Azi a fost ultima zi de înscrieri preliminare pentru Marathon des Sables. Paul şi-a plătit taxa, inclusiv din surse proprii. Termenul limită pentru restul taxei e 30 ianuarie 2011.
Aveţi aici câteva vorbe despre Paul şi adresa lui de mail. Dacă vă inspiră, poate daţi vestea mai departe şi-i puneţi o vorbă bună pe la oameni care decid bugete de marketing.
V-am mai zis, vă mai zic: contul e RO65INGB0000999901815872 ING Romania, în lei. Pentru Paul. Paul Dicu. Maratonist.
Am avut de curând şansa să studiez Piţi Australiana, în diversele sale forme de manifestare pe un mare aeroport. [Fina, uitai să-ţ' povestesc!] Două exemplare, însoţind vreo 5-6 exemplare de rugbişti, tot australieni. Frumoasă Piţi Australiana, frumoasă tare. Numa’ că la ora 8:30 se preumbla în maiouaş de dantelă neagră, care-i lăsa la vedere pielicica măslinie, cu ochelarii de soare pe cap, colanţi negri şi cizme înalte cu toc cui (tot negre). Acu’, eu m-am întrebat cum o fi suportat Piţi Australiana ditai voiaju’ în respectivele cizme. În fine.
Or’cum, pot să vă zic că, din ce-am putut eu observa, nu există diferenţe majore între Piţi Australiana şi Piţi Europeana. Deşi, mă rog, trebuie să văd pe viu şi Piţi Marseilleza, zisă popular la cagole.
Azi-dimineaţă am avut ocazia să observ în autobuz, drept în faţa mea, Piţi Vitaniana.
Când plouă, Piţi Vitaniana iese în blugi albi şi cizme albe, lungi, cu toc cui. Desigur, nuanţe diferite de alb. Nu are o problemă cu faptul că nu-i aşa filiformă precum Piţi Australiana – îşi pune blugi albi stil izmană, strânşi pe pulpa rotunjoară, şi se-aşază pe scaunul din autobuz, niţel cam gri de la şalopetele salopetele muncitoreşti ale zonei. La blugii albi Piţi Vitaniana asortează o haină de postav negru şi bluziţă gri, cu jabou înfoiat, din câte-am văzut eu. Desigur, Piţi Vitaniana are o frumoasă coamă spiralată permanent şi oxigenată spre alb. Avea şi o poşetă, ale cărei detalii nu le-am reţinut. Piţi Vitanian, stând în faţa mea, s-a uitat cu mare interes la mine, probabil categorisindu-mă drept Tantea Vitaniana.
- Bulă, care-s cauzele scoliozei?
- Păi, doamna, cauzele acestei boli sunt cum ar fi dormitul pe un pat tare, înotul sau întreruperea activităţilor fizice la şcoală. Experţii spun că ele, cauzele acestei boli, pot dăuna sănătăţii coloanei, în loc să prevină apariţia unor afecţiuni.
(Nu, pe bune, voi aţi priceput ceva din paragraful ăsta? Că mie cred că mi-a cauzat.)
Biluţele alea care se rostogolesc din cutie după ce ai băgat frunze-ntr-însa îs nişte căcăreze, nu?… Că mie aşa-mi pare, parol! (Bagi frunza, iese căcăreaza, logic. Şi scapi de ea.)
După cum ştim noi, canonu’ gramatical actual (nu numa’ DOOM2, ci şi Ştefania Popescu, îmi pare) ‘ce că tre’ să zicem “un prieten de-ai mei”, “o prietenă de-ale mele”.
Bun.
Atuncea Atunci de ce zicem “e de-al casei“?
Ăăăă?
Mi-a sărit în ochi reclama la OBI azi-dimineaţă în (de fapt din) autobuz, şi pe mine neliniştile astea ortografice mă frământă inclusiv în avtobuz în drum spre serviciu.
Prin urmare: conform canonului, ar trebui să fie “Obi. De-ai casei”?!
Cu această ocazie, explicaţiunea lui Sendy de aici îmi pare, o dată în plus, coerentă şi logică.
cred că în această structură „de” nu provinde deloc din „dintre”. Eu cred că în expresia „un prieten de-al meu”, „de” provine dintr-un „de” cu funcţie relativă (după cum menţionează [DER] „Dicţionarul etimologic român”, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966, la punctul 15 al articolului „de” ca prepoziţie, v. dexonline.ro), aşa cum ar fi în expresia: „era un om de avea o rană” (un citat din Dosoftei, după cum este prezentat în DER).
Aşadar, expresia extinsă ar fi : „un prieten care este al meu”!
Un prieten de-i al meu. Obi, (ăla) de-i al casei.
Nu?
V-am tot zis de Paul. Paul Dicu, amicu’ meu.
V-am zis aici şi vă mai zic.
Vă zic ce zice Paul:
Trebuie sa recunosc ca, atunci cand onoratul nostru prieten, Radu Mihailov a initiat aceasta “scrisoare”, nu ma asteptam la o sustinere atat de mare. Ma obisnuisem, pur si simplu, cu replica “oamenii mor de foame si-si pierd slujbele si tie-ti arde de Sahara?”. Si-mi e tare greu sa le explic de ce TOCMAI in aceste momente, oamenii trebuie sa CONSTRUIASCA. Tocmai cand ai gura plina de nisip, trebuie sa-ncerci sa faci castele din nisipul ala.
Nu, nu e un moft. Nu e o vacanta trendy – ha, nu vreti sa mergeti in vacanta asta, va spun eu, mai ales ca la cursele astea chiar se moare, fara exagerare. Nu e nici macar vreun pariu facut cu mine.
Si nici vreo cale, calea o fac eu, cu fiecare pas facut in nisipul asta. Si-atunci, de ce? Ce treaba avem noi cu desertul, cu ce ne priveste pe noi cursa asta? De ce-ar trebui ca fiecare din noi s-o facem? Pentru ca singurul lucru care ramane e ceea ce construiesti. Singurul dar pe care ti-l poti face fara sa te uiti la pret, e sa TE construiesti pe tine. Si cursa asta te dezghioaca si te reconstruieste, si-ti canta un prohod existential, si te renaste la sfarsit, precum un pantec turbat si afectuos.
Si ne mai priveste pentru ca, din taxa asta de participare se duc niste bani, la fel ca si la Sahara Marathon, spre oameni bolnavi de cele mai groaznice maladii, carora noi le intoarcem spatele, facandu-ne ca nu exista. Si ce, mi-au zis unii, noi n-avem bolnavii nostri? Ba da, ii avem, dar asta nu inseamna ca n-avem dreptul de a ne alege felul in care sa ne spalam pacatele. Da, asa-mi tin eu genunchiul jos si-asa-l invat sa se ridice. Avem fiecare deserturile noastre in care ne pierdem, tipam, muscam si ne bem sangele propriu. Si, la capatul lor, cei mai norocosi renasc. Si-nteleg cine sunt.
Am sa ma opresc aici. Nu vreau sa plictisesc. Si nici macar nu contez eu in demersul asta, sincer. Nu sunt deloc vreun model. Am incercat doar sa arat de ce “ne priveste” acest fel de curse.
Va multumesc pur si simplu, tuturor celor care aveti aceasta nebuneasca incredere in mine.
PS: Si mai multumesc celor care mi-au atras atentia ca n-am publicat contul. Acesta este:
RO65INGB0000999901815872 ING Romania, cont in lei.
alt PS: Si-am mai promis ceva. Daca se vor strange mai multi bani decat voi avea nevoie, voi dona restul catre urmatorul roman care va vrea sa plece acolo, data viitoare.
Ţin mult la chestia asta. Mult de tot.
Îmi doresc ca Paul să ajungă la Marathon des Sables şi să-l ducă la bun sfârşit.
Îmi doresc să-l văd la TV, aşteptat de reporteri la aeroport.
Dacă puteţi, daţi o mână de ajutor.
http://www.facebook.com/#!/notes/paul-dicu/marathon-des-sable/117530454970883
Lăsaţi-l pe Blaga, e chestie fumată deja.
Acu’ ne ocupăm de Hotnews, care ‘ce că un domn de la PDL cere o demisie:
“Redacţia” Hotnews, ia vedeţi tălică dacă vă rezultă vreo diferenţă de sens între “i-a cerut demisia premierului Emil Boc” (adică premierului Boc, lui, îi, i-, dativ, a cerut demisia) şi “a cerut demisia premierului Emil Boc” (adică demisia premierului Boc, genitiv, a cerut-o). Că din ce ziceţi voi acolo nu rezultă cum că domnu’ respectiv s-ar fi dus să-i zică-n faţă lu’ domnu’ Boc “Dom’ Boc, dă-ţi, domn’e, demisia!”. Domnu’ cu pricina cere şi el, aşa, în general. Cam cum ar cere-o de nevastă Pătrăţel pe Pătrăţica. Una e “Pătrăţel i-a cerut mâna Pătrăţicii(*)” (adică lu’ Pătrăţica personal), alta e “Pătrăţel a cerut mâna Pătrăţicii” (lu’ tac-su Pătrăţicii, spre-un exemplu).
(*) Corect e “Pătrăţelei”. O pătrăţică, două pătrăţele, pătrăţelei.
Aaaaaa, plus că din ce scrie “Redacţia” rezultă că PDL-ul are un singur deputat. (Cre’ că deja opoziţia joacă pe masă!)
Conform Antenei 3, unul singur:
Dragi scribi antenişti, studiaţi, rogu-vă, diferenţa dintre “Afaceristul din Iaşi, găsit mort în propria maşină, s-a sinucis” şi “Afaceristul din Iaşi găsit mort în propria maşină s-a sinucis” şi vedeţi dacă vă rezultă vreo diferenţă de sens. Dacă nu vă rezultă, e nasol.
La fel şi pentru “omul de afaceri ieşean”:
Mulţumesc.
După trei zile fără tv şi aproape fără net, ieri am revenit cu picioarele pe pământ şi am nimerit fix în mocirlă. Mocirla neaoşă, de origine controlată. Românească.
Acum trei zile îi explicam unui italian despre România mea.
Asta nu e România mea.
România care a trecut de la pula scrisă pe toate gardurile şi rostită tot la două vorbe la mitingul cu pula-n nasul omului, întru revendicarea respectului faţă de propria persoană, nu e România mea.
____________________________
Un foarte bun articol de Mihai Poliţeanu, aici.
o insulta fata de ideea sindicala, fata de bun simt, fata de functionarii tacuti, ajunsi in functii pe propriul merit, fara pile politice sau sindicale. [...] o insulta la adresa celor muti, si ei cu rate si copii, care muncesc in multinationale sau in buticul de la colt, si care, pentru a ne plati pe noi, functionarii romani sau europeni, se indoaie sub greutatea taxelor platite constiincios.
> pour voir si le logiciel a des bugs
> quand on est surbookés
> faire du one-shot
> le reporting
> présenter un survey au client
> la consommation de fuel
> le benchmark
> on a des zonings, des pixels, des points
> le retail
> le brand
> plug-and-play
> les câbles sont plugués
> une réception flash
> on a créé des speed anim
Dar, desigur, francezii sunt foarte tari, ei nu folosesc englezisme, să loăm luăm egzemplu exemplu de la ei!
Ieri amicu’ Béranger se-ntreba pe Twitter de unde naiba vine cuvântu’ ăsta, că-n DEX nu există şi nu pare-a exista nici în franceză nici în engleză.
Mă duc la DOOM2, nici acolo nu-i. Ce naiba, îmi zic, doar am auzit de-atâtea ori cuvântul, prima oară acu’ 13 ani, deci nu-i de ieri de azi. Aşa că am purces că caut, că treburile de genul ăsta mă aţâţă. În Garzanti nu, în TILF nu, în Merriam nu, de unde naiba vine cuvântu’ ăsta?!
Prima chestie de-o găsesc: Braunüle, pe un sait de traduceri sau cam aşa. Zic: Béranger, vezi că-i nemţesc. După care adaug, ştiutoare: De fapt e pluralul. C-aşa mi-aduceam eu aminte, că pluralul e ceva cu -e în coadă, or’ p-acolo. Béranger ‘ce: mersi, da’ în dicţionaru’ nemţesc nu-i. Cum naiba?! Purced iară să caut. (A naibii branulă, cine s-ar fi gândit că-i aşa complicat?!) Şi găsesc: Braunüle®. Produs al B Braun. Un divais. O şmecherie. Pe urmă am găsit şi versiunea braunulă. În or’ce caz, în DOOM2 nu-i nici branulă nici braunulă. Că pulă / pizdă nu-s, treacă de la mine. Da’ branula?!
Adică: am+o+durere+de+cap+rau+de+tot+mia+aparut+o+bubita+in+cap+si+nustiu+ce+poate+fiî.
Marketingu’ lu’ Unilever e, oare, convins că brandu’ Becel e mai tare decât asocierea Becel – Besel – bese-l – a se bese – beşină? (*)
Ca să nu mai zic de asocierea Becel – Besel – Băsel – Băsescu cel vinovat de pensia mică a mămăiţei mele.
Eu besesc inima mămăiţei mele, cum ar fi. Nu?
De fapt “Eu Băsel inima mămăiţei mele.”
Margarina BĂSEL. Garantat Unilever.
________________
Da-da, ştiu, e “băşină”.
Aş zice şi că e “a se băşi”, da’ în DOOM2 nu există. 
Şi nici “a se bese”.
