Piţi watching

Am avut de curând şansa să studiez Piţi Australiana, în diversele sale forme de manifestare pe un mare aeroport. [Fina, uitai să-ţ' povestesc!] Două exemplare, însoţind vreo 5-6 exemplare de rugbişti, tot australieni. Frumoasă Piţi Australiana, frumoasă tare. Numa’ că la ora 8:30 se preumbla în maiouaş de dantelă neagră, care-i lăsa la vedere pielicica măslinie, cu ochelarii de soare pe cap, colanţi negri şi cizme înalte cu toc cui (tot negre). Acu’, eu m-am întrebat cum o fi suportat Piţi Australiana ditai voiaju’ în respectivele cizme. În fine.
Or’cum, pot să vă zic că, din ce-am putut eu observa, nu există diferenţe majore între Piţi Australiana şi Piţi Europeana. Deşi, mă rog, trebuie să văd pe viu şi Piţi Marseilleza, zisă popular la cagole.

Azi-dimineaţă am avut ocazia să observ în autobuz, drept în faţa mea, Piţi Vitaniana.
Când plouă, Piţi Vitaniana iese în blugi albi şi cizme albe, lungi, cu toc cui. Desigur, nuanţe diferite de alb. Nu are o problemă cu faptul că nu-i aşa filiformă precum Piţi Australiana – îşi pune blugi albi stil izmană, strânşi pe pulpa rotunjoară, şi se-aşază pe scaunul din autobuz, niţel cam gri de la şalopetele salopetele muncitoreşti ale zonei. La blugii albi Piţi Vitaniana asortează o haină de postav negru şi bluziţă gri, cu jabou înfoiat, din câte-am văzut eu. Desigur, Piţi Vitaniana are o frumoasă coamă spiralată permanent şi oxigenată spre alb. Avea şi o poşetă, ale cărei detalii nu le-am reţinut. Piţi Vitanian, stând în faţa mea, s-a uitat cu mare interes la mine, probabil categorisindu-mă drept Tantea Vitaniana.

Etichete: Neortografice