Arhiva pentru februarie, 2011

RRomânia

28/02/2011

Avem rromi: ce facem cu ei? Există, se pare, două soluţii opuse: ori îi asimilăm în cultura majoritară [dupa modelul francez tot mai în trend acum în Europa] şi îi facem români, ori le încurajăm diversitatea şi obiceiurile atât de pitoreşti [după şablonul multicultural american].

15 blogări îşi bagă părerea.

tlön society

tratand problema fara prejudecati [fasciste sau liberale] raspunsul pare destul de simplu. o cultura nu e o ciorba in care adaugi si scoti ingrediente dupa chef. cultura tiganilor, plina de pitoresc, e din pacate fundamental premoderna [in sens istoric] putin compatibila cu valorile actualului spatiu european. daca ne implicam doar atunci cand tiganii incalca legea, toleram in continuare mecanismele sociale si culturale mai adanci care produc devianta la suprafata. si care, mai ales, ii izoleaza si ii ghetoizeaza ca pe freaks. in cazul tiganilor, multiculturalismul e doar o solutie aroganta comoda: ii inchidem in epoca de piatra si, culmea, ne simtim virtuosi.

inca ceva. refuz termenul “rom”. refuz in general remanierile lingvistice edulcorante, noua limba de lemn a pseudointelectualilor americanizati.

***

capricornk13

Sa fim sinceri: tiganii au fost pentru noi toti un cosmar – pentru mine, crescuta in “selectul” cartier bucurestean Pantelimon, erau o amenintare foarte concreta in copilarie si adolescenta: trebuia sa fug de gastile lor in drum spre scoala sau in parc, sa suport cuvinte obscene carora nici nu le banuiam intelesul. Erau agresivi si periculosi. Nu cred ca solutia e sa-i “integram” fortat in populatia majoritara (au incercat comunistii, n-a mers). Nici sa le incurajam “multiculturalist” diferentierea, fiindca nu avem parghii pentru asa ceva. Cred ca o posibila solutie (cu rezultate exclusiv pe termen lung) ar fi sa dezvoltam institutii ale socitetatii civile care sa se ocupe de problemele lor specifice: incurajarea educatiei, crearea de locuri de munca pe placul lor. Ar trebui sa consultam membri ai comunitatii atunci cand se pregatesc astfel de proiecte si sa-i implicam in derularea lor. Sunt foarte sceptica in privinta posibilitatilor economice ale Romaniei, insa, de a face asa ceva.

***

zamo.ca

categoria “romi” numara in blogul meu 23 de articole. asta-i pentru mine un prilej de a trage niste concluzii si a scrie niste idei pe care – sper! – sa nu le mai repet.

1. tiganii traiesc putin si oarecum murdar, dar sunt liberi – de asta si sunt atat de urati si dispretuiti.
2. stirile reflecta partea negativa a realitatii lor, in timp ce filmele lui Kusturica, Satra etc reflecta partea pozitiva; adevarul, in masura in care exista – de fapt nu exista.
3. am impresia ca traiul intr-o satra are echivalente cu societatea civilizata, echivalente pe care le negam si le respingem.
4. nu avem dreptul sa-i Prigonim cu legi care sa le impuna cum sa-si zica, tot astfel cum nici italienii nu ne pot Berlusconi cu legi care sa ne opreasca sa ne zicem romani.
5. Europa e condusa de eroii cantecului “don’t want no short, short men”. Sarco, Putin si Berlusconi sunt curvari si nationalisti fiindca altfel nu i-ar baga nimeni in seama.
6. de cate ori se discuta tiganii fiecare se simte obligat sa povesteasca ce a patit el. astfel de “experiente”, chiar adevarate si neimbogatite fiind, isi au locul la sedinta de psihoterapie sau intr-un jurnal personal. intr-o discutie rationala sunt nule.
***

