Dintre neliniştile mele lexicale:
De ce brânză de vacă şi carne de vită, şi nu brânză de vită şi carne de vacă?
Sau măcar brânză de vacă şi carne de vacă.
Sau brânză de vită şi carne de vită.
Mă frământă de ceva vreme inconsecvenţa asta şi încă n-am găsit o explicaţie. 
Etichete Nelinişti semantice
05/11/2009 la 10:02 pm
“vaca” si “vita” =acelasi lucru….adica, acelasi animal cu coarne cu coada, cu uger etc.
Doar ca vaca are toate partile componente la un loc, pe cand vita este dezasambalata.
Parerea mea:))
05/11/2009 la 10:05 pm
Inclusiv vitele din bătătura omului?
05/11/2009 la 10:10 pm
io din cate am vazut prin magazine e mai curand “branzica de vaca” si “carne vita”, te rog! din motive lese de inteles: branzica e pentru persoane delicate (care nu ar suporta sa manance “vita” de pilda)… zic.
05/11/2009 la 10:15 pm
Aia e brânzică de vaci.
Eu acuma mâncam “brânză de vaci”, cumpărată adineauri de la Real, şi mă-ntrebam de ce, la o adică, nu mănânc brânză de vită.
Şi da, de ce brânza în calup e de vacă, iar brânzica e de vaci? Ar putea să fie brânzică de vite, nu?
05/11/2009 la 10:31 pm
“Inclusiv vitele din bătătura omului?”
bine….poate nu e asta raspunsul corect:)))
05/11/2009 la 10:32 pm
Vaca da lapte din care rezulta(si) branza.Deci branza este de vaci.Poate fi si debivolita.
Vita este atat vaca precum si juninca si boul si toata specia asta de cornute in care intra si bivolul.Deci,nu poate fi branza de vita
Cat priveste carnea de vita e simplu…nu se taie vacile de lapte si pentru reproducere ci manzat(adica masculin si tanar-pana-n 3 ani) si alte specimene care nu mai produc lapte si vitei,la un moment dat(insa astea sunt cazuri mai rare, deci carnea este de vita).
Trebuie sa spun ca supa de vaca si carnea fiarta in supa,dar de vaca sunt grozav de bune.Spre deosebire de …vita
05/11/2009 la 10:36 pm
ms Elisa…am mai invatat ceva…
05/11/2009 la 10:39 pm
poate fiindca la carne de vita intra si bietul vitel cel gras
mi-a fost insa dat sa vad la mine in sat o inscriptie naucitoare pe un raft: oua de pasare
poate aveau pe undeva si un raion cu oua de crocodil, cine stie?
cum mi-e jena, poate ma repet, dar chiar mi-e jena sa fac poze cu telefonul, n-am nici o dovada
05/11/2009 la 10:45 pm
Bine, păi dacă facem distincţia între vacă şi vită, de ce nu-mi expliciteză nimeni “carne de bou” şi “carne de vacă”?
Că doar când e de viţel se specifică.
05/11/2009 la 10:53 pm
Pt. ca se pune carnea “de vita” la comun, fara discriminare. Laptele si branza sunt “de vaca”, pentru ca, zic eu, n-ar cumpara nimeni ce iese cand mulgi boul.
05/11/2009 la 10:54 pm
Dat fiind rationamentul meu, nu pricep dece nu cumperi “carne de ovina”, ci de miel si de oaie (si niciodata de berbec).
05/11/2009 la 11:06 pm
Bine, mai e şi carnea de porc, care e-ntotdeauna de porc, niciodată de scroafă.
06/11/2009 la 3:20 am
Hahahaha, hahahahaha! M-aţi leşinat de râs. Ori de hohote… sau de hohote de râs, pentru că ele pot fi şi de plâns (ori de lacrimi?)
Vită, vacă, vaci… Oaie, berbec, ovină… În mintea mea în gândul meu “vita” e termen generic şi cumva oficial. Vaca, văcuţa (cum ar fi celebra ciorbă de văcuţă, hihihihihi, mi-o şi imaginez pe Fulga cea răsfăţată, încinsă cu un şorţ de gospodină model şi amestecând cu polonicul într-o ciorbă patent personal) vaca, văcuţa sunt mai de-ale casei. Mâncare ca la mama în bucătărie. Iar când omul mai şi scrie pe etichetă “brânzică de vaci” nu ştiu alţii cum sunt, dar mă pomenesc ca la micul dejun înainte de a pleca la şcoală, prin clasa a treia.
Că tot a venit vorba de distinsa familie a cornutelor mari mi-a venit în minte un banc. E de pe vremea mai de tristă amintire şi chiar de din ce in ce mai mult uitată (cum scria unul dintre cei pe care îi citeşti tu, Diacritica).
Ceauşescu Supremul pleacă într-o vizită de prietenie într-o ţară străină.
E primit cu toate onorurile şi invitat pe la tot soiul de serate, întâlniri cu oameni politici, întâlniri cu oameni de cultură. Lângă el mereu surâzătoare, cu un coc înălţat vigilent mai spre vârful capului, cu mâinile fidel împletite prin dreptul muntelui lui Venus… cine credeţi? Leana. Academician doctor inginer, precum i se spunea şi i se ridicau osanale.
Dar Leana nu scoate nicăieri nicio vorbuliţă. Dă doar din cap, aşa, ca într-o mare înţelepciune şi zâmbeşte. La una dintre întâlnirile cu intelectuali cuplul prezidenţial e prezentat în termeni elogioşi, accentuându-se pe marile lor realizări culturale. Cărţile lui Ceaşcă şi fenomenalele descoperiri ştiinţifice ale lui tovarăşa întâia chimistă a ţării.
Oamenii, de bună-credinţă aplaudă. Ceauşescu le ţine un discurs hotârât despre binefacerile indubitabile ale socialismului. Lumea aşteaptă ca şi Leana să ia cuvântul. Prima tovarăşă a ţării nu şi nu. Atunci unul dintre organizatori îl întreabă şoptit pe Ceauşescu:
- Doamna nu vorbeşte?
Ceauşescu răspunde:
- Doamna (e)vită.
06/11/2009 la 3:31 pm
wake-up call: Fulga e în oală. Din cînd în când, un polonic îi trece pe lângă urechi… end of story.
06/11/2009 la 4:04 pm
Sunt cat se poate de off-topic…
1. “Cine nu e cu noi e impotriva noastra” se scrie asa sau cu virgula intre propozitii, adica “Cine nu e cu noi, e impotriva noastra”.
2. “Vrei, nu vrei, bea Grigore agheazma!” Am gasit asta intr-un ziar. Din cate stiu eu se scrie “Vrei, nu vrei, bea, Grigore, agheazma!” .Nu-i asa?
06/11/2009 la 4:41 pm
Aşa e. Vită e termen generic pentru mamiferele domestice, cornute. Acuma de ce carne de vită şi nu de vacă şi de ce brânză de vacă şi nu de vită … nici eu nu ştiu. Poate primul care a spus aşa şi-o fi zis să ne dea ceva de lucru pentru zilele ploioase (că la mine plouă).
06/11/2009 la 6:26 pm
Există un on topic pe tema asta, Locu’ de-ntrebat.
1. Fără virgulă. C-ar fi virgulă între o subiect şi predicat.
2. “Grigore” între virgule, că-i vocativ.
06/11/2009 la 8:18 pm
Povestea Beligan intr-o carte ceva care cred ca are legatura cu subiectul:
Tot Eftimiu mi-a revelat ca, in limba engleza, animalele comestibile
au doua nume, un nume cand sunt moarte si un alt nume cand sunt vii.
Boul se cheama OX cand e pe patru picioare. Si cand e taiat se cheama beef.
Vitelul viu se cheama calf, mort se cheama veal.
Porcului i se pune pig cand e viu si porc cand e mort.
Oaia este sheep cand traieste, si, cand moare, devine mutton.
De ce? Fiindca in Anglia, incepand cu secolul al XIII-lea, paznicii de
turme au fost intotdeauna nemti: OX, sheep, calf, pig. In vreme ce
bucatarii au fost totdeauna francezi: veau: veal; porc: porc; mouton:
mutton; boeuf: beef!
Interesant, nu?”
06/11/2009 la 10:18 pm
OK, merci, am gasit si “locu’ de-ntrebat”!
07/11/2009 la 11:10 am
Foarte interesant ce spune Laurenţiu, cu singura observaţie: “gătite” nu “moarte”. De fapt, în subconştient, îl corectez pe soţul meu care veşnic mă întreabă “Iar ai făcut pui mort?” (nu-i place puiul).
Totuşi, la noi nu cred că se aplică teoria asta câtă vreme supa e de vită, ciorba de văcuţă şi brânza de vacă. Să zicem că brânza vine de la vaca vie (că altfel nu dă lapte), dar ce facem cu supa şi cu ciorba? Care-i care? Să fie ciorba făcută tot din vacă vie, ca şi brânza? Ioi!!!
OK. Vă las că n-am ce pune azi pe masă şi se apropie amiaza. Pentru siguranţă, până mă lămuresc cum e cu vaca şi cu vita, mă concentrez pe mămăligă, că asta sigur nu e nici de vacă nici de vită. Mămăligă cu ce? Mai văd eu…
07/11/2009 la 3:35 pm
Despre carnea de bou şi carnea de vacă: “De Re Culinaria”, Al. O. Teodoreanu.
De la Dragoş.
07/11/2009 la 11:04 pm
Am fost astă seară în vizită (el prof de română, ea de biologie) şi am deschis subiectul. Părerea lor e că, la măcelărie, la raionul “carne de vită” se vinde şi carne de bou şi de bivol (vezi reţeta lui Păstorel!) alături de carne de vacă. Şi atunci le numim generic “vită”. Mai demult, pentru supă se folosea carnea de la coada boului, dar cum ar suna “supă de bou”??? Însă, cum boul nu-i vacă, îi spunem vită. Probabil că la ciorbă se foloseşte numai carnea de vacă, nu şi de bou şi de-aia spunem “ciorbă de văcuţă”.
07/11/2009 la 11:10 pm
Că tot veni vorba, iaca o căutare de azi.