Olălăirea naţională şi să mi se dea-ul

Că mamaia şi tanti Aglaia se plâng c-a luat-o lumea razna şi aşteaptă să le dea Iliescu, nu-i grav şi nici de mirare.

Da’ când teologu’ naţionale umple articol de ziar despre cum s-a depresat el din cauză de scârbă şi despre cum aşteaptă să-l scoată din rahat nişte puşti care n-au nici o vină, atuncea io mă nervez.

Domnu’ teolog, io-nţeleg că, spre propăşirea ţării, dumneavoastră găsiţi cu cale să distugeţi panarame, înţeleg şi că aşteptaţi, precum tanti Aglaia, să vă scoată altu’ la liman, da’ măcar aveţi bunul simţ şi n-amestecaţi pe “ei” cu “noi”!

Domnu’ teolog, să fie clar: dacă reuşesc ei, se cheamă c-au reuşit ei, nu c-am izbândit noi. Domnu’ teolog, aibi, rogu-te, o fărâmă de bun simţ şi nu-ţi asuma izbânzi ce n-o să-ţi aparţină-n veci.

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/884861/BICHIR-Sansa-noastra-noii-pasoptisti/

Dl Raul Florea şi frâul logicii

Domnu’ Florea, noi în limba română zicem a da frâu liber (a lăsa liber) şi a pune frâu (a frâna, a împiedica, a limita). A da frâu nu există.
Să vă explic:
Propoziţia “Raul Florea şi-a dat frâu” nu are sens.
Dar fraza “Raul Florea a pus frâu logicii şi a dat frâu liber gurii, să vorbească fără el” are. Sens, adică.

http://www.gandul.info/politica/brainstormingul-din-poiana-pedelistii-si-au-dat-frau-fanteziei-sa-gaseasca-noua-sigla-pd-l-intra-oficial-in-zodia-marinarului-timona-ancora-nodul-marinaresc-sau-sirena-5460834

Aţi căutat, vă răspundem. 121.

Aceasta este o dispută care încă nu a fost tranşată definitiv.

Da’ în altă parte vă merge? Şi merge singure sau trebuie să le-mpingeţi?

Eu votez pentru “tu mi-ai cumpărat”.

M-a—m. Evident.

Altfel decât în română.

Inefabilul, desigur!

Deşi nu este politically & grammatically corect, mie, una, varianta “legat” îmi sună incitant. Votez pentru. Măcar o dată.

Conjugarea I: a şta.
Conjugarea a II-a: a ştea.
Conjugarea a III-a: a şte.
Conjugarea a IV-a: a şti / a ştî.

Iac-aici, de la amicul nostru v.

Despre cum să fii în coadă stând la coadă

Domnişoara Nicoleta Vieru şi cu domnişoara Alexandra Bădicioiu sunt la coadă. Nu ştim ce aşteaptă ele acolo, la coadă, ce se dă. Cert e că până şi când sunt la coadă, tot în coadă se află.

Domnişoara Vieru, domnişoara Bădicioiu, repetaţi după noi: a sta la coadă, a fi în coada clasamentului.

http://www.realitatea.net/cercetarea-stiintifica-din-romania–la-coada-clasamentului-mondial_697248.html

Vocativul

Având de vreo două zile pe căciulă musca purtătoare de doamnă avocat /vs/ doamna avocat, şi cum subiectul mi-a stârnit în mod deosebit interesul, am purces să mă informez din cele cărţi de le am la îndemână.

Mi-am făcut o cafea şi m-am dus mai întâi, ca tot românul, la manualul de gramatică românească pentru străini. Romanian Grammar, de Dana Cojocaru, despre care v-am mai zis aici şi din care multe am mai învăţat eu în ultima vreme.

Bun. Acolo, 3 pagini despre cum se formează vocativul în română, despre folosirea lui şi despre combinaţiile cu adjectivul (de genul dragă prietene, dragul meu prieten, prietene drag).