micawber

Neavând habar ce să răspund la întrebarea de azi, am încercat să-mi risipesc un pic ignoranţa şi am frunzărit cartea lui Yaron Matras, Romani – A Linguistic Introduction, lucrare de referinţă în domeniu. Cu ocazia asta am aflat, printre altele, că n-avem niciun motiv să scriem rrom. Niciun motiv, evident, în afară de spaima noastră de români că am putea fi confundaţi cu ţiganii, ceea ce se şi întâmplă oricum de multe ori. Da, aţi citit bine, am scris „ţiganii“ pentru că aşa am apucat şi pentru că nu înghit reformele lexicale impuse cu anasâna corectitudinii politice. E drept că unii reprezentanţi ai etniei în cauză cer insistent să li se zică romi pentru că termenul de ţigan ar fi căpătat o conotaţie profund nefavorabilă. Aşa o fi. Dar până să facem noi asta, propun ca nemţii să schimbe termenul pe care îl folosesc pentru polonezi, nu de alta, dar în germană expresia „polnische Wirtschaft“ are şi ea un sens cât se poate de puţin măgulitor pentru compatrioţii lui Chopin. Poftim, am scris deja 780 de caractere din cele 1000 permise şi n-am dat un răspuns privind soluţia de (ne)integrare a minorităţii ţigăneşti. Am tras eu de timp, dar tot nu ştiu ce să spun. Probabil soluţia, care o fi ea, presupune multă educaţie şi costă foarte mulţi bani. Numai să n-ajungă (pardon!) mălaiul la Elena Udrea & co.

***

marin anton

RRomania?

o mie de ani Romania a fost nitel insarcinata cu etnogeneza poporului roman. in perioada aceea, datorita ospitalitatii noastre traditionale, am fost mereu in pericolul de a ne gotiza, slaviza, ba chiar si bulgariza. tocmai cand se apropia sorocul nasterii noastre, pericolul de cumanzare a fost mult mare decat cel actual de tiganizare a natiei. insa tot nu s-a produs, desi cumanii erau clasa conducatoare si intemeietoare a statului Muntenia.

un secret: la fel de firesc ca si evolutia limbii noastre, etnogeneza continua. asijderi sirul conspiratiilor mondiale antiromanesti.

***

adina

s-au fiert epopei telenoveliste la ceaunu’ de celuloid avandu-i in prim plan, gross plan, plan american, plan inclinat si plan de bataie, deci romanu e fascinat de rrom, ii place sa-l vada de la distanta ca pe un exponat de muzeu, ca pe o pictura suprarealista din care nu pricepe mare lucru, dar care ii trezeste asa un zvac, romanu e un voyeurist, adulmeca si imglobeaza ca un burete obiceiurile exotice ale coabitantului insa odata ce acesta intra in sfera lui intima si ii invadeaza proximitatea pac cochilia huaaa hotii, nespalatii, pedofilii, ingratii bla bla, iar inglobarea de la distanta legata cu panglica nu se face, ar mirosi toxic a experiment de lab, asimilarea n-o vrea nici unu nici altu, asimilare cu numele, cu patalama da, poate, ca sa se mai linisteasca gurile spurcate, n-ai cum sa fortezi paradigmele sa se pupe, sunt de acelasi gen si hetero fiecare in parte, nu vad o solutie clara pentru ca ea probabil nici nu trebuie sa existe, unitate iluzorie in diversitate aparenta domne :D

***

khronos

bine stiut e faptul ca nomazii nostrii tuciurii sunt al doilea grup minoritar ca marime de pe intinsul spatiului Carpato-Danubiano-Pontic. dar, spre deosebire de celelalte grupuri minoritare iese in evidenta printr-o originalitate nativa, de necontestat. problema se pune la modul in care sunt tratati de catre majoritate. iar ca studiu de caz imi sunt oferite doua solutii, prima fiind asimilarea lor in cultura autohtona cu tot ceea ce implica acest lucru sau tratarea lor ca o minoritate separata, de sine statatoare in cadrul populatiei generale cu dreptul la practicarea culturii si a obiceiurilor proprii in voie. as veni cu o a treia solutie si anume o noua evacuare a lor, asemanatoare celei infaptuite de maresalul Antonescu, solutie din pacate inacceptabila pentru standardele secolului XXI intr-un stat membru al Uniunii Europene, dar totusi placuta gandului.

de scurta vreme trei lideri europeni [german, englez, francez] de la carma UE incep sa conteste ideea multiculturalismului invocand motive cu iz nationalist pe buna dreptate. in acelasi mod putem trata si noi problema rromilor de pe teritoriul Romaniei.

