Ce-mi doresc eu

Eu îmi doresc s-apuc, înainte să mor, ziua în care ştiristu’ n-o să-l mai mângâie pe cap pe şoferu’ rămas blocat în nămeţi.
Îmi doresc s-apuc ziua în care ştiristu’, după ce va fi luat la rost autorităţile, o să-l ia la rost şi pe şofer.
Îmi doresc s-apuc ziua în care pe şofer o să-l întrebe cineva “băi, ce dracu’ ţi-a trebuit să pleci la drum?! S-a anunţat cod portocaliu, se ştie că-n Bărăgan e cel mai nasol, ce dracu’ n-ai stat acasă?! Şi nu te mai plânge că nu-ţi dă ISU pături şi ceai. Dacă tot ai plecat ca bou’, ce dracu’ nu ţi-ai luat de mâncare la tine şi ţoale şi apă?!”.

Deştepţii ăştia care rămân cu maşinile-n drum la vreme de viscol & cod portocaliu anunţat cu două zile înainte nu se deosebesc cu nimic de deştepţii care-şi fac case-n buza râului şi p-ormă aşteaptă să le dea statu’ bani să-şi facă casa. Tot acolo. Pân’ la următoarele inundaţii.

Etichete: Stâlcirea logicii