Aşa. Şi dup-aia mă duc la Gramatica Academiei, dacă tot mi-am luat-o. Am răsfoit cele câteva zeci de pagini despre substantiv m-am întors bou. Că mă dusesem vacă. Nu m-am dumirit în nici un fel ce şi cum cu vocativul ăsta şi cu structurile de genul “doamnă avocat”, deşi posed oarece metalimbaj din ăla de-l folosesc academicienii acolo. În fine, ideea e că am rămas cu ce mă dumirisem deja dinainte să mă uit în ceaslovul Academiei.

Bun. Car’ va să zică ne-ntoarcem, ca tot românul, la gramatica limbii române pentru străini (mulţumim, Dana Cojocaru & SEELRC!). Care zice aşa:

3.1.3.5.1. Forming the vocative
The endings of the vocative are:

Mi-e lene să m-apuc să traduc, aşa că vi le las în engleză:

• the masculine nouns ending in -e do not have a separate ending for the vocative: frate – frate! brother, George – George!
• there are no fixed rules for the use of the endings, some masculine nouns ending in consonant accept both the ending -e and -ule: băiat – băiete! and băiatule! boy, iubit – iubitule! and iubite! honey (m.)
• some nouns that are frequently used in the vocative always take the special vocative endings: domnule! sir!, fiule!, son! omule! man!, prietene! friend!, unchiule! uncle!, vere! cousin!, bunico! grandma!, bunicule! grandpa!, fetelor! girls!, fraţilor! brothers, folks!, doamnelor şi domnilor! ladies and gentlemen!, doctore! doctor!, tinere! young man!, iubitule! / dragule! honey! (m.), iubito! honey! (f.), prostule! you stupid! (m.), proasto! you stupid! (f.), deşteptule! you smart one! (m., iron.), deşteapto! you smart one! (f., iron.)
• some nouns frequently used in the vocative never take the special endings: mamă! mother!, tată! father!, copii! children!, băieţi! boys!, prieteni! friends!, doamnă! madam, ma’am!, femeie! woman!

The nouns in the vocative can be preceded by specific interjections that introduce the vocative forms, such as măi, mă, bre, hei:
— Măi, Ioane, mă auzi? Hey, Ion, do you hear me ?
— Vino, mă, vere, încoace! Come here, dude !
— Haide, bre, unchiule, intră! Hey, uncle, come on in !
— Hei, omule, aşteaptă-mă! Hey, man, wait up !

3.1.3.5.2. Usage of the vocative
In direct address, both in letters and in public speaking, the noun in the vocative is frequently preceded by certain adjectives, such as: drag dear, iubit beloved, scump precious, dearest, stimat respected, dear. The noun in the vocative can be used in a simple structure adjective + noun, or in complex structures with possessive adjectives added.
(Dar despre asta nu vă mai povestesc, că-s chestii care nu pun probleme nativilor.)

Bun.
Car’ va să zică, forma de vocativ pentru doamnă e doamnă:
N-Ac: doamnă
G-D: doamnei
V: doamnă

Pe lângă care socot că vom adăuga titlul: doamnă profesoară, doamnă directoare, doamnă avocat, doamnă ministru etc.
Cum ziceam şi în articolul de mai-nainte, cred că forma de adresare doamna urmată de titlu ţine de un registru oarecum mai familiar (doamna avocat, doamna profesoară, doamna directoare).

(Biblio: Dana Cojocaru, Romanian Grammar, SEELRC, 2003, pp.39-41)

Limba lui Eminescu. La Avon.

Amicul vigilent Codru Vrabie ne-a trimis poza promisă. (Mulţumim.)

E clar, nu-mi trimit siviu’ la Avon – eu nu vorbesc “limba lu’ Eminescu”. Spre deosebire de marcheteru’ de la Avon, care nu doar c-o vorbeşte, o şi scrie. Cu eleganţă.

(Copii, voi să nu faceţi ca marketeru’ prost de la Avon. Voi să scrieţi (tu) răsfaţă-ţi simţurile!, (tu) răsfaţă!, (tu) răsfaţă-te!, (copii) răsfăţaţi, (voi) răsfăţaţi, (voi) răsfăţaţi-vă!, (voi) răsfăţaţi-vă simţurile!. Despre liniuţa de la ţi, aici.)