***

utopia balcanica

daca tot se incapataneaza istoria sa ne tina intre tot felul de granite, ar trebui sa punem mana de la mana sa le facem un stat al lor. pe bune fratica, e lipsa de Romaniland pe harta Europei si-i mare pacat fiindca tiganii sunt un popor mult mai putin boring ca suedezii, finlandezii sau altii care au statele lor de o mie de ani si n-au reusit nici pana acum sa scoata niste muzica. am zis.

poate fac o gafa da’ zau asa, i-ar fi cuiva dor de Oltenia?

***

tomata cu scufita

nu m-a interesat niciodata problema rromilor nici din tara, nici din afara ei. poate si pentru ca n-am avut de-a face cu ei. prea mult. imi amintesc o singura intamplare, care a fost doar neplacuta, nu tragica. asta nu inseamna ca sunt de acord cu toate libertatile pe care si le iau si nu sustin ca ar trebui lasati de capul lor. insa nici nu sunt de acord sa fie marginalizati sau exclusi din societate. urasc discriminarea in toate formele ei si generalizarea ma calca pe nervi in cele mai multe dintre situatii. daca un tigan a omorat o italianca, nu inseamna ca toti sunt criminali si cu atat mai putin inseamna ca tiganii reprezinta Romania. ca sa raspund strict la cele doua variante propuse, o aleg pe cea de-a doua: diversitatea si obiceiurile lor [nu alea proaste, ci traditiile] ar trebui incurajate pentru ca, pana la urma, fac parte dintr-o cultura si un mod de a trai. a incerca sa ii schimbam ar insemna sa le omoram libertatea.

***

diacritica

eu zic aşa:

să-i asimilăm în acea cultură în care trebuie să asimilăm şi majoritatea majoritarilor, şi anume cultura spălatului pe dinţi  şi pe cap şi prin diverse alte părţi esenţiale şi a alfabetizării şi a respectului faţă de lege*.

şi să le lăsăm în pace côtéu’ pitoresc. dacă majoritaru’ vrea să vină la serviciu cu turu-n vine şi cu creastă, ţiganu’, pardon, rromu’ de ce să nu vină cu pălărie, fuste-nfoiate şi salbe, după caz?!

*daca dai ţeapă la restaurant sau lu’ tanti la butic eşti fix la fel ca ţiganu’, pardon, rromu’ care fură cupru, chit că eşti corporatist de buricu’ târgului.

***

dragos c.

1. dupa ce am citit de curand o carte despre istoria tiganilor, am ajuns sa-i admir pentru permanenta incapatanare de a se adapta civilizatiei europene – tiganii sunt un exemplu de anarhism avant la lettre.

2. cat despre tiganii de azi, inclusiv despre cei din Romania, evident ca militez pentru asimilarea fiecaruia, pe rand. din simplul motiv de bun simt ca, daca vrei sa te respect, respecta si tu aceleasi drepturi ca si mine. iar aici ma gadesc ca intra, alaturi de tigan, si politicianul.

3. as aminti pericolul generalizarilor care imi pute a fascism – tiganii sunt asa si pe dincolo – asa ca prefer sa spun tiganul X e asa si pe dincolo.

***

milf

incep spunand ca singurul pumn in gura l-am luat de la un tigan. actele mi s-au furat o singura data. tot tiganii. la politie prin cataloagele cu infractori erau 90% tigani. eu cred ca tiganii nu pot fi integrati in nici un mod intr-o societate politically correct cum ne vrea Europa. parafrazand o gluma primita pe ym, sa faci asta e ca si cum ai incerca sa apuci cacatul de capatul curat. o solutie utopica: pe baza unor studii, sa fie luati din familiile nefunctionale social copiii de tigani sub X ani si sa fie crescuti in niste spatii aseptice intru detiganizare. in paralel sa se aplice legea drastic si sa se mai construiasca inca vreo 50 de puscarii. Elvetia, in urma nu cu foarte multi ani, a avut un program de sterilizare a tigancilor, dar na, Elvetia nu-i Romania. exista si tigani care-mi plac: aia care canta la televizor, in calculator sau prin baruri. mi-a mai placut o tiganca din emisiunea Schimb de Mame. cam atat!

