Arhiva pentru ianuarie, 2011

Stats

31/01/2011

Văzut şerpişoru’ întins pe doi ani, zâmbit, dat cu săgeţica peste. January 2009, 2403 views. Zâmbit din nou. Cu gura până la urechi. Phiii, multe mi se mai păreau! Acu’ 2400 e va să zică o zi mai duminică, aşa. Un Paşte. Un Crăciun. Un 1 mai.

Mda…
Multe s-au schimbat din acel ianuarie 2009 încoace.

Ce să zic, îmi place să văd cum creşte traficu’, e chestie gâdilicioasă, mai ales că-i trafic căpătat prin simpla dumisale – a blogului -  existenţă, că publicitate nu i-am făcut niciodată;  gâdilicios e şi locu’ 40+ în zelist, deşi relevanţa-i lipsă, gâdilicioase-s pomenirile, linkurile, twitterelile, pro şi mai ales contra, că atuncea va să zică că contezi, când omu’ scrie anume împotrivă.

Ei, da’ când Horia Gârbea te nominalizează drept cel mai bun blog de discuţii/dezbateri, atuncea, dragii mei, va să zică c-ai luat într-adevăr premiu-ntâi cu coroniţă. Mulţumesc.

 

Dorinţe încă neprescrise

31/01/2011

…şi îndeplinirea lor.

Dotmocracy

30/01/2011

Am tradus-o dotmocraţie.
Că nu pot să-i zic bulinocraţie.
Nici punctuleţocraţie.
Am găsit câteva documente franţuzeşti care-i ziceau dotmocracie / dotmocratie.

Boh?…

http://dotmocracy.org/

Mă-tei, mă-tii

30/01/2011

“Adjectivele posesive meu, mea, tău, ta, său, sa se leagă prin liniuţă de substantivul determinat, nearticulat enclitic (*), când acesta arată nume de rudenie: tată-meu, tată-tău, mamă-mea, mamă-ta, mamă-sa. Când substantivul determinat este de genul feminin, la cazul genitiv sau dativ, adjectivul posesiv are următoarele forme: mamă-mei, mamă-tei, mamă-sei (-sii). Observă că substantivul rămâne neschimbat, cazul lui fiind indicat de forma adjectivului posesiv.” (Ştefania Popescu, Gramatica practică a limbii române cu o culegere de exerciţii, 1983, p.173)

 

Yep. Am intuiţie bună în domeniu. Prietenii ştiu de ce.

 

(*) Adică fără articolul hotărât de la coadă.

 

D’ale şcoalei

30/01/2011

Cum s-au adunat câteva articole pe temă şi cum am de gând să mai scriu, am făcut categoria D’ale şcoalei.

Am mai făcut şi Lecturalnice, ca să am unde scrie când îmi vine a râde şi n-am cu cine. Nu vă aşteptaţi la cineştieceuri, că-s abia în fază de recuperare şi fizioterapie lecturalnică la cap, după o perioadă lungă şi grea în care n-am putut pune neuron lângă neuron ca să citesc mai mult decât o pagină o dată, şi aia din Gramatica Academiei.

Cum să fii ca să faci o femeie fericită

30/01/2011

Culeasă dupe de pe Twitter:

Pe diacritica sigur n-o faci fericită aşa. Da’ dacă ai standarde (ortografice) mai joase de-atât, fii pe pace, n-o să bage de seamă.

(Traducerea din engleză e evidentă în articolele alea nehotărâte traduse motamo. Că noi în română zicem – şi scriem – să fii prieten, tovarăş, tâmplar, grădinar.)

_____________________

Vezi şi Fi? Fii? Când se scrie “fi” cu 2 i.

_____________________

Neacaisul românesc

29/01/2011

Pierdut cartelă de acces în bloc, rămas numa’ cu cheia, care merge din doi în doi.
Sunat la firma de interfoane, sigur, 13 lei cartela. Sigur, vă punem şi interfon. Că n-aveam şi nici nu-i prea duceam lipsa, traficul de persoane la mine-n casă fiind foarte limitat, iar ultimamente, din motive obiectiv-subiective, încă şi mai limitat. 80 de lei, bun, punem interfon, să fim în rând lumea, şi luăm şi 3 cartele, ca s-avem ce pierde. Plus că vine fina o săptămână, să aibă libertate de mişcare. Cer de miercuri să-mi instaleze interfonu’ sâmbătă.
Bun.
Apar azi Neacaişii româneşti, înşiră fire, dau găuri, probe de microfon, nu prea merge, p-ormă merge, ba chiar urlă din toţi rărunchii, nu, n-are buton de volum. Aha, mulţumesc. Cerusem şi 3 cartele. Aaaa, n-avem cartele. Poftim? Am sunat de 4 zile tocmai pentru că am rămas fără, eu de cartele aveam nevoie. Da, da’ n-avem. Adică avem, da’ nu putem să le programăm, că nuştiuce se află nuştiunde. E absurd, eu pentru cartele v-am chemat. Da, dar n-avem. Aha. Şi cum intenţionaţi să rezolvaţi problema? Ăăăă… păi venim noi, le programăm şi vi le dăm. Aha. Când? Păi… luni, că suntem prin zonă. La ce oră?, întreb. De la 10 la 15, zice Neacaisu’. Nu, zic, eu v-am chemat în week-end că la orele alea lucrez şi nu pot să-mi iau o zi liberă pentru 3 cartele de 40 de lei. Prin urmare, cum o rezolvaţi? Ăăăă… ne-ntâlnim în oraş. Venim aici, le programăm, p-ormă ne vedem în oraş şi vi le dăm.

Luni am randevu cu Neacaisă. O să mă fac frumuşică.

Neacaisul franţuzesc

28/01/2011

Doauă zile cu clientu’ Neacaisă francez. Doi Neacaişi de fapt, da’ nu importă.

Neacaisul francez, înainte să vie vină, întreabă care-i moda-n Românika. Bizniskezuăl, îi zic. Lejer, da. Blugi şi sacou, ok. Apare Neacaisul – cu lănţişorul de aur peste tricoul alb de supt sub cămeşa kaki şi peste cămeşa kaki ea însăşi, scos bine-bine, să să vază. Şi o Africă de aur atârnată de dânsu’. De lănţişor. Neacaisu’, francez get-beget, nu magrebian or something.

Neacaisul vine să-şi caute distribuitori. Prin urmare, tot ce-aduce cu domnia sa e o sărăcie de ppt, cre’ că făcut de fie-sa de 15 ani – un soi de word, aşa, numa’ că-i zicea la présentation. Şi-n dreapta jos scria mare CONFIDENTIEL – că na, noi vă zicem cine suntem, da’ să nu ziceţi şi la alţii, doamne feri de oarece notorietate pe piaţa pe care vrem să intrăm. Or’cum, doauă zile m-a foutout Neacaisu’ la cap cu prezentarea aia, să le-o arăt domnilor cu care ne-ntâlneam. Mai degrabă aş fi intrat supt sub masă, că io-i convinsesem să accepte întâlnire cu neacaisul no name.

Neacaisul, ca să caute distribuitori, cum vă ziceam, nu vine cu mâna-n cour, normal. El vine cu nişte agende şi nişte pixuri pe care de emoţie uită să le dea împricinaţilor – aşa că ne-am ales şi eu şi eu Aurica cu câte una.

Împricinaţii, posibilii distribuitori, întreabă de catalog. N-avem, vă trimitem pe mail. Da’ am printat aicea în doauă exemplare catalogul de l-aţi văzut deja pe sait. Puchinos ca dracu’, luaţ’ de vă chiorâţi, da’ nu vi le dăm acasă. Nu, preţurile nu-s bune, p-alea vi le trimitem noi pe mail. Nu, nici broşuri fromos colorate n-avem, deşi meseria noastră-i colorată şi-nflorată. Domnu’ român ne lasă pliantu’ lui. Neacaisu’ se uită – se practică în România chestii de-astea? Da. Numai în România, desigur. Atavism comunist.

Tutto sommato, Neacaisul a-mprăştiat în România nişte cărţi de vizită – vreo 5. Numa’ bine ca să-şi facă un nume.

La debriefing (c-aşa-i zice pre franţuzeşte, să moară mă-sa neaoşistului!), Neacaisu’ descoperă că trebe să traducă le fameux catalog. Naaaasol! Trebe să plătească traducere, e scumpă. Pfiiii, trebe şi corespondenţă-n engleză. Nasol. Scump. Domnu’ Neacais, dacă vrei să faci afaceri aletranje, trebe să investeşti în traducere. Nu, io nu-ţ’ fac traducerile, căci nu doresc să-mi bat capu’ cu soiuri de viermişori şi ciupercuţe. Am aflat de rond de sorcière, acuma pot să-l recunosc, altăceva nu vreau, mulţumesc. Ce pana mea, Neacaisule, mă omori, îţi trebe traducere şi punct. Nu mă-nteresează cine şi cum şi pe cât ţi le face, că nu-s mă-ta să-ţi port de grijă! Aha. Şi trebe contract cu distribuitorul? Ridic sprânceana, strâng din dinţi. Sigur că-ţi trebe contract cu distribuitorul. (De fapt, ăla de ţi-l găsii o să te mănânce pe pâine, la cum văz că şed lucrurile.) Şi da, acolo o să scrie şi de termene de plată. Nu, nu cred că le délai de pe factura franţuzească de-o faci acum se aplică şi la contracte internaţionale. Şi vezi că dacă exporţi tre’ să declari nuştiuceuri. Ah, da? Da. Şi vezi că distribuitorul o să-ţi ceară buget de marketing. Broşurile ale de nu le ai, distribuitorul o să le vrea. Şi taxă de intrare-n grandes surfaces. Şi taxă de raft. Hm.

Ne-ntâlnirăm, pe rând, cu domnu’ ardelean cu multe afaceri cu bani mulţi. Casual, funny, am râs, a plecat cu mâna-n bzunar, că n-avem catalog de dat. Cu domnu’ şef de la firma de mulţi bani, făcător de afaceri cu statu’, lucrător prin cea Franţă. Casual şi el, cu ghete scumpe-n picioare. Cu domnu’ tinerel, casual şic. Cu doi domni tinerei, la costume elegante şi pantofi buni. În concluzie, la masă Neacaisu-ntreabă dîn faţa mea:

Da’ românii cum stau cu igiena?

Aurica, lângă mine, a-mpietrit.

Jur că făcusem duş, mă spălasem pe cap şi pe dinţi şi mă dădusem cu parfumul cel, appunto, franţuzesc.

Nou-născuţi noi-nouţi

28/01/2011

Am mai zis-o, repetăm:

Nou-născuţi, nou-născute, că nu zicem nouă-născută.
Dar noi-nouţi, noi-nouţe, pentru că zicem nouă-nouţă.


(DOOM2)

Deseară, diseară

28/01/2011

Deseară şi diseară.
Că tot am nelinişti periodice pe tema asta.

Şi bonus: dis-de-dimineaţă, dacă tot era alături.

Ajunsesem, ajunseserăm

27/01/2011

Eu ajunsesem, noi ajunseserăm.
Mai mult ca perfectul, adică. După cum urmează:

Are terminaţii: -m, -şi, , -răm, -răţi, -ră.
Care s-aşază imediat după sufixul -se-.
Care se-aşază după un alt sufix, în funcţie de verb.

Continuarea, aici.

Căutături 4

27/01/2011

lista cu injuraturi romanesti wikipedia

youtube recapitulare la lb.romana pt.bacalaureat

studia italiana lingua in roma

verbu a da in italiana [Dagliela in rumeno!]

cum se face aromu din tastatura

studente filmate an tinp ce fac sex

in engleza imi lipsesti atit demult adik cum se scrie

declinarea verbului to love

pentru ce sa folosit cratima la cuvantul inalta-ti

ce mai zice madalin voicu

cum să scrie post in wordpress

cum se baga o branula?

citate filosofice despre gindirea logica

Al, a, ai, ale: costurile de procesare ale/a ţiţeiului

27/01/2011

Categoria “genialoizii din presa românească”, la semnalarea cetitoriului Răzvan:


Mediafax

Costurile de procesare ale ţiţeiului = costurile [ale] ţiţeiului de procesare = ţiţeiul are costuri, fiindcă procesează ceva – nu ştim ce şi mai ales nu ştim cum, fiind el, ţiţeiul, lipsit de mâini. Nu ştim nici cum îşi ţine ţiţeiul contabilitatea.
Costurile de procesare a ţiţeiului = procesarea [a] ţiţeiului presupune nişte costuri; care-s costuri de procesare, appunto; costuri de procesare a ţiţeiului, în cazul de faţă.
Procesarea e a ţiţeiului, costurile sunt ale firmei. Deci costurile (firmei) de procesare a ţiţeiului.

Costurile de distribuţie ale combustibililor = costurile [ale] combustibililor de distribuţie. Căci distribuţia costă, iar costurile astea le plătesc combustibilii.
Costurile de distribuţie a combustibililor = distribuţia [a] combustibililor presupune nişte costuri, numite costuri de distribuţie (a combustibililor).

Costurile de operare ale reţelei = costurile [ale] reţelei de operare. Probabil că “reţeaua de operare” are nişte costuri.
Costurile de operare a reţelei = operarea  [a] reţelei costă, iar banii ăia înseamnă costuri de operare (a reţelei).

(Da, ştiu, articolul e plin de alte dume.)

D’ale şcoalei: un părinte

27/01/2011

“Acum mulṭi ani, nu spun câṭi, să nu-mi afle lumea vârsta, mă aflam la mare cu soṭia. Fiind zi ploioasă, beneficiind ṣi de o piele arsă, m-apuc ṣi citesc din biblioteca gazdei John Gray – Bărbaṭii sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus. Citesc primele pagini, am o senzaṭie de déjà vu în partea de creier cu care gândeam atunci, ṣi, ca să mă conving, îi trec ṣi soṭiei cartea. Citeṣte ṣi ea primele pagini ṣi dă glas la ceea ce mă bulversase pe mine: Ăsta a fost la noi acasă!

Am citit cele două articole despre putirinṭă ṣi progresul odraslei. Ṣi m-am enervat. Când a fost Diacritica asta la noi acasă ṣi eu am ratat plăcerea conṣtiinṭei cunoṣtinṭei?
Avem, eu ṣi soṭia, în dotare un băiat de 17 ani. Mi-e ruṣine să spun, dar reprezentăm niṣte cazuri atipice. Să împărṭim:

a) Normal:
- Îi creăm toate condiṭiile pe care le putem oferi (ṣi nu sunt rele!) ca să înveṭe;
- Suntem părinṭi ocupaṭi;
- Când a fost cazul, e drept, o singură dată, l-am dat la meditaṭii. Am repeta dacă am simṭi că e bine.
- Copilului i se rupe, ca să citez din clasicii încă în viaṭă;

b) Anormal:
- Ne ducem regulat la ṣcoală să discutăm cu profii ṣi diriga;
- Personal, m-am dus ṣi la câteva ore, din curiozitate, deṣi am 52 de ani (na, c-am zis-o!). Portretul orei făcut de tine, de când erai un pic mai tânără, mă face să bănuiesc că ai trecut ṣi pe acolo.
- Copilu’ (17 ani, reamintesc!), învaṭă de gura noastră, pen’ că are încredere în noi ṣi ne iubeṣte, cam 20%; că aṣa crede el, tot cam 20%; ṣi restul se străduieṣte să depăṣească momentul de i se rupe.
- ṣi toată clasa este trasă la xerox, la un liceu bun, care de obicei producea capete luminate de facultate, nu-ṣi aranja imaginea doar cu olimpici;

… ṭi-am scris pentru că, paradoxal, postarea afirmaṭiei cu progresul arată că îṭi pasă. Vreau să ṣtii că există cel puṭin o persoană căreia îi pasă, care te citeṣte, chiar dacă nu-ṭi scrie des. Trăiesc cu speranṭa că ṣi acesta este un mod de îndrepta lucrurile, chiar dacă încet ṣi greu. Parafrazez proverbul acela cu calomnia “Postează, postează, pentru că în mod sigur ne va rămâne ceva”.

… ṣi să ṣtii că rămâne, chiar dacă nu dai mesajul acesta la 10 prieteni :)

Ocale lexicografice

26/01/2011

Ca să nu mai rămâie rămână repetent şi de data asta şi să nu-l mai tragă de urechi mamiţele feministe (şi japonezofone, mai ştii), Goe ziaristul şi-a luat seama şi-a-nceput să scrie sexually correct:

Am văzut la aciddu şi am râs.

În ţara în care femeia e parlamentar, nu parlamentară (*),  ministru, nu ministră, în ţara în care pe o carte de vizită nu scrie în veci directoare de vânzări şi nici directoare financiară, mamiţa feministă şi anglofonă moare de grija congresmenului american de sex feminin, dar cu gen masculin (de ce are limba asta trei sexuri?!, vorba lu’ amicu’ John). Cică-i membră a Congresului, iară DOOMu’ nu ştie. Acelaşi DOOM în baza căruia se face mişto de Marian Vanghelie, Elena Băsescu & comp, conform tradiţiei româneşti a ocalelor, mari şi mici.

 

(*) Deşi feminul există, e normat. Nu l-am auzit niciodată. N-am văzut pe nicăieri scris Cutăriţa, parlamentară PSD. Mamiţa feministă nu sare de cur în sus pe tema asta, nu cere să se folosească termenul “parlamentară” şi nici măcar sintagma “membră a Parlamentului”. Ocaua, cum ziceam…


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,037 other followers