Doauă zile cu clientu’ Neacaisă francez. Doi Neacaişi de fapt, da’ nu importă.
Neacaisul francez, înainte să vie vină, întreabă care-i moda-n Românika. Bizniskezuăl, îi zic. Lejer, da. Blugi şi sacou, ok. Apare Neacaisul – cu lănţişorul de aur peste tricoul alb de supt sub cămeşa kaki şi peste cămeşa kaki ea însăşi, scos bine-bine, să să vază. Şi o Africă de aur atârnată de dânsu’. De lănţişor. Neacaisu’, francez get-beget, nu magrebian or something.
Neacaisul vine să-şi caute distribuitori. Prin urmare, tot ce-aduce cu domnia sa e o sărăcie de ppt, cre’ că făcut de fie-sa de 15 ani – un soi de word, aşa, numa’ că-i zicea la présentation. Şi-n dreapta jos scria mare CONFIDENTIEL – că na, noi vă zicem cine suntem, da’ să nu ziceţi şi la alţii, doamne feri de oarece notorietate pe piaţa pe care vrem să intrăm. Or’cum, doauă zile m-a foutout Neacaisu’ la cap cu prezentarea aia, să le-o arăt domnilor cu care ne-ntâlneam. Mai degrabă aş fi intrat supt sub masă, că io-i convinsesem să accepte întâlnire cu neacaisul no name.
Neacaisul, ca să caute distribuitori, cum vă ziceam, nu vine cu mâna-n cour, normal. El vine cu nişte agende şi nişte pixuri pe care de emoţie uită să le dea împricinaţilor – aşa că ne-am ales şi eu şi eu Aurica cu câte una.
Împricinaţii, posibilii distribuitori, întreabă de catalog. N-avem, vă trimitem pe mail. Da’ am printat aicea în doauă exemplare catalogul de l-aţi văzut deja pe sait. Puchinos ca dracu’, luaţ’ de vă chiorâţi, da’ nu vi le dăm acasă. Nu, preţurile nu-s bune, p-alea vi le trimitem noi pe mail. Nu, nici broşuri fromos colorate n-avem, deşi meseria noastră-i colorată şi-nflorată. Domnu’ român ne lasă pliantu’ lui. Neacaisu’ se uită – se practică în România chestii de-astea? Da. Numai în România, desigur. Atavism comunist.
Tutto sommato, Neacaisul a-mprăştiat în România nişte cărţi de vizită – vreo 5. Numa’ bine ca să-şi facă un nume.
La debriefing (c-aşa-i zice pre franţuzeşte, să moară mă-sa neaoşistului!), Neacaisu’ descoperă că trebe să traducă le fameux catalog. Naaaasol! Trebe să plătească traducere, e scumpă. Pfiiii, trebe şi corespondenţă-n engleză. Nasol. Scump. Domnu’ Neacais, dacă vrei să faci afaceri aletranje, trebe să investeşti în traducere. Nu, io nu-ţ’ fac traducerile, căci nu doresc să-mi bat capu’ cu soiuri de viermişori şi ciupercuţe. Am aflat de rond de sorcière, acuma pot să-l recunosc, altăceva nu vreau, mulţumesc. Ce pana mea, Neacaisule, mă omori, îţi trebe traducere şi punct. Nu mă-nteresează cine şi cum şi pe cât ţi le face, că nu-s mă-ta să-ţi port de grijă! Aha. Şi trebe contract cu distribuitorul? Ridic sprânceana, strâng din dinţi. Sigur că-ţi trebe contract cu distribuitorul. (De fapt, ăla de ţi-l găsii o să te mănânce pe pâine, la cum văz că şed lucrurile.) Şi da, acolo o să scrie şi de termene de plată. Nu, nu cred că le délai de pe factura franţuzească de-o faci acum se aplică şi la contracte internaţionale. Şi vezi că dacă exporţi tre’ să declari nuştiuceuri. Ah, da? Da. Şi vezi că distribuitorul o să-ţi ceară buget de marketing. Broşurile ale de nu le ai, distribuitorul o să le vrea. Şi taxă de intrare-n grandes surfaces. Şi taxă de raft. Hm.
Ne-ntâlnirăm, pe rând, cu domnu’ ardelean cu multe afaceri cu bani mulţi. Casual, funny, am râs, a plecat cu mâna-n bzunar, că n-avem catalog de dat. Cu domnu’ şef de la firma de mulţi bani, făcător de afaceri cu statu’, lucrător prin cea Franţă. Casual şi el, cu ghete scumpe-n picioare. Cu domnu’ tinerel, casual şic. Cu doi domni tinerei, la costume elegante şi pantofi buni. În concluzie, la masă Neacaisu-ntreabă dîn faţa mea:
Da’ românii cum stau cu igiena?
Aurica, lângă mine, a-mpietrit.
Jur că făcusem duş, mă spălasem pe cap şi pe dinţi şi mă dădusem cu parfumul cel, appunto, franţuzesc.
“
