De la cititorul vigilent Dragoş:
Alo, Mediafaxu’, acu’ stâlcim şi amărâta asta de engleză, domn’e?! Că doar nu-i vreun însăşi/însuşi/înşişi/înseşi. E un biet mesh.
http://www.mediafax.ro/politic/primaria-sector-3-demonteaza-mash-ul-anti-basescu-5144076
După neliniştea fundamentală Cine este diacritica?, vă prezentăm acum neliniştea primordială legată de sexu’ diacriticii:
Nu, diacritica nu e bărbat.
Diacritica e femeie.
Cu coaie.
de ce mi sa schimbat tastele la mess
De aia.
Sau Există viaţă şi dincolo de Gara de Nord.
Lista secţiilor speciale din Bucureşti. Pentru restul ţării, aici.
Articolul ăsta o să rămână pe prima pagină toată săptămâna.
Cele noi o să vină dedesubt.
Şi lectură obligatorie săptămâna asta, zilnic:
Să vezi ce-a mai rămas din oameni.
“Şi dacă credeţi că acum 20 de ani aţi fost manipulaţi, că nici acum nu ştiţi adevărul în clar, vă asigur că nici nu ştiţi ce vă aşteaptă acum, dacă nu mergeţi la vot şi vă lăsaţi năzuinţele pe mâna altora. Azi ambele tabere au demonstrat în deplinătatea drepturilor, dar pe 6 Decembrie putem demonstra cu toţii. Şi asta, în pace şi cu speranţă în viitor, ar însemna o revoluţie mai importantă decât oricare alta.”
cum scriu corect vi le sau vi-le
Cel mai adesea se scrie vile. Ca în Năstase, patru vile. Case, adică.
Altminteri, se scrie vi le:
Vi le dau mâine. (Vouă, pe ele.)
Vi-le nu există.
Nu, domnu’ Geoană, mulţumesc, da’ nu. Nu umblu pe site-uri de dating şi, na, sunteţi însurat, domnu’ Geoană, nu-i frumos. (Doamna ştie că vă daţi pe neogen?)
m-ai sau m-ai
Da.
sex clasa a 8-a sub plapuma
…că numa’ la prostii vă stă gândul!, vorba lu’ doamna Marinache, profa mea de istorie (dintr-a şasea până-ntr-a zecea inclusiv), care s-a ‘nervat rău când ne-a zis despre nu’ş’ ce simboluri ale fertilităţii (cre’ că de nevasta Gânditorului era vorba; a propos, io-s din Hamangia) şi pe noi ne-a pufnit râsul. Na, ce vrei, copii de 12-13 ani, pentru care maximul de pornografie, pe vremea aia, era cuvântul “fertilitate”. Eh, ce vremuri…
Despre sub plapumă prefer să nu comentez, că mă duce cu gându’ unde nu trebe.
noi insasi
Asta intră la categoria gramaticandum-dum, c-o să dum-dum eu pe cineva curând – probabil pe mine – de la atâtea tâmpenii.
scrisoare catre antonescu eleva
Mda. Ce mi-o fi trebuit?…
rolulu virgulelor
Acela.
blog dragos bora
‘Ce că nu-i.
diacritic casmir
Ce-i aia?!
plural doom-ul
DOOM-uri, normal.
injuraturi latinesti
Seria cu futuere.
Din colecţia de i-uri ale puitorilor de i-uri.
Căci există şi puitori de i-uri, nu numai puitori de virgule.
De la aciddu, că cică la el nu mai e loc:
În cazul ăsta, pe puitoarea de i-uri o cheamă Maria Manoliu şi-şi zice ziaristă. La “Gândul”.
Doamna puitoare de i-uri, vă rugăm să citiţi Limba română: terms of use, să vă puneţi cenuşă-n cap, p-ormă să citiţi şi despre i-urile din membri şi miniştri şi dup-aia să scrieţi de mână, de 500 de ori, Sunt o agramată şi nu-mi merit nici numele, nici salariul de ziaristă.
http://www.gandul.info/news/consultanta-pentru-pistele-de-biciclete-1-25-milioane-lei-5141210
De la Oana, căreia îi aparţine şi titlul.
Nu, nu-i o întâmplare sau o neatenţie, că dup-aia se repetă:
Of.
Când vă zic că românilor ar trebui să li se predea româna după manualele pentru străini…
http://ziua.net/news.php?data=2009-11-28&id=46211
____________________
Copii, să ţinem minte, ca să nu fim proşti ca ziariştii şi politicienii:
Regula de bază a conjunctivului:
Pentru persoana a III-a: dacă indicativul prezent se termină în -ă, conjunctivul se va termina în -e; dacă indicativul prezent se termină în -e, conjunctivul se va termina în -ă.
Bine, mai sunt ele alte câteva reguli şi ceva excepţii, da’ dacă aplicăm regula de mai sus ne rezultă:
mănâncă – să mănânce
naşte – să nască.
Oareşicâteva detalii despre conjunctivul prezent în limba română, aici.
cand se scrie dezlegat dute
Întotdeauna.
Şi-n general toate chestiile astea (verbele, mă rog) care se termină în -te le scriem cu cratimă: du-te, fă-te, spală-te, aruncă-te.
E simplu de verificat: dacă la prezent pot să-l pun pe te în faţă, atunci când -te e la coadă (la imperativ, adică, da’ nu-s sigură că ştiţi ce-i ăla), îl scriu cu cratimă:
te duci > du-te !
te faci > fă-te !
te speli > spală-te !
