De la Dragoş:

După mine, ştiristul care a scris chestia asta a fost rănit iremediabil la gamba neuronului. Nu mi-e clar dacă e vorba de neuronul stâng sau de neuronul drept.
Etichete: Realitatea, Stâlcirea logicii
De la Dragoş:

După mine, ştiristul care a scris chestia asta a fost rănit iremediabil la gamba neuronului. Nu mi-e clar dacă e vorba de neuronul stâng sau de neuronul drept.
Etichete: Realitatea, Stâlcirea logicii
29/09/2009 la 11:22 am
E scris adanc moncher …
Diacritica draga, te rog pentru cei ca mine care nu pricep imediat toate subtilitatile, dupa ce il arati cu degetul pe cel care a gresit, spune-ne si noua (copiilor) unde e greseala si cum trebuia spus.
Oare in cazul de mai sus “gamba piciorului” este pleonasm ? asta sa fi fost baiul ?
Oare a spune “timpanul urechii” este pleonasm ? dar “coapsa piciorului” ? dar “pleoapa ochiului” ?
29/09/2009 la 1:03 pm
Da, pleonasm îmi pare a fi. E ca şi cum ai zice “antebraţul mâinii” sau alea de le-ai zis tu.
29/09/2009 la 1:29 pm
Urasc sa copiez din dex
… totusi: cuvintele “gamba” si “picior” sunt doua “cuvinte sau expresii identice sau apropiate ca sens”, dupa cum zice definitia pleonasmului ?
Daca am fi avut o constructie de genul “gamba piciorului”, atunci pleonasmul ar fi fost evident, dar din moment de s-a spus “gamba piciorului drept” in loc de “gamba dreapta” … (c’est pas évident)
Un pleonasm fara dubiu este cel facut de un ziarist anonim in Cotidianul (http://www.cotidianul.ro/pisoiu_atacat_de_sobolani_in_cantonament-43364.html): “Fotbalistul Ioan Pisoiu de la Muresul Deva s-a trezit la 05.30 dimineata cu un rozator care musca din pleoapa ochiului sau.”
Ziaristul A.V. de la Evenimentul spune la http://www.evenimentul.ro/articol/directorul-scolii-din-scinteia.html: “E drept ca el avea timpanul urechii stingi perforat …”
Un anonim de la Jurnalul spune (vorbind despre dureri: “De exemplu, in coapsa piciorului abia se simt …”. Vezi: http://sanatate.jurnalul.ro/stire-avertisment/dureri-si-amorteli-309386.html
In sfarsit, Irma Huculici spune in Adevarul: “… a suferit arsuri minore pe antebraţul mâinii stângi.” (http://www.adevarul.ro/rss/articol/craiova-incendiu-provocat-de-scurgeri-de-gaze-de-la-o-butelie.html)
Asadar, acest tip de pleonasm este foarte raspandit, fiind cu greu identificat ca atare. Pleonasmele clasice sunt “urca sus”, “baba batrana”, “cam circa aproximativ” si gata.
Probabil ca ar merita inventariate si alte genuri de pleonasme in afara acestora; nu de alta, dar daca ajung ziarist (sau macar mogul de presa -!), nu as vrea sa “deie” Diacritica cu mine de toti peretii
29/09/2009 la 1:47 pm
N-am timp să citesc tot comentariul, da’ ideea e: gamba, dacă nu-i a piciorului, a cui altcuiva poate fi?!
Zi-i tautologie, dacă vrei, dar tot e un defect de logică acolo.
29/09/2009 la 1:48 pm
Şi da, e vorba de “cuvinte identice sau apropiate ca sens”, pentru că “picior” include sensul “gambă”.
29/09/2009 la 1:59 pm
Atunci si “pleoapa” este (?) “apropiata ca sens” de “ochi” … pentru ca si “pleoapa ochiului” este pleonasm in aceeasi masura in care este “gamba piciorului”.
