Arhiva pentru februarie, 2010

Despre învăţătoare

28/02/2010

Două explicaţiuni necesare, înainte să vă spui despre ce-i vorba:

1.
Îs fată de învăţătoare, deci articolul ce va să urmeze e cât se poate de subiectiv. Am mai şi predat vreo câţiva ani, car’ va să zică articolul o să fie de două ori cât se poate de subiectiv.

Şi
2.
Îs mai liberală, aşa, de felu’ meu. Adică lasă, frate, omu’ să câştige cât îl ţin curelele. Câştigă mult, foarte mult? Mor de invidie, da’ bravo lui! De asemenea, consider că guvernarea haiducească, stil să luăm de la bogaţi ca să dăm săracilor ajutoare sociale fără număr, e o prostie care face rău în general şi în mod special în România, în ultimii 20 de ani.
(Pe această cale vă anunţ că-s o sfigata care nu doar că nu intră la categoria bogaţi, da’ nici când a avut dreptul la ajutor de şomaj n-a putut să-l capete, pen’ că dăştepţii de la Constanţa interpretează legea într-un mod foarte personal.)

Aşa.
Acu’, să vă zic:

În urmă cu vreo 2 săptămâni a fost la teve (Realitatea, îmi pare) interviu cu faimoasa doamnă Lulache, cea de 13.000 de euro pe lună.

La un moment dat, Laura Chiriac îi transmite o întrebare “din public”. Ceva de genul: Sunt învăţătoare. Înţeleg că doamna Lulache are responsabilităţi mult mai mari, dar vreau s-o-ntreb dacă chiar munceşte într-o zi de 60 de ori mai mult decât mine, de câştigă de 60 de ori mai mult.

La care doamna Lulache, evident luată pe nepregătite, începe pe stil “ce-i în guşă şi-n căpuşă”, cu Eu am învăţat mai…, apoi îşi ia seama şi reia: Eu am învăţat, am ales alt drum, doamna a ales alt drum.

Fă, tanti, ai învăţat (nu contează cât şi nu contează dacă mai… decât învăţătoarea aia) pentru că ai avut cin’ să te-nveţe!!

Desigur, un MBA, dacă plăteşti pentru el un purcoi de bani, e demn de tot respectul, dimpreună cu profii care te-nvaţă acolo cele finanţe deştepte care te-ajută p-ormă să capeţi job de 13.000 de euri pe lună. O biată-nvăţătoare sau un biet prof (de indiferent ce nivel), pe care nu-i plăteşti direct din buzunarul propriu nici cu un leuţ, nu-s demni de respect, îs doar nişte unii care n-au învăţat “mai…”, precum doamna Lulache.

Pentru doamna Lulache şi pentru voi, toţi ăştia care dispreţuiţi învăţătoarele şi profii care n-au învăţat “mai…” decât voi, care nu-s în stare de “mai…” decât voi, pe care nu-i duce capul “mai…” decât pe voi, temă de reflecţie:

1. Şcoala vi se pare ceva ce vi se cuvine. Ceva ce primeşti moka şi, deci, nu merită mare scofală de respect, că şi dacă-ţi bagi picioarele, ea tot acolo e şi te primeşte şi mâine, tot moka. Precum o nevastă pe care o dispreţuieşti atâta vreme cât te-aşteaptă în fiecare seară cu masa pusă, şi abia când te părăseşte îţi dai seama că munca aia a ei valora ceva şi merita totuşi un dram de respect.
Aţi făcut şcoală moka inclusiv pentru că învăţătoarele şi profii au salarii de mizerie. Acu’, vă-ntreb:
Dacă şcoala nu era gratuită, dacă părinţii voştri ar fi trebuit să plătească câteva mii de euro pe an, direct din buzunarul personal, pentru şcoala voastră, pentru salariile educatoarelor, învăţătoarelor şi profilor voştri, câţi dintre voi aţi fi ajuns să terminaţi (dimpreună cu cei ţî fraţi şi surori) măcar clasa a VIII-a? Câţi aţi fi terminat liceul? Câţi aţi fi făcut cele facultăţi şi mastere care vă permit acu’ să dispreţuiţi în direct, la teve, o învăţătoare care câştigă de 60 de ori mai puţin decât voi pentru că, evident, nu a învăţat de 60 de ori “mai…”, precum voi. De fapt, după cum rezultă din raţionamentul doamnei Lulache, a învăţat de fix 60 de ori mai puţin.

