Deşteritate

Dacă-i pe tastatură, e cu deştele, deci deşteritate.

(Copii, noi spunem şi scriem corect “dexteritate“.)

Orange şi-o revine

(De la amicu’ Mihai. Mulţumesc!)

N-am înţeles pe cine s-o revină în joc. Pe şansă?! Or’cum, găsesc extraordinar că nişte fapte, fie ele şi interesante, au întrebări. Te lasă inima să nu le răspunzi?…

(Copii, noi scriem “revino”, într-un cuvânt. Întotdeauna. Ca şi “vino”, tot într-un cuvânt, tot întotdeauna.)

___________________________

Vezi şi: Cratima. Când o folosim?, Be red! Be cool! Be stupid!.

___________________________

Continuu, continuă, continui, continue. Să continue!

Din categoria “un nebun aruncă o piatră, iar toţ’ proştii s-aruncă în băltoacă dupe după ea”.

Credeam că numa’ la Cotidianul a apărut faza aia cu Franks care-a zis că România trebuie să continuie nu ştiu ce. Ei bine, nu. Cred c-a comis-o vreun deştept de la o agenţie de ştiri, iar şimaideştepţii de pe la ziare au preluat-o tale quale:

Jurnalul Naţional:

Antena 1:

ClujToday:

Plus una (alta) de la Adevărul:

Copii, am explicat aici:

De la “a continua” avem “eu continui”,”tu continui”, “el continuă”, ăsta din urmă având conjunctivul “el să continue“, cu -ue, nu cu -uie.

Bonus 1: adjectivul “continuu“.

Masc.: continuu (sg.) – continui (pl.)

Fem.: continuă (sg.) – continue (pl.)

Cf. DOOM2:

Bonus 2: “încontinuu” /vs/ “în continuu”.

Blancu’ şi juma’ de blanc

Are careva dintre voi idee dacă înainte de “;“, “:“, “!”, “?” se pune au ba juma’ de blanc? Mie aşa-mi pare fromos elegant.
Mulţumesc.

Alegeri de membri

(Gabriela Popescu, Adevărul)

E dezarmant, aşa că nu pot decât să vă zic ce mi-a zis şi mie Oana când mi-a trimis linku’:

mi-am adus aminte de bancul cu Bulă pe care-l făcuseră academician. Şi-l întreabă tac-su: « Bine mă, Bulă, cum te-au făcut academician, că tu nici să scrii nu ştii ? », la care Bulă răspunde : « Pai mă tată, m-au făcut membru plin, nu corespondent ! »

________________________________

Membru, membri, membrii. Ministru, miniştri, miniştrii

 

Maşina care mi-am luat-o

Maşina care mi-am luat-o, m-am sfătuit cu mine însuţi.

(Mulţumesc, Liviu Drugă!)

________________________

Copii, noi, chiar şi atunci când suntem forbalişti fotbalişti, spunem şi scriem “maşina pe care mi-am luat-o”, “maşina pe care mi-am tras-o”. Iar de sfătuit, ne sfătuim fiecare cu sine însuşi. Cu mine însumi, dacă-s băiat, cu mine însămi, dacă-s fată.

________________________

Vezi şi Însumi, însămi, însemi…, Măsurile care pe care, Că care metrii Adevărului, Mirosul degajat de la distanţă,Care-le lui Ion Cristoiu.

________________________

Revelion 2011

Eu îmi doresc un Revelion 2011 personalizat după buzunarul altuia. Se poate, vă rog?
Mulţumesc.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/revelionul-2011-personalizat-dupa-propriul-buzunar-913720.html

De ce considerăm ca fiind corect doar ce zice Gramatica Academiei, iar nu şi “limba poporului”?

Dintr-o discuţie pe Facebook:

De ce considerăm ca fiind corect doar ce zice Gramatica Academiei, iar nu şi “limba poporului”?

“Corect”-ul e “corect” doar prin raportarea la o normă. În lipsa normei, “corect”-ul pe care-l invoci e lipsit de sens. În lipsa normei care zice că 1+1=2, afirmaţia că 1+1=3 n-are cum să fie incorectă (de fapt nu-i nici corectă, nici greşită).

Într-ale gramaticii, norma o stabileşte Gramatica Academiei, iară nu “limba poporului”, ăla care scrie “noştrii” şi “ar fii” şi “zii” şi “î-mi trimite-ţi”. Limba, evident, evoluează – din fericire, că altfel am fi vorbit şi azi latina şi ne-am fi bătut capul şi cu ablativul ouălor, nu doar cu G-D ouălor/ouălelor. Modificările din “limba poporului” intră cu vremea în normă – de-asta GA are ediţii diferite la câteva zeci de ani, iar DEX-ul, DOOM-ul, mai des. (Modificările de “gramatică” pure et dure sunt mai lente şi se-ntind pe sute de ani – vezi ablativul; lexicul însă se modifică mult mai rapid. Spre deosebire de norma aritmeticii, care-a rămas aceeaşi de vreo câteva mii de ani încoace, dacă nu mă-nşel.)

În materie de gramatică/lexic/ortoepie/ortografie e corect ce e conform cu norma de la momentul respectiv (GA 2005, în cazul ăsta, DEX; DOOM2). “Limba poporului” de azi ar putea să devină normă peste câteva zeci/sute de ani, dar asta nu-nseamnă că te poţi raporta la ea ca să evaluezi “gramatical corect”-ul de azi.

Cum să faci bani din blog

Diacritica are un blog – “diacritica”, appunto. Mama diacriticii obişnuia să-ntrebe “bine, mă, mamă, faci tu ce faci cu blogul ăla, da’ nişte bani când îţi ies?”. Mă, mamă, nu-nţelegi că NU VREAU să fac bani din blog?!
Ei bine, tocmai am aflat că, fără să vreau, am făcut. Bani. Din blogul ăsta. Şi anume 473,27 lei.
Cică tre’ să ai publicitate pe blog ca să faci bani din el. Aiurea. Diacritica n-a făcut publicitate Ministerului de finanţe, da’ Ministerul îi returnează diacriticii nişte impozite neplătite, că nu le-a plătit, că n-avea de, că, appunto, nu era nimic de impozitat, că, cum ziceam, n-am făcut bani din blog.

Aplauze

Pe această cale doresc să aflu de ce aplaudă lumea la film.
La filmu’ sârbesc de la MŢR a aplaudat, la filmu’ irlandez de ieri de la ICR a aplaudat. După fiecare dintre cele 3 scurtmetraje şi după lungmetraj.

(Filmul irlandez continuă şi azi. Anul trecut am văzut câteva scurtmetraje care mi-au plăcut foarte.)

Vârârea în seamă, vârârea de seamă

Una dintre chestiile care mă ‘nervează foarte la contemporanu’ cu limbă română delicată e asta cu “vâră” în loc de “bagă”. Din aceeaşi categorie cu “că virgulă care” şi “eu, ca şi specialist”.

Am mai zis aici: eu nu vâr. Eu bag.

Urmează “mergi cu vârâre de seamă”. “A vârât-o pe mânecă”.”Şi-a vârât minţile-n cap”. “A vârât zâzanie”. “Vâră maşina în viteză!”. “Îmi vâr banii în acţiuni”.

http://www.cotidianul.ro/130246-Cum-se-vara-unii-in-afacerea-semnaturii-electronice

Diacritica preşedintă!

‘Ce domnu’ Geoană, fost uanăbi preşedinte de sireacă ţărişoară:

“Nu pot să avansez o sumă, dar pot să spun ce cred că ar fi bine să facem. Avem câteva servicii publice esenţiale: educaţie, sănătate şi justiţie. Eu, unul, aş aduce salariile profesorilor şi cadrelor medicale mult mai aproape de cele ale magistraţilor. Poate nu la nivelul acela, pentru că volumul este foarte mare; sunt sute de mii de profesori, sunt doar câteva mii de magistraţi.”

Deci io, ca şi domnu’ Geoană, nu pot să avansez o sumă, da’ pot să vă zic ce cred io c-ar fi bine să fac. Io, dac-aş fi preşedintă de sireacă ţărişoară, aş da la toţi profii salarii de peste dooj de milioane vechi, adică numa’ la puţoii debutanţi dooj de milioane; lu’ prietena mea Simona de la Constanţa o să-i dau patruzeci, că ştie şi are vechime. La medici tot atâta, dacă nu cumva mai mult, mă mai gândesc. La profii pensionari – pensii de douăşcinci de milioane vechi. Lu’ mama – treizeci, că şi-a bătut capu’ fo 38 de ani să-i înveţe pe mucoşi să cetească şi să scrie “noştri” cu un singur i.

Io, ca şi domnu’ Geoană, nu ştiu de unde aş putea lua banii ăştia, da’ nici nu contează, important e ce-aş face io dacă m-aţ’ alege.

Votaţ’ diacritica, că tocma’ ce v-am zis ce pierdeţi dacă nu!

http://www.realitatea.net/geoana-as-aduce-salariile-profesorilor-mai-aproape-de-cele-ale-magistratilor_775579.html

O luntre, două luntri, în pana luntrii mele!

Sau despre logica românului puitor de i-uri

Românul puitor de i-uri consideră (greşit) că i-ul în plus din noştrii e articol hotărât (masculin plural). Bun. Atunci  i-ul în plus din luntrii ce-o fi?! Că articol hotărât masculin plural nu mai poate fi, “luntre” fiind de feminin.

Domnu’ Barbu, ştiu că vă ocupaţi mai mult cu desenatu’ decât cu scrisu’, aşa că vă zic şi lu’ matale, cum i-am zis şi doamnei Sabina Fati (da’ degeaba am zis, că greşeala a rămas acolo cât casa): e o luntre – două luntri. Luntrii, cu doi i, doar la G-D. Sau în perfectul simplu al verbului “a luntri”: eu luntrii.

http://catavencu.ro/caricatura/barbu-110

http://catavencu.ro/wp-content/uploads/2010/11/Barbu-paunescu.jpg

 

Vezi şi De ce n-are “noştri” doi i.

Continui, continuă, să continue

Dom’ Nistorescu, ia-le, dom’le, un DOOM2 la băieţii ăştia a’ lu’ matale, că e tufă, domn’e, e tufă şi habar n-are! Sau măcar zi-le să-şi ia DOOMu’ moca d’aciişa. Că, uite, Dan Zavaleanu ne informează că Jefrey Franks a zis “să continuie”, şi-ncă la CNBC, or’ io pot să pun pariu cu matale, dom’ Nistorescu, că dl Franks n-a zis în viaţa lui “să continuie”, nici măcar la TVR, darămite la CNBC!

Dom’ Nistorescu, să-i ziceţi matale din partea mea lu’ domnu’ Zavaleanu (că poate de matale ascultă) că noi pe “a continua” îl conjugăm după cum urmează:

eu continui, eu să continui (cu -ui, da?, nu cu -uu, ca pe vremuri; radical continu-, terminaţie -i)
tu continui, tu să continui
el continuă, el să continue (cu -ă şi -e pe lângă radicalul continu-, fără -i-, ca la el cântă, el să cânte; despre formarea conjunctivului prezent, aici)
noi continuăm, noi să continuăm
voi continuaţi, voi să continuaţi
ei continuă, ei să continue (fără -i-, din nou; vezi mai sus)

http://www.cotidianul.ro/130105-Jeffrey-Franks-Romania-trebuie-sa-continuie-reforma-chiar-daca-va-avea-de-suferit

Ideea e, domnu’ Nistorescu, că “a continua” nu-i “a chinui”, şi dacă “să chinuie” merge (pe lângă “să chinuiască”), “să continuie” nu merge. Merge numai “să continue”. Să-i ziceţi asta din partea mea lu’ domnu’ Zavaleanu, domnu’ Nistorescu!

Google translate

I-urile ne urmăreşte urmăresc!