Daca devin enervant, sa imi spui
De fapt, la varsta mea nu mai pot “deveni” enervant; eventual aceasta “calitate” poate fi doar prost mascata
29/09/2009 la 2:15 pm
Da, din punctul meu de vedere şi “pleoapa ochiului” e un soi de pleonasm. Şi, cred, toate alea de le-ai zis mai sus.
Sau, mă rog, cum ziceam, e un defect de logică pe-acolo.
29/09/2009 la 4:00 pm
Mulțumesc pentru încurajare. Când am citit azi dimineață postarea ta, în timp ce cafeaua fierbea, mi-au trebuit 2 încercări ca să descopăr greșeala. Recunosc, e o problemă pe care nu mi-am pus-o niciodată. Dar ai dreptate. Auzim de atâtea ori în “limba vorbită” asemenea exprimări … când scrii … trebuie să fii un pic mai riguros.
29/09/2009 la 5:17 pm
Tre’ să fii un pic mai riguros în primul rând când eşti ziarist şi abia în al doilea rând când scrii.
Admit că structurile alea pot fi discutabile şi întoarse pe toate părţile, dar când eşti ziarist şi scrii la gazetă, nu în misiva de amor pentru Getuţa, e de preferat să le eviţi.
30/09/2009 la 9:59 am
e, cu asta nu sunt de acord.
hai să luăm cazul unui fotbalist. oricare ar fi el. ăsta, mare fotbalist de felul lui, de ani de zile se tot accidentează la piciorul stâng. are el o slăbiciune acolo. să presupunem că înaintea unui mare meci suferă din nou o accidentare. să zicem la gambă. eu, ca suporter, care mă emoţionez la astfel de veşti despre idolul meu, vreau să ştiu dacă tot pârdalnicul de picior stâng e cel cotoit. ce fac eu, ştiristul? cum îi transmit suporterului ştirea? ce spun? fotbalistul x s-a accidentat la gamba stângului? e stupid. s-a accidentat la gambă? e incomplet, pentru că eu vreau să ştiu la care dintre ele, că-s doo. deci?
30/09/2009 la 12:26 pm
Io aş zice “gamba stângă”. Aşa cum aş zice şi “antebraţul drept”, nu “antebraţul mâinii drepte”.
Adică zi-i picior şi gata!
Plus că, la naiba, câţi microbişti ştiu ce-i aia gambă şi care-i trăsătura distinctivă faţă de picior?
Cum ziceam, admit că structurile astea pot fi discutabile, da’ io zic că mai bine le eviţi, nu?
30/09/2009 la 12:55 pm
corect. gamba stângă. e ca la ochi. nu spui ochiul stâng al capului. e ochiul stâng şi atât. dar cum e dacă te-ai accidenta la degetul mic de la piciorul stâng? (pare-mi-se că chivu a reuşit performanţa asta.) precizezi că e vorba de degetul mic al piciorului stâng? precizezi, evident. e, în capul meu lucrurile sunt echivalente. da, ştiu, capul meu nu e sediul academiei române, iar eu trebuie să mă subordonez ei. expresia rămâne un pleonasm. oficial. dar, pentru că mie nu-mi plac oficialii, accept varianta gambei piciorului stâng. băga-mi-aş pumnul mâinii drepte în el de pleonasm!
30/09/2009 la 12:58 pm
Cred că poţi să spui “degetul mic al piciorului” pentru că ai şi “degetul mic al mâinii”.
30/09/2009 la 1:44 pm
La degete e necesar sa precizezi, exista degetul mic al piciorului drept, degetul mic al piciorului stang, degetul mic al mainii drepte si degetul mic al mainii stangi. La gamba nu e cazul, decat daca e vorba de gamba mainii stangi. Acolo precizarea e obligatorie.
30/09/2009 la 1:45 pm
Eh, am comentat prea tarziu.
30/09/2009 la 2:57 pm
Uite, în sfârşit mă susţine cineva şi pe mine în chestiunea asta.
Mulţumesc, Liviu!