2. Iar dacă părinţii voştri nu şi-ar fi permis să plătească şcoli private pentru voi şi cei ţî fraţi ai voştri, câţi dintre voi aţi fi putut face şcoală acasă? Părinţii câtor dintre voi şi-ar fi permis să nu muncească şi să stea acasă, ca să facă homeschooling cu voi? Şi câţi ar fi ştiut s-o facă?

3. Dacă şcoala n-ar fi fost gratuită, iar profii plătiţi prost, câţi dintre voi aţi fi fost acuma cu gâştele, nu la etaju’ ţî al vreunui bilding din buricul târgului, citind bloguri pe 1.000 euri pe lună?

4. Dacă învăţătoarele au învăţat aşa puţin (de fix 60 de ori mai puţin decât doamna Lulache) şi câştigă aşa puţin pentru că nu merită mai mult, de ce dracu’ vă bateţi ca chiorii să vă duceţi copilu’ la cea mai bună educatoare şi la cea mai bună învăţătoare din oraş?!

5. Dacă învăţământul n-ar fi gratuit, dacă educatoarele şi învăţătoarele n-ar fi plătite aşa prost, câţi dintre voi v-aţi permite să vă duceţi copiii la grădiniţe şi la şcoli private? Şi dacă nu vă permiteţi, câţi dintre voi aţi avea vreme să faceţi homeschooling cu ei? Câţi dintre voi aţi putea renunţa la serviciu ca să faceţi şcoală acasă cu copiii personali? Şi câţi dintre voi sunteţi în stare s-o faceţi? Câţi dintre voi sunteţi în stare să vă-nvaţaţi odraslele ortografie, având în vedere că şi dac-aţi terminat ASE-ul şi aveţi cel job la bancă, tot “să profita-ţi” scrieţi în mailurile către clienţi?

În ceea ce mă priveşte, e simplu: dacă n-ar fi fost moka, ai mei n-ar fi putut face şcoală, iar eu aş fi fost, în cel mai fericit caz, croitoreasă-n sat, precum bunică-mea.

______________
PS: Nu, ăsta nu-i articol de ridicat în slăvi tagma educatoarelor, învăţătoarelor şi profilor. Cunosc prea bine sistemul ca să-mi fac iluzii în acest sens. Ăsta-i articol care vrea să vă facă să vă gândiţi de două ori înainte să dispreţuiţi educatoarele, învăţătoarele şi profii.
N-o fi mare scofală şcoala în România, da’ aţi avut totuşi parte de ea. Inclusiv pentru că învăţătoarele sunt plătite prost.

Cum ofer? Cu dativ sau cu “la”?

28/02/2010

A fost pe la locu’ de-ntrebat o discuţie despre dativ /vs/ la şi adineauri, căutând în Gramatica Academiei despre cu bizeţ /vs/ cu bizeţe am nimerit peste ceva ce merită pomenit.

Car’ va să zică, propoziţia Am oferit flori la două profesoare. e corectă au ba?

Gramatica Academiei, în volumul II, capitolul despre grupul prepoziţional (p.124) zice aşa:

[...]
Alte prepoziţii se construiesc obligatoriu cu un nominal în dativ: mulţumită, datorită, graţie (datorită sprijinului prietenilor).
[...]
Dacă nominalul care depinde de una dintre aceste preopoziţii este invariabil sau se asociază cu un determinant invariabil, relaţia de dativ se marchează prin prepoziţia la: Am oferit flori la două profesoare. sau a: Datorită a două profesoare am scris acest articol.
În limbajul familiar, neîngrijit, prepoziţia datorită se construieşte cu la: datorită la două profesoare.

(Unde nominal înseamnă substantiv sau ceva ce-i ţine locul – pronume, de exemplu.)

Astrolog

28/02/2010

Aţi nimerit greşit, aici e diacritica, ortografă neacreditată.

Cine ştie?…

27/02/2010

Eh?… Care ştii? Zi să-i zic omului.

Bizeţ, copârşeu, putinei. Şi altele neasemenea.

27/02/2010

M-am gândit că discuţia din comentariile de aici merită articol separat, aşa că iată-l.

