De la 1982, Cluj, editura Dacia.
De la Enona. Thanks!
_________________
Cel, ce-l. Cei, ce-i. Cea, ce-a
Iar „domle” ar fi trebuit să fie dom’le.
_________________
De la 1982, Cluj, editura Dacia.
De la Enona. Thanks!
_________________
Cel, ce-l. Cei, ce-i. Cea, ce-a
Iar „domle” ar fi trebuit să fie dom’le.
_________________
Comentariile nu închise.
Ehe! Asta-i o raritate, deşi parcă nici „domle” nu-i prea în regulă.
Oricum, s-a prescris!
Am zis şi de „domle”, numa’ am uitat să-l subliniez.
Păi da! 😆
S-a mai prabusit un mit, cel al corectorului comunist inzestrat cu acribie si compenta. Pana acum crezusem ca, odioasa cum era, cenzura avea macar meritul de a fi dat editii scrise corect.
@ Diacritica: Pân’la urmă, domle, dom’le, importantă e ideea…
@ Micawber: Mai las-o !
@ Zinna
Va suparati de pomana. Cartile (trecute prin cenzura) de dinainte de 1990 aveau mult mai putine greseli decat cele de azi – e un fapt si atata tot. De aici nu rezulta in niciun fel ca mi-as dori reintroducerea cenzurii, revenirea comunismului sau alte asemenea prapastii. Mi-as dori pur si simplu mai multa atentie, corectori mai bine platiti si mai competetenti, redactori si autori mai scoliti in general. Si pe internet – interlocutori nuantati, desigur 🙂