***

voroncas

Nu cred că suntem pregătiți să-i asimilăm pe rromi, așa cum nici ei nu se străduiesc prea tare să se integreze. Propun ca cei care nu s-au adaptat încă, care nu urmează vreo formă de învățământ sau nu lucrează „pe bune” să fie plasați într-un soi de comunitate (statală?) independentă, artificial & experimental creată (eventual guvernată succesiv de câte o țară or smth.) și vedem ce se întâmplă după 2-3 generații. Astfel de bule sociale alternative ar trebui încercate și pe o bună parte dintre români. În fine, nu zic să dăm liber la rasism ca principiu arbitrar, dar nici să ne amăgim cu discursul multicultural fals conciliant. Zic ca oamenii, minorități sau nu, să-și vadă de treaba lor – cam simplu, știu, pentru o chestiune deloc simplă, dar mă gândesc că uneori recursul la elementar s-ar putea să ne dea idei. Interesante.

***

veone

Endlösung? ntz, mai intai Anfanglösung

relativ recent am avut o revelatie: noi, romanii, nu suntem latini. si nici macar slavi, sa zici ca avem demnitatea stupefianta a sarbilor sau sufletul romantico-alcoolic al rusilor. ba mai rau, nu suntem nici europeni. adevarul este ca suntem un fel de albanezi, de arabi, oricum ceva oriental, niste turcaleti crestini care traiesc in Europa, dar in sinea lor raman asiatici. dovezi: purtam papuci [vanzatoarele in magazine, muncitorii pe santier, lumea buna vara pe bulevard], dam tzepe, muzica de suflet este arabeasca, indiana, tiganeasca, manele. fiind orientali, suntem mai apropiati sufleteste de tigani, cum si arabii aduc mai mult a indieni decat a norvegieni. asa ca rromii mi se par cea mai mica problema a noastra, gen comisarul Moldovan, in Un comisar acuza, suparat ca aia 40 de legionari care trageau in el pe deal la Plumbuita i-au zgariat alunitza cancerigena! noi nu putem sa rezolvam problema tiganilor pana cand nu rezolvam problema noastra. noi, astia din Micul Istanbul.

***

zum

Trebuie sa stiti de la-nceput: la fel ca la sesiunea despre feminism, eu vorbesc dintr-o bula. Am trait intr-o lume aproape ideala, in preajma unor oameni pentru care diferentele de culoare, sex, religie etc. nu au fost niciodata chestiuni arzatoare. Simplu si, poate, naiv, omul e om. Si il tratezi ca atare. De fapt despre subiectul de azi nici nu pot spune ca am opinii “ferme”, cu atat mai putin solutii. Integrati, pastrandu-si obiceiurile (adica?), cred ca toate-s posibile daca uitam de tampenii ca tiganii sunt hoti / nespalati / asculta manele (romanii au si ei din belsug toate aceste calitati). Nu izolezi omul, multumit ca nu-l mai vezi pe langa tine si ca asa isi poate pastra linistit “obiceiurile”. Nu-l obligi sa faca decat, eventual, ce esti si tu obligat sa faci. Iar educatia, atat de des adusa in discutie, ar trebui aplicata si populatiei majoritare. Fiindca iti trebuie mai intai o societate in care sa integrezi. Avem asa ceva?

Româna Cărţii Româneşti

27/02/2011

Primit cadou de la frate-meu voucher de Cărtureşti, cumpărat în special proză românească din 2010, pentru care m-am documentat la Horia Gârbea (mulţumesc!).
Început azi lectura – cu “Ana Maria şi îngerii”, de Radu Aldulescu (Cartea Românească, redactor – Mădălina Ghiu). Şi nimerit peste:
- pagina de gardă: virgulă lipsă (că doar pe noi tovarăşa ne-a-nvăţat să nu punem virgulă înainte de “şi”) – “Anei Maria, cea dusă la îngeri [,] şi fiului meu Marian”;
- prima pagină a romanului: virgulă între subiect şi predicat – “Doamna Mari însă avusese şansa să înveţe de timpuriu că o sumedenie de lucruri care se pretează a fi luate-n rîs şi-n bătaie de joc în particular [,] pot deveni“;
- “fiică-si“, de două ori pân’ acuma (pân’ la pagina 32 din 372, adică);
- şi bomboana de pe coliva redactării de la Cartea Românească: ” - Zii, zii… Te rog să-mi zici Remus.” (la pagina 32).

Of.
Carte la vreo 40 de lei, să ne-nţelegem. Cu hârtie de calitate, supracopertă, ţiplă, tot tacâmu’. Dacă erau atenţi şi la ortografie, se făcea prea scumpă, mă gândesc, şi n-o mai cumpăra lumea.

Criza limbii române şi găinile gramaticale

27/02/2011

Când dl Pleşu critică greşelile lui Pătrăţel, se cheamă că “se vorbeşte prost româneşte” şi că “siluim limba maternă cu o nesimţire de venetici”. Dl Pleşu, când îl critică pe Pătrăţel, nu “stă morocănos pe un jilţ academic”, fireşte; domnia sa face doar (“cu insistenţă, cu disperare”) nişte recomandări  “tuturor şi, mai ales, celor pentru care vorbitul şi scrisul sunt o meserie”.

Când Pătrăţel critică greşelile dlui Pleşu, se cheamă că “în exerciţiul oralităţii, oricine poate avea scăpări” şi că Pătrăţel “se uită mereu la alt film şi rîde singur de ceea ce crede că a văzut“, stând – fireşte - “morocănos pe un jilţ academic“. Căci Pătrăţel, din cele “cîteva ore de dezbateri despre speranţă, ură, prostie, frică şi cărţi”, atâta vrea (sau poate) să vadă: nişte găini.

_________________

(Dl Pleşu se miră că Pătrăţel, “ardelean temeinic, nu s-a gîndit să se uite prin cărţi”. Căci dl Pleşu s-a uitat, şi anume în DEX. Dacă se uita şi în DOOM2, care constituie norma actuală, ar fi văzut că e “contururi” şi atât. “Conture” e astăzi un soi de “succesuri”. Ambele au fost considerate acceptabile într-o etapă anterioară a limbii: “succesuri” – cf. Dicţionarului de neologisme din 1986; “conture” – cf. DEX 98. DOOM2 nu le mai acceptă. În 2011, “contur” nu face parte dintre cuvintele “cu plural dublu”.)

__________________

Alte găini spre uzul dlui Pleşu: cunoştiinţa şi aceeaşi.

_________________

Bloguri cel mai foarte super tari

27/02/2011

ziceam că atunci când Horia Gârbea te nominalizează drept cel mai bun blog de discuţii/dezbateri, va să zică c-ai luat premiu-ntâi cu coroniţă.
Între timp s-a lăsat şi cu premiu oficial “Blog de blog”.
Mulţumesc.

O marcă – două mărci, deci…

26/02/2011

…o re-marcă – două re-mărci.

Gândul (De la batmanu. Thanks!)

 

(Copii, e remarci, cf DOOM2.)

 

 

Morţii şi morţile lor

25/02/2011

Moartea unui delfin se cheamă moartea delfinului.
Moartea a 30 de delfini se cheamă morţile delfinilor, că doară n-o să se cheme moartea delfinilor, că doară nu se poate ca 30 de indivizi să moară de (în?) aceeaşi moarte, că moartea e una pentru fiecare şi de ne-mpărţit cu nimenea!

http://www.realitatea.net/mortile-a-30-de-delfini-din-golful-mexic-legate-de-deversarea-de-petrol-bp_807854.html

Acu’, serios vorbind, nu ştiu dacă se poate spune că e greşit din vreun punct de vedere, da’ sigur sună aiurea!

D’ale şcoalei, cu mama

24/02/2011

Dus lu’ mama nişte articole din D’ale şcoalei. Inclusiv De ce mi se rupe de progresul odraslei dumitale. