Scrii. Să scrii.

scrii sau scri diacritica

Mda. Am abordat chestiunea p-aci pe undeva, dar văd că nu iese în prima pagină a gugulului (în schimb iese fi-ul, chiar primul :D ), aşa că vă mai desenez înc-o dată:

Scri nu se scrie niciodată, căci el nu există.
Există numai scrii, cu doi i, ca în tu scrii, tu să scrii.

_______________

scriu
scrii (doi i: unul din radical, scri-, unul din terminaţia -i)
scrie
scriem
scrieţi
scriu
_______________

Vezi şi Înscrii.

About these ads

Etichete: ,

5 Răspunsuri to “Scrii. Să scrii.”

  1. ii Says:

    o regula misto pt cei care nu retin cand trebuie sa scrii cu doi de “i’ :

    de fiecare data cand la persoana intai singular (eu …) verbul declinat are un “i” pe penultima pozitie (eu st.i.u, eu scr.i.u, eu v.i.n, eu ret.i.n etc) trebuie sa scriem cu doi “i” la persoana a doua singular (tu st.i.i./ v.i.i./ scr.i.i./ ret.i.i. etc)

  2. diacritica Says:

    O regulă mişto pentru cei ca tine, care nu reţin cum se declină verbele de fapt:

    http://diacritica.wordpress.com/2009/09/16/declinarea-verbelor/

  3. Adrian Says:

    Cred că vorbea de declinarea răspunderii…

  4. ii Says:

    bun, mersi de info. observ ca oamenii de litere sunt mai atenti la exprimare decat la continut, de cele mai multe ori. E ca atunci cand cineva dand solutia pt o ecuatie foarte complicata, cineva se trezeste spunand pe un ton arogant care sa dea greutate si importanta inzestrarii spirituale de care da dovada, ca respectivul a pus virgula gresit. Genul asta de aroganta mi se pare scarboasa, si denota nivelul intelectual al celui in cauza. Cel cu un intelect subitire face o corectura ca pe un fel de a se pune in valoare, de a-si demonstra capacitatiile extraordinare de care dispune si nu este interesat de a transmite, de fapt, o informatie. Cineva, citind ce scrie mai sus, nu cred ca mai ramane decat cu ideea ca “regula declinarii ” e gresita si nu cu ideea ca “regula conjugarii” e corecta. Sunt subtilitati peste care un om de litere trece usor cu vedera.

    Un filosof al limbajului spunea (si avea dreptate) ca intelesul cuvintelor este dat de folosirea lor intr-un context, ceea ce inseamna ca, chiar si atunci cand alegi un cuvant gresit, cineva isi poate da seama despre ce e vorba privind la cuvintele din jur. Importanta este transmiterea informatiei, apoi folosirea cuvantului corect. In contextul de mai sus “a conunga” si “a declina” sunt concepte tehnice cu inteles inrudit, usor confundabile pentru cineva care nu mai utlilizeaza astfel de termeni…

    Probabil pare ca am luat corectura cu pricina personal, insa nu despre asta e vorba. Am intalnit in lumea academica foarte multi dobitoci si am observat ca cu cat respectivul e mai prost (ma refer la iq, nu la cunostinte) cu atat e mai arogant cand te corecteaza, chiar daca ar fi vorba de nimicuri. Tonul asta mi s-a parut ca-l vad si la tine diacritico, dar, binenteles, este posibil sa ma insel. Succesuri!

  5. diacritica Says:

    Flăcău, n-oi fi tu academic, da’ eşti tufă. Când scrii “declinare” în loc de “conjugare” e greşeală de conţinut, nu de formă. Pen’ că conţinutul declinării şi conţinutul conjugării îs diferite.
    Greşeală de formă e când scrii “declînare”.

    Sănătate şi vârtute.

Comentariile nu sunt permise.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 5,572 other followers

%d bloggers like this: