Armâneşti

Armânlu tu munţ easte ca amarea arihâpsită. (Aromânul este în munţi ca marea liniştită.)

Casa-a noastră-i muntile. [Că-s munteni.]

Alăgam, frate, tu tuti părţâli. Nă bătea ploaia şi nu vream şi ştim dip. Lucram trână pâni. Toamna cându dipnea fumelile tuarniu, agiundzeam până Larsa, Tricol şi Lăsun. Mă ginea prumuveara, deftira oară nirdzeam di li aduţeam fumelile la munte. Loam sari di Duraţiu şi-ţi aduţeam Cavaia. Stăteam cât stăteam aclo, loam calea şi-adiundzeam Pikini. Auaţe nu armăneam multu şi nă duţeam mai diparti, di adiundzeam Coriţa. Di Coriţa dipneam Florina şdi-aclo naflam Bituli. (aromâna din Munţii Pindului)

Umblam, frate, în toate părţile. Ne bătea ploaia şi nu vream să ştim deloc. Lucram pentru o pâine. Toamna când familiile coborau la iernat, ajungeam până la Larisa, Tricala şi Elasona. Dacă venea primăvara, mergeam a doua oară de aduceam familiile la munte. Luam sare de la Duraţo şi o aduceam la Cavaia. Stăteam cât stăteam acolo, apucam calea şi ajungeam la Pikini. Aici nu rămâneam mult şi mergeam mai departe de ajungeam la Elbasan. La Elbasan încărcam altă marfă, făceam două zile până ajungeam la Coriţa. Din Coriţa la Florina şi acolo ne aflam la Bitolia.

________________________________

După Cintian Bărbuleanu, “Monografia oraşului Babadag”, Ed. Charme-Scott, Bucureşti, 1998.

Etichete: Nelinişti etimologice