartea Românească, 1979, pg. 156.) Ştiam tehnica oricărei lupte, şi anume că nu trebuia să te aperi, ci să ataci. Pisani făcea în „Argus” mercurialul pieţelor şi, bineînţeles şi pe al ouălor. La un moment dat Pisani a avut o idee de tot răsunetul: că nu-i raţional ca o găină să coste cât douăzeci de ouă şi scria aşa:
„OULE (nu ouăle – precizează Ş. C.) SÎNT COPII (nu copiii – zice Ş. C.) GAINELOR (nu găinilor – încheie Ş. C.).
Am scris că nu e cazul să mă mai terorizeze acest domn care, folosind patru cuvinte, face trei greşeli.