Horia Gârbea:

1. Cum e (mai) corect: huber sau hubăr? La E. Barbu am găsit hubăr. Și cum vine la plural?
2. La I.L. Caragiale apare (citat celebru) : „ghete de brunel cu bizeț”. Are bizeț singular? Pot avea (ghetele) un singur bizeț? Și cum e pluralul: bizețuri (așa pare normal) sau totuși bizețe (ca la ostreț – ostrețe)?
3. De la putinei e plural putineriuri sau putine(i)e? Nu cumva putinei e deja un plural și nu un diminutiv, cum pare?
Mulțumiri!

Béranger:

Aoleu, te întreabă Horia Gârbea!

Dupe mine, hubăr, ca să fie pe româneşte.
După DEX98, bizeţ/bizeţe, după DER, DN şi MDN bizeţ/bizeţuri.
După DEX98, putinei/putineie.

Am şi eu o întrebare. Nu-i aşa că pluralul de la copârşeu este copârşee, cum zice DER, şi NU copârşeie (sic!), cum zice DEX98?

Martin

Păi la întrebarea 2 n-aş zice că ai nevoie de DOOM. Oricum, zic că i-a răspuns bine Beranger (dacă îl interesau pe HG răspunsurile, chestie puţin probabilă, dat fiind că nu mai trebuie să cumperi DEX-ul ca să arunci o privire în el). Aşa, iar la 2 e normal să fie “ghete cu bizeţ”, de vreme ce oamenii nu au capete, ci cap, ş.a.m.d. Pe urmă, chiar despre pantofi spunem că sunt “cu toc”. Acuma na, dacă au bizeţ şi în vârf şi pe carâmb, şi vrem să fim hipercorecţi, cred că putem spune “ghete cu bizeţuri”, dar, din nou, e evident că Horia G. nu se referă la această posibilitate.

diacritica

la 2 e normal să fie “ghete cu bizeţ”, de vreme ce oamenii nu au capete, ci cap, ş.a.m.d. Pe urmă, chiar despre pantofi spunem că sunt “cu toc”.

Așa…
Ghete cu șireturi sau ghete cu șiret? Că doar e un singur șiret pe gheată…
Pantofi cu blacheu sau pantofi cu blacheuri? Că doar e un singur blacheu pe un pantof…

Iar comparația cu oamenii nu ține, că, da, zici „oameni cu cap”, numai că oamenii nu/s livrați în pereche, precum ghetele și pantofii.(Nu-i așa simplu cum pare. Și am nevoie de DOOM ca să văd care-i pluralul. Că dacă mă iau după ureche, mie îmi sună „bizeți”, c-așa zicea bunică-mea. Că eu, una, n-am folosit în viața mea cuvântulăsta. :) )

Martin

(Mi se pare că tocmai pentru că e un singur şiret pe gheată spunem “ghete cu şiret” — pentru că, de obicei, un om are două picioare, deci poartă doo obiecte dintr-alea, dar noi, atunci când descriem obiectul, o facem la singular, presupunând că restul obiectelor din aceeaşi categorie sunt similare. [Şi uite că, pe acelaşi model, ajung iar la "capul oamenilor", sintagmă care dă informaţia esenţială că UN om are UN cap, dar când spunem vorbim de mai mulţi oameni sunt mai multe capete în ansamblu, nu pe fiecare individ. Dar omul are două mâini, aşa cum pantoful are -- sau poate avea, mai exact, două blacheuri: unul în vârf şi unul pe toc!] Dar astea sunt, desigur, speculaţii — să vedem argumentele.)

diacritica

spunem “ghete cu şiret”

Spui tu. Că eu cam zic „ghete cu șireturi”, cred. Deși nu mai știu de când n-am mai zis.

Oricum, cu toc / fără toc îmi pare deja un soi de expresie. Pe când cu șiret / fără șiret, cu blacheu / fără blacheu, nu. Cu atât mai puțin cu bizeț / fără bizeț.

Horia Gârbea

Mulțumesc lui Béranger pt. referințe. Ma interesa o opinie expertă, nu-i vorba că nu puteam căuta și singur în DEX. De altfel DEX nu mi se pare ”casație”. DEX nici nu dă hubăr, mai ciudat că nu îl dă nici Candrea-Adamescu. Candrea-Adamescu are copîrșeu și cu forma copîrșău dar nu indică pluralul. Cred totuși că e „putineie”, arhaismele nu fac plural cu dublu e de regulă. La bizeț controversa rămîne între bizețe și bizețuri. Părerea mea e că nici o singură gheată nu avea doar un bizeț. Evident că pe carîmb și nu în vîrf!