“Doamna avocat” sau “Doamnă avocat”?

Mi-a scris Alexandru acum câteva zile şi n-am avut vreme nici să mă gândesc, nici să caut răspuns. (Scuze.)

Car’ va să zică, cum zicem?

Vocativul e doamnă. Cu ă. Ok.
Da’ când îl determinăm în vreun fel, cum zicem?

Doamna Popescu e doamna, cu a. Că n-o s-o strig doamnă Popescu.Îmi pare cam evident că e nevoie de un articol hotărât acolo, pentru unicizare, doamna Popescu fiind singura doamnă Popescu din familia Popescu, adică singura nevastă a domnului Popescu. Că dacă aş striga după ea doamnă Popescu, ar rezulta că-i vorba de una (oarecare) dintre doamnele Popescu. Right? Sau mă-nşel?

Când scriu cererea către doamna directoare, încep cu doamnă directoare, îmi pare. Corect? Adică eu nu m-aş aventura să scriu doamna directoare, vă rog să-mi aprobaţi. Ci doamnă directoare, vă rog să…
Da’ când mă adresez în face to face, îi zic doamna directoare, hai, vă rog frumos, nu mă lăsaţi şi pe mine să plec azi cu două ore mai devreme?…

Car’ va să zică, din experienţa mea şi fără să mă fi uitat în cele cărţi, că mi-e lene, trag concluzia că se forma corectă ar fi doamnă avocat. (Una dintre mai multe doamne avocat.) Iar forma cu -a, doamna avocat, ar fi un fel de-a ne trage de şireturi în adresarea face to face.

Acestea fiind doar nişte presupuneri fără nici un fundament ştiinţific, aştept lămuriri – de la cine ştie sau e mai puţin leneş decât mine şi a căutat în cărţi.

Thanks!

________

Vezi şi Vocativul.

diacritica: misiune, viziune, valori

Diacritica a fost atît de încîntată de cele spuse de tine, încît te-a iertat, din politeţe, desigur, şi nu te-a amendat pentru greşelile de limbă pe care le-ai făcut în cuprinsul postării tale. M-am autosesizat, fiindcă nu văd rostul frecventării, în ceea ce te priveşte, a blogului Diacriticei, dacă nu ţi se spune şi ce greşeli faci fără să-ţi dai seama/fără să ştii, în afară de cele pe care bănuieşti că le faci şi pe care cauţi să le remediezi intrînd aici.

Până acum diacritica nu a socotit de cuviinţă să facă o schemă explicativă, căci i-a considerat dintotdeauna pe comentatorii săi suficient de inteligenţi încât să priceapă şi singuri. Iată însă că unii dintre ei sunt mai inteligenţi chiar decât ei înşişi şi au nevoie de explicaţii speciale.

Prin urmare, pentru aceia care încă nu au priceput:

Misiunea diacriticii este aceea de a oferi un instrument online pentru scrierea corectă în limba română, celor care îl consideră demn de luat în considerare.
Ceilalţi fie n-au nevoie, fie ştiu si singuri unde să-şi găsească instrumente mai deştepte de-atât. Aceştia – comentatorii mai deştepţi decât diacritica, ba, unii dintre ei, mai deştepţi chiar şi decât ei înşişi - nu intră în targetul diacriticii.

Misiunea diacriticii nu este aceea de a-i corecta pe alţii, atâta vreme cât aceştia nu sunt obligaţi, prin natura meseriei lor, să vorbească şi să scrie corect româneşte. Diacritica nici în viaţa ei reală nu le dă celor din jur cu parul ortografic în cap. Însă diacritica, dacă e întrebată, explică. Dacă ştie. Nu întotdeauna ştie.

Diacritica admite că întreprinderea de a te autosesiza şi a corecta neîntrebat tot ce prinzi în jurul tău poate avea motivaţii cât se poate de nobile (deşi la o primă vedere poate părea clasicul prost gust de a te amesteca în treburile altuia, chiar şi atunci când nu te afectează direct), dar recunoaşte că ea nu se ridică la înălţimea acestei misiuni. Printre altele pentru că nu are vreme să corecteze nici măcar cele 6.000 de comentarii de până acum, darămite pe cele care or mai urma. Dar mai ales pentru faptul că diacritica, după cum a mai menţionat anterior, nu e funcţionar public şi nu primeşte fonduri guvernamentale, deci nu are faţă de nimeni obligaţia (şi nici măcar responsabilitatea) de a-i învăţa pe alţii. Acesta fiind un proiect de voluntariat făcut aşa cum o duce capul pe diacritica, cât o duce capul pe ea.

Desigur, cei care socot că au misiunea nobilă de a se autosesiza şi a sta pe urmele blogărilor şi ale comentatorilor lor sunt demni de toată lauda. Diacritica e convinsă că aceştia nu se limitează la a chibiţa pe blogurile altora, autosesizându-se despre ce ar trebui să facă alţii, ci fac ei înşişi ceva util cu mintea şi cu mâinile lor autosesizate. Diacritica e convinsă că acest amplu şi nobil proiect de personal social responsibility prin autosesizare are şi o manifestare concretă pe undeva, pe un blog, un site, o carte, un ceva concret oferit oamenilor dornici să înveţe – numai că ea încă nu l-a descoperit. Diacritica îşi cere scuze şi promite să caute cu mai multă atenţie.

Cum ziceam, misiunea diacriticii e mult mai modestă – nu-şi propune decât să ofere un instrument ortografic online la care să se poată raporta cei care îl consideră demn de luat în considerare.

Viziunea diacriticii fiind aceea că oricine poate scrie corect, atâta vreme cât are instrumentele necesare şi dorinţa de a le consulta.

Căci printre valorile diacriticii se numără responsabilitatea.
Responsabilitatea – personală şi asumată – pentru felul în care scrii. Altfel zis, nu e nimeni responsabil să te înveţe (nici diacritica, nici alţii şi nici măcar profesorii la şcoală, căci nimeni nu te poate învăţa cu forţa), eşti responsabil tu personal să înveţi.

____________________________________

Vezi şi:
diacritica: despre
Capra mea, capra lor
Reproşuri. Recapitulare
Rostuiri
Clienţi şi consumatori de poame
interviurile diacriticii

Demonstrative

Din seria “ce vrăji a mai făcut româna mea”. Azi, despre demonstrative. V-aţi gândit vreodată cât sunt de naşpa? Nu? Gândiţi-vă acum.

Eşti anglofon, în limba ta n-ai decât this, these, that, those. Şi te pune aghiuţă să te-apuci să-nveţi româna. Şi dai peste:

Pronumele demonstrativ de apropiere – nominativ

acesta [ăsta]        aceasta [asta]
aceştia [ăştia]     acestea [astea]

Pronumele demonstrativ de depărtare – nominativ

acela [ăla]         aceea [aia]
aceia [ăia]         acelea [alea]

Adjectivul demonstrativ de apropiere şi de depărtare –  nominativ

acest / acesta [ăsta]                     această / aceasta [asta]
acel / acela [ăla]                            acea / aceea [aia]
aceşti / aceştia [ăştia]                 aceste / acestea [astea]
acei / aceia [ăia]                            acele / acelea [alea]

Că dacă stă-n faţa substantivului, e acest. Dacă stă după, e acesta. Sau, după placul inimii, ăsta. Şi se adaugă şi articol hotărât.
Acest studentØ, studentul acesta, studentul ăsta.

Bun. Şi nu-i de ajuns. Mai avem şi declinare:

N-Ac:
acest(a), ăsta // această/a, asta
aceşti(a), ăştia // aceste(a), astea

G-D
acestui(a), ăstuia //  acestei(a) , ăsteia
acestor(a), ăstora // acestor(a), ăstora

N-Ac
acel(a), ăla //  acea/aceea, aia
acei(a), ăia // acele(a), alea

G-D
acelui(a), ăluia //  acelei(a), ăleia
acelor(a), ălora

Plus: demonstrativele de diferenţiere:

N- Ac: celălalt, ceilalţi // cealaltă, celelalte
G – D: celuilalt,  celorlalţi // celeilalte, celorlalte

Şi bonus: demonstrativele de identificare:

N-Ac: acelaşi, aceiaşi // aceeaşi, aceleaşi
G – D: aceluiaşi, aceloraşi // aceleiaşi, aceloraşi

Aţi ajuns cu cititul pân’ aici? Felicitări.

