La 16 euro.
…Că ei n-au fost la şcoală când ne-nvăţa doamna Danciu despre omofonele foi (credinţă), foie (ficat) şi fois (dată, ca în o dată, de două ori).
(Tot de la cititorii vigilenţi fina & finu’ şi tot de pe Coasta de Azur.)
Etichete: Stâlcirea limbii altora
31/12/2009 la 11:24 am
Asemenea. Italieni. Ştiu ei mai bine.
31/12/2009 la 1:04 pm
Si ce zici de “boudin”–>budino?
Noi am fost cu prietenii la Paris nu de mult, si am cuvenit sa mergem la celebru “café au fleur”. Buuun..doar ca unul de-ai nostri vazand lista de bucate si crezand ca este vorba chiar de prajiturica noastra de ciocolata, a facut greseala de a-o comanda. De i-ati fi observat fata cand a vazut pus pe farfurie un fel de carnacior facut din sange de porc presarat si bagat in interioarele lui, v-ati fi distrat.
E bine de stiut, asa cum stiu toti cunoscatorii de franceza de la scoala generala, ca “Boudin” inseamna “Sanguinaccio”.
p.s. nu ma intrebati cum-i ziceti voi pe romaneste ca habar n-am.
A se vedea, in acest sens, definitia pe care ne-o da “garzantionline”.
31/12/2009 la 1:12 pm
Sângerete cred că-i zice.
Şi, Marcule, ca să respectăm o tradiţie de mai demult, iaca şi corecturile
:
a îl comanda > a-l comanda
a îi spune > a-i spune (lui/ei, complement indirect)
a îi lua > a-i lua (pe ei, complement direct)
dar
a o comanda > a o comanda. Rămâne la fel, întotdeauna.
a le lua (pe ele, compl. direct), a le spune (lor, compl. indirect) > a le lua, a le spune