Apropos de putinei. Eu am părerea că e un plural, nu un diminutiv de la putină, deși e mai mic. E un substantiv fără singular cum e huști (apropos, Candrea Adamescu are „huște” nu „huști”). E ciudat că e un substantiv plural care a ajuns să desemneze (și) un singur obiect! Dacă ar fi un singular ar fi „putineu”. Același Candrea dă la putinei: „putineiu-putineie” deci cu -ie. Niciun dicționar modern nu dă regionalismul „bănicior” (în Oltenia vas cilindric pt. măsurat cereale în capacitate de 4 litri, utilizat și azi) deși e frecvent în Oltenia. La plural e pronunțat „bănicioare” dar uneori și „băniciori”. O s-o întreb pe dna Rodica Zafiu de bizeț și vă spun.

Micawber

@ Horia Gârbea

Incerc sa va lamuresc dupa modestele mele puteri.

La ‘bizet’ problema nu e ca sunt de regula doua ghete. Singularul se foloseste in sensul sau generic (sau, mai tehnic, de ‘clasificator’), ca in ‘cu catel si purcel’, desi e posibil sau chiar probabil ca unii sa aiba si mai multi catei, si mai multi purcei. Asa zice la cartea de semantica, deh.

Nu cred ca ‘putinei’ e un plural, daca ar fi, ar fi unul extrem de exotic in limba romana, caci desinenta de plural s-ar pronunta ca i semivocalic sau [j]. Ca sa nu mai zia ca nu stiu care ar fi radacina si care ar fi desinenta. Nu va luati dupa grafie, ziceti cuvantul cu glas tare; nu tot ce e ‘i’ e si plural :)

diacritica

Despre bizeţ:

Eu de el de la bunică-mea ştiu, care era croitoreasă (dobrogeancă). Cu pluralul bizeţi, cum ziceam.
Aşa că am sunat-o pe mama s-o-ntreb ce-şi mai aduce ea aminte despre, care-i sensul pe care-l dădea bunică-mea. Mi-a zis că era o bucată (bucăţică, de fapt) de material pe care o folosea ca să lărgească mânecile, de exemplu. Cu pluralul bizeţi, cu un i scurt (semivocalic, na!) care îi venea probabil automat după ţ, nu ştiu.

Cum DEX-ul îmi zice că bizeţ vine din germnă, Besatz, m-am dus să văz ce-nseamnă. Şi cică-nseamnă trimming. (Vezi aici.) Iar trimming înseamnă a decorative accessory or additional item; an additional garnishing. (Vezi aici.) Pe care Garzanti online îl traduce drept guarnizione, rifinitura; ornamento, passamaneria.

Deci sensul pe care-l dădea bunică-mea era foarte apropiat de sensul original (sau unul dintre sensurile originale) din germană.

Ciudat că DEX-ul dă numai sensul referitor la încălţăminte.

Cât despre plural, DOOM dă bizeţe / bizeţuri. Pluralul din germană e Besätze. Îmi pare că bizeţe ar fi după pluralul german, în timp ce bizeţuri e pluralul “românesc”.

Şi a mai zis mama o chestie: că bunică-mea îl folosea întotdeauna la plural, bizeţi, că nu era niciodată doar unu, merg întotdeauna în pereche. Şi dacă mă gândesc la forma românească, bizeţ, cu e, pare să vină din pluralul nemţesc. (Că nu e bizăţ – bizeţe, de exemplu, ci bizeţ – bizeţe/bizeţuri, deja la singular cu e-ul din pluralul nemţesc.)

diacritica

“La ‘bizet’ problema nu e ca sunt de regula doua ghete. Singularul se foloseste in sensul sau generic (sau, mai tehnic, de ‘clasificator’), ca in ‘cu catel si purcel’, desi e posibil sau chiar probabil ca unii sa aiba si mai multi catei, si mai multi purcei.”

Serios? Atuncea de ce zicem cămaşă cu nasturi, iară nu cămaşă cu nasture?! Ă?! Ce, nasture nu-i suficient de generic şi clasificator?
Cu capse şi nu cu capsă.

Faza asta cu singularul folosit cu sensul generic e valabilă uneori, şi anume fix pentru acele sintagme care folosesc singularul cu sensul generic. :)
Că unele folosesc pluralul.
Că, deşi zic pantofi cu toc, spun cu capse, nu cu capsă. Cu nasturi, nu cu nasture.

