Ştampileala naţională

Am aflat de la Ioana, care-a aflat de la Realitatea, care-a aflat de la Primăria Sectorului 2 (mai exact, de la dna Mariana Georgescu şi de la dl Anatol Albu), că trebuie să ştampilim.

Doamna Georgescu şi domnu’ Albu, îmi păreţi români după nume, da’ nu-i nimic, o să vă explic indicativul prezent aşa cum l-am explicat şi celor câţiva (puţini!) străini care au avut şansa să-nveţe ceva română de la mine. Acum aveţi şi dumneavoastră această şansă (rară, altminteri, că-n mod normal nu mă ocup cu aşa ceva).

Deci, doamna Georgescu şi domnu’ Albu, noi în limba română avem verbe de patru feluri: alea care se termină în -a, alea care se termină în -ea, alea care se termină în -e şi alea care se termină în -i sau -î.

Bon.
Acu’, noi verbele astea care se termină în -a le conjugăm la indicativ prezent după următoarele modele:

Modelul 1 – fără infix

1.a. – radical terminat în consoană, alta decât r/l
a cânta: cânt, cânţi, cântă, cântăm, cântaţi, cântă

1.b. - radical terminat în r/l
a intra: intru, intri, intră, intrăm, intraţi, intră
a umbla: umblu, umbli, umblă, umblăm, umblaţi, umblă

1.c. – radical terminat în i, după vocală
a încuia: încui, încui, încuie, încuiem, încuiaţi, încuie

Aici avem două cazuri mai altfel:
a întâzia: întârzii, întârzii, întârzie, întârziem, întârziaţi, întârzie
a continua: continui, continui, continuă, continuăm, continuaţi, continuă

Model 2 – cu infixul -ez-/-eaz-

2.a. – radical terminat în consoană, inclusiv r/l
a lucra: lucrez, lucrezi, lucrează, lucrăm, lucraţi, lucrează
Aici intră şi faimoasele a crea şi a agrea, deşi radicalul se termină în vocală: creez, creează; agreez, agreează.

2.b. - radical terminat în c/g
a parca: parchez, parchezi, parchează, parcăm, parcaţi, parchează

2.c. - radical terminat în i
a sublinia: subliniez, subliniezi, subliniază, subliniem, subliniaţi, subliniază.

Car’ va să zică, doamna Georgescu şi domnu’ Albu, verbul a ştampila tre’ să se conjuge după unul dintre modelele de mai sus, iară nu după modelul lui a citi (citeşte, să citească), care-i de conjugarea a patra. Căci noi spunem, doamna Georgescu şi domnu’ Albu, a ştampila, iară nu a ştampili.

Doamna Georgescu şi domnu’ Albu, vă rog să repetaţi după mine:

Eu ştampilez. Mai tare, doamna Georgescu, nu v-am auzit!!
Tu ştampilezi. Aşa, domnu’ Albu, foarte bine!
El ştampilează.
Noi ştampilăm.
Voi ştampilaţi.
Ei ştampilează. Ei să ştampileze.

Clar, doamna Georgescu şi domnu’ Albu?
Dacă mai greşiţi o dată, vă pun să copiaţi de mână, de o sută de ori, toate modelele de conjugări ce le-am scris eu mai sus.

http://www.realitatea.net/primaria-sectorului-2–romanii-trebuie-sa-stampileasca-trei-buletine-de-vot-pe-22-noiembrie_656722.html

Etichete: "să ştampileze" sau "să ştampilească"?, conjugare, conjugarea I, indicativ, prezent, Stâlcirea limbii