Aşa…
Să vă zic…
Cloceam de multă vreme un articol despre ălea câteva reguli elementare de ortografie… Şi-n seara de 10 august, exasperată (nu mai ştiu din care motiv anume) m-am pus pe scris şi a ieşit Limba română: terms of use. Copilu’ meu de suflet. Muncit, că erau în urmă aproape 8 luni de diacritică. Succes, chestii, trestii, facebook, twitter, sharuire în readere, pomenire la gazetă. M-am bucurat, deşi nu de-asta îl scrisesem. Ieri-alaltăieri ajunsese la 1.700 de vizualizări şi eram mândră de el.
Acu’ 3 zile m-apuc să-mi vărs nişte ofuri personale într-un articol scris oarecum la-ntâmplare. Părea să aibă soarta obişnuită a unui articol al diacriticii, când colo, zbang! Ieri seară mă pomenesc c-o avalanşă de vizite, de nu-nţelegeam ce se-ntâmplă. Pun ochelarii, mă uit, mă dumiresc: Ioan T. Morar linkase articolul pe blogul lui şi pe voxpublica. În nici 12 ore articolul a ajuns la aproape 2.500 de vizualizări. Le-a luat faţa la toate alelalte. Mă rog, mai puţin lui fi / fii. Deocamdată.
Păi, zic, dreptu-i?!
Nişte cuvinte acolo, scrise-ntr-o doară într-o seară şi gata, eclipsează 11 luni de muncă a diacriticii.
Băi, de-ar avea şi ortografia aşa succes de public…
Să puie(*) virgule.
De aceea ei se mai numesc şi puitori de virgule.
Doamna Ana Bâtcă de la Evenimentul Zilei, de exemplu, este şi domnia sa o puitoare de virgule.
Da, între timp a corectat.
Ceea ce nu schimbă cu nimic faptul că la început acolo era o virgulă între subiect şi predicat.
Inadmisibil pentru un ziarist, chiar şi atunci când îşi face însemnări în palmă.
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/877584/Romanii-adora-sa-consume/
_____
(*) Da, da, ştiu, e greşit.
Mă bătea gându’ să mă epilez.
Da’ mi-era lene.
Aşa că mi-am făcut o cafea ş-am mai bibilit-o niţel pe diacritica.
În referrers am dat peste ăsta:
Ei, drăcie, îmi zic, ce-o mai fi şi asta?!
(V-aduceţi aminte că v-am povestit de pe unde mai vin cititorii diacriticii – de p-aci şi de p-aci şi de p-aci. De exemplu.)
Aşa că mă duc pe link şi iaca peste ce nimeresc:
Vă rog să observaţi că lungirea (infinitivului) diacriticii e pe primul loc, înaintea altor lungiri esenţiale.
M-am distrat rău.
Ce bine că mi-a fost lene să mă epilez!
_____________
Despre lungirea infinitivului lui Tudor Octavian, aici.
Logica femeei şi ortografia bărbatului.
Una egală cu cealaltă.
dac-ai dac-ar gramatica
Regula de bază:
Scriem dac-, cu cratimă după dac-, atunci când poate fi înlocuit cu dacă.
1. DAC- + perfectul compus
DAC-AM
Se scrie întotdeauna dac-am, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu dacă am şi completat cu eu/noi:
Dac-am acceptat (eu/noi), înseamnă că…
Vezi şi 2. DAC- + condiţionalul.
DAC-AI
Se scrie întotdeauna dac-ai, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu dacă ai şi completat cu tu:
Dac-ai acceptat (tu), ….
Vezi şi 2. DAC- + condiţionalul.
DAC-A / DACA
Se scrie dac-a, cu cratimă, atunci când poate fi înlocuit cu dacă a şi completat cu el/ea:
Dac-a acceptat (el/ea), ….
Se scrie daca, într-un cuvânt, atunci când este forma articulată a substantivului dacă (femininul de la dac / daci).
DAC-AŢI
Se scrie întotdeauna dac-aţi, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu dacă aţi şi completat cu voi:
Dac-aţi acceptat (voi), …
Vezi şi 2. DAC- + condiţionalul.
DAC-AU
Se scrie întotdeauna dac-au, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu dacă au şi completat cu ei/ele:
Dac-au acceptat (ei/ele), …
2. DAC- + condiţionalul (prezent/perfect)
DAC-AŞ
Se scrie întotdeauna dac-aş, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu dacă aş şi completat cu eu:
Dac-aş şti (eu) că…
DAC-AI
Se scrie întotdeauna dac-ai, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu dacă ai şi completat cu tu:
Dac-ai şti (tu) că…
Vezi şi 1. DAC- + perfectul compus.
DAC-AR
Se scrie întotdeauna dac-ar, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu dacă ar şi completa cu el/ea sau ei/ele:
Dac-ar şti (el/ea/ei/ele) că…
DAC-AM
Se scrie întotdeauna dac-am, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu dacă am şi completat cu noi:
Dac-am şti (noi) că …
Vezi şi 1. DAC- + perfectul compus.
DAC-AŢI
Se scrie întotdeauna dac-aţi, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu dacă aţi şi completat cu voi:
Dac-aţi şti (voi) că…
Vezi şi 1. DAC- + perfectul compus.
3. DAC- + prezumtiv
DAC-OI
Se scrie întotdeauna dac-oi, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu dacă oi şi completat cu eu/tu:
Dac-oi putea (eu/tu), oi veni.
DAC-O
Se scrie întotdeauna dac-o, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu dacă o şi completat cu el/ea:
Dac-o putea (el/ea), o veni.
DAC-OM
Se scrie întotdeauna dac-om, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu dacă om şi completat cu noi:
Dac-om putea (noi), om veni.
DAC-OŢI
Se scrie întotdeauna dac-oţi, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu dacă oţi şi completat cu voi:
Dac-oţi putea (voi), oţi veni.
DAC-OR
Se scrie întotdeauna dac-or, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu dacă or şi completat cu ei/ele:
Dac-or putea (ei/ele), or veni.