Premiile diacriticii

25/02/2010

Diacritica a luat premiu-ntâi în clasa întâi, într-a doua şi-ntr-a treia. Într-a patra a luat premiul doi, după care a ţinut-o tot într-o menţiune, că-i era cam lene să înveţe.

Aflu de la Lucia Verona că, 30 ans après, diacritica ia din nou premiu. Ba chiar două premii. La concursul Blog de blog, cele mai bune bloguri din 2009, categoriile “blogul cu cel mai mult umor” şi “cel mai luptător dintre bloguri”. Hehe. :D :D :D

(Mulţumesc!)

Aflu, afli.

25/02/2010

Măi copii, ce naiba, am mai explicat cum e cu afli, aici. E fix ca la intri, de l-am explicat aici.
Adică radical (afl, intr) plus terminaţii: u, i, ă, ăm, aţi, ă.
Aşa:
aflu – intru
afli – intri
află – intră
aflăm – intrăm
aflaţi – intraţi
află – intră.

Limpede?

Câți copii? Unu, unul sau niciunul?

25/02/2010

Niciunul, cum ziceam. De fapt, ziceam nici unul. Încă mai zic. Scriu, de fapt. Sau mai bine m-apuc, naibii, să-l fac, ca să fie mai simplu.

Câte ceva despre unu /vs/ unul, aici. Adică întrebarea corectă ar fi, cred, „câți copii ai, unu sau doi?”.)

Paris Graduate School of Mathematical Sciences

25/02/2010

La Fondation Sciences Mathématiques de Paris lance le programme Paris Graduate School of Mathematical Sciences (PGSM), qui offre à des étudiants formés à l’étranger des bourses leur permettant de suivre un master de mathématiques ou d’informatique fondamentale à Paris.
L’appel d’offre de ce programme est ouvert du 31 janvier au 4 mars 2010.

Vous trouverez de plus amples renseignements sur PGSM sur le site : www.sciencesmath-paris.fr/pgsm.

http://www.institut-francais.ro/spip.php?article440

Ortografia Altexului

25/02/2010

Băi, să fie clar: contul meu n-o să fie creeat în veci!
Contul meu, la o adică, va să fie creat. Cu succes, întotdeauna. Că-nțeleg că unii, mai fraieri, își creează fără succes conturile.

(Copii, voi să nu faceți ca nenea cel prost care a făcut saitul Altexului. Voi să scrieți întotdeauna a crea, creat, creăm, creați, cu un singur e, și creează, cu doi e. Explicații, aici, aici și aici și în multe alte părți prin blogul ăsta. La fel pentru a agrea, agreat, agreăm, agreați, agreează.)

Femeile care contează

24/02/2010

Promo la Hallmark pentru 8 martie:

O zi dedicată femeilor care contează.

Căci, nu-aşa,  există şi femei care nu contează.

Într-o, intr-o, intro

24/02/2010

Am nimerit în ultima vreme peste nişte dispute aprinse pe oarece bloguri despre băi, nu-i aşa că acuma, conform noilor reguli, nu mai scriem într-o, scriem întro? Ca la nicio, că nici aia nu mai e nici o. Cu care ocazie m-am prins de ce tot nimereau p-aci oameni care căutaseră intro sau intr-o.

Copii, să ne-nţelegem: într-o nu e nici o. Şi, deşi nici o a devenit nicio, într-o rămâne aşa cum l-a făcut mă-sa, limba română. Adică într-o.

Pe această cale, tovarăşi lingvişti, vă anunţ că, oricât aţi încerca să-l justificaţi pe nicio, n-aţi făcut decât să zăpăciţi mintea ş-aşa ameţită a poporului. Nu doar că nici o nu s-a transformat în nicio, ci s-a transformat în nicio şi nici o, dar aţi mai şi creat mutantul pre nume întro.

Intri

24/02/2010

L-a căutat cineva azi.

E intri. Cu un singur i, întotdeauna. De la intr (din a intra) plus i. Ca în:

intru

intri

intră

intrăm

intraţi

intră

Lipicoşenii

24/02/2010

:D

Tipuri de picioare

24/02/2010

Astăzi, picioarele cu bule.

Produsul zilei de 24/02/2010 pe http://www.ghelir.ro/.

De la Cititorul vigilent.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,037 other followers