Despre învăţătoare

Două explicaţiuni necesare, înainte să vă spui despre ce-i vorba:

1.
Îs fată de învăţătoare, deci articolul ce va să urmeze e cât se poate de subiectiv. Am mai şi predat vreo câţiva ani, car’ va să zică articolul o să fie de două ori cât se poate de subiectiv.

Şi
2.
Îs mai liberală, aşa, de felu’ meu. Adică lasă, frate, omu’ să câştige cât îl ţin curelele. Câştigă mult, foarte mult? Mor de invidie, da’ bravo lui! De asemenea, consider că guvernarea haiducească, stil să luăm de la bogaţi ca să dăm săracilor ajutoare sociale fără număr, e o prostie care face rău în general şi în mod special în România, în ultimii 20 de ani.
(Pe această cale vă anunţ că-s o sfigata care nu doar că nu intră la categoria bogaţi, da’ nici când a avut dreptul la ajutor de şomaj n-a putut să-l capete, pen’ că dăştepţii de la Constanţa interpretează legea într-un mod foarte personal.)

Aşa.
Acu’, să vă zic:

În urmă cu vreo 2 săptămâni a fost la teve (Realitatea, îmi pare) interviu cu faimoasa doamnă Lulache, cea de 13.000 de euro pe lună.

La un moment dat, Laura Chiriac îi transmite o întrebare “din public”. Ceva de genul: Sunt învăţătoare. Înţeleg că doamna Lulache are responsabilităţi mult mai mari, dar vreau s-o-ntreb dacă chiar munceşte într-o zi de 60 de ori mai mult decât mine, de câştigă de 60 de ori mai mult.

La care doamna Lulache, evident luată pe nepregătite, începe pe stil “ce-i în guşă şi-n căpuşă”, cu Eu am învăţat mai…, apoi îşi ia seama şi reia: Eu am învăţat, am ales alt drum, doamna a ales alt drum.

Fă, tanti, ai învăţat (nu contează cât şi nu contează dacă mai… decât învăţătoarea aia) pentru că ai avut cin’ să te-nveţe!!

Desigur, un MBA, dacă plăteşti pentru el un purcoi de bani, e demn de tot respectul, dimpreună cu profii care te-nvaţă acolo cele finanţe deştepte care te-ajută p-ormă să capeţi job de 13.000 de euri pe lună. O biată-nvăţătoare sau un biet prof (de indiferent ce nivel), pe care nu-i plăteşti direct din buzunarul propriu nici cu un leuţ, nu-s demni de respect, îs doar nişte unii care n-au învăţat “mai…”, precum doamna Lulache.

Pentru doamna Lulache şi pentru voi, toţi ăştia care dispreţuiţi învăţătoarele şi profii care n-au învăţat “mai…” decât voi, care nu-s în stare de “mai…” decât voi, pe care nu-i duce capul “mai…” decât pe voi, temă de reflecţie:

1. Şcoala vi se pare ceva ce vi se cuvine. Ceva ce primeşti moka şi, deci, nu merită mare scofală de respect, că şi dacă-ţi bagi picioarele, ea tot acolo e şi te primeşte şi mâine, tot moka. Precum o nevastă pe care o dispreţuieşti atâta vreme cât te-aşteaptă în fiecare seară cu masa pusă, şi abia când te părăseşte îţi dai seama că munca aia a ei valora ceva şi merita totuşi un dram de respect.
Aţi făcut şcoală moka inclusiv pentru că învăţătoarele şi profii au salarii de mizerie. Acu’, vă-ntreb:
Dacă şcoala nu era gratuită, dacă părinţii voştri ar fi trebuit să plătească câteva mii de euro pe an, direct din buzunarul personal, pentru şcoala voastră, pentru salariile educatoarelor, învăţătoarelor şi profilor voştri, câţi dintre voi aţi fi ajuns să terminaţi (dimpreună cu cei ţî fraţi şi surori) măcar clasa a VIII-a? Câţi aţi fi terminat liceul? Câţi aţi fi făcut cele facultăţi şi mastere care vă permit acu’ să dispreţuiţi în direct, la teve, o învăţătoare care câştigă de 60 de ori mai puţin decât voi pentru că, evident, nu a învăţat de 60 de ori “mai…”, precum voi. De fapt, după cum rezultă din raţionamentul doamnei Lulache, a învăţat de fix 60 de ori mai puţin.

2. Iar dacă părinţii voştri nu şi-ar fi permis să plătească şcoli private pentru voi şi cei ţî fraţi ai voştri, câţi dintre voi aţi fi putut face şcoală acasă? Părinţii câtor dintre voi şi-ar fi permis să nu muncească şi să stea acasă, ca să facă homeschooling cu voi? Şi câţi ar fi ştiut s-o facă?

3. Dacă şcoala n-ar fi fost gratuită, iar profii plătiţi prost, câţi dintre voi aţi fi fost acuma cu gâştele, nu la etaju’ ţî al vreunui bilding din buricul târgului, citind bloguri pe 1.000 euri pe lună?

4. Dacă învăţătoarele au învăţat aşa puţin (de fix 60 de ori mai puţin decât doamna Lulache) şi câştigă aşa puţin pentru că nu merită mai mult, de ce dracu’ vă bateţi ca chiorii să vă duceţi copilu’ la cea mai bună educatoare şi la cea mai bună învăţătoare din oraş?!

5. Dacă învăţământul n-ar fi gratuit, dacă educatoarele şi învăţătoarele n-ar fi plătite aşa prost, câţi dintre voi v-aţi permite să vă duceţi copiii la grădiniţe şi la şcoli private? Şi dacă nu vă permiteţi, câţi dintre voi aţi avea vreme să faceţi homeschooling cu ei? Câţi dintre voi aţi putea renunţa la serviciu ca să faceţi şcoală acasă cu copiii personali? Şi câţi dintre voi sunteţi în stare s-o faceţi? Câţi dintre voi sunteţi în stare să vă-nvaţaţi odraslele ortografie, având în vedere că şi dac-aţi terminat ASE-ul şi aveţi cel job la bancă, tot “să profita-ţi” scrieţi în mailurile către clienţi?

În ceea ce mă priveşte, e simplu: dacă n-ar fi fost moka, ai mei n-ar fi putut face şcoală, iar eu aş fi fost, în cel mai fericit caz, croitoreasă-n sat, precum bunică-mea.

______________
PS: Nu, ăsta nu-i articol de ridicat în slăvi tagma educatoarelor, învăţătoarelor şi profilor. Cunosc prea bine sistemul ca să-mi fac iluzii în acest sens. Ăsta-i articol care vrea să vă facă să vă gândiţi de două ori înainte să dispreţuiţi educatoarele, învăţătoarele şi profii.
N-o fi mare scofală şcoala în România, da’ aţi avut totuşi parte de ea. Inclusiv pentru că învăţătoarele sunt plătite prost.

Etichete: d'ale şcoalei, Daniela Lulache, Fondul Proprietatea, Stâlcirea logicii