Gândiţi-vă că un străin trebuie să treacă măcar o dată prin toate formele astea (toate şi pe-ndelete, nu ca voi acuma), ca să le poată măcar identifica.

V-aţi plictisit şi aţi sărit peste formele de mai sus? Să vă scoateţi pălăria în faţa fiecărui străin pe care-l auziţi că face diferenţa între ăsta, ăla, aia, ăia. După cum vedeţi, nu-i uşor nici să le citeşti, darămite să le-nveţi!

Spălarea oglinzilor. By Dove.

E clar, ăştia cu produsele pentru cocoane nu mie mi se adresează. Cre’ că-i vina mea. Eu n-am spălat în viaţa mea oglinzile din casă cu săpun. De unde rezultă că nu-s suficient de feminină ca să intru în targetul lor. După cum stabilisem deja aici.
Am promis o dată şi nu m-am ţinut de cuvânt, aşa că mai promit înc-o dată:
De mâine o să spăl oglinda din baie cu Dove, o să cumpăr numa’ creme de care se arată mulţumite până la 100% dintre femeile din eşantionu’ de testare, o să-nvăţ să fac maioneză şi să-nvârt sarmale. Pentru zacuscă e cam târziu, da’ promit că la toamnă m-apuc şi de aia.

Marketing pre limba lu’ Eminescu

La ce-am mai râs azi:

Avon îşi caută Marketing Campaign Coordinator:

Allloooo, Avonu’, sunteţi duşi cu capu’, sau ce?!!
Voi cremele alea antirid şi anticelulită lu’ Veronica Micle şi lu’ Anne Hathaway vreţi să le vindeţi?!! Nu? Păi atunci la ce naiba vă trebe limba lu’ Eminescu şi limba lu’ Shakespeare?!
Eu zic că-i suficient ca Marketing Campaign Coordinatoru’ vostru să vorbească coerent româna contemporană şi s-o scrie corect.

Că duduile alea care-şi cumpără creme de la voi nu pricep limba lu’ Eminescu, şi cu atât mai puţin p-a lu’  Shakespeare, în original.

Zău aşa…

Medicinii

Medicinii nu-s nişte medicinişti.
Medicinii sunt nişte ziarişti. Proşti. Agramaţi.

Domnu’ Ringier, ştiu că presa e-n criză, da’ daţi-le, domn’e, bani să-şi ia şi ei un DOOM, acolo, să nu mai scrie prostii!

(Copii, voi să nu faceţi precum medicinii Andra Mardare şi Sorin Iordache de la Evenimentul Zilei. Voi să scrieţi medicinei, că asta-i forma de genitiv-dativ!)

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/883932/Cuceririle-medicinii-in-20-de-ani/

(De la cititoarea vigilentă fina. Thanks!)

 

DOOM 2

Înserarea pe wordpress

De câteva zile au mai tradus una-alta.
De exemplu, “nu am găsit nimic în gunoi”.

Spuneţi-mi şi mie…

…a fost vreo emisiune cu Pavel Coruţ ieri?
Că altfel nu-mi explic.

Execuţia, înspăimântătoare şi ne~

Domnişoara ştiristă Georgiana Dicu, dacă-mi permiteţi, pe această cale doresc să vă întreb: în caz că ar fi vorba să vă execute cineva pe dumneavoastră, ce metodă vi s-ar părea neînspăimântătoare?
Nu de alta, ca să ştim la o adică, să nu vă traumatizăm suplimentar.

http://www.realitatea.net/traditii-bizare–episodul-v–metode-inspaimantatoare-de-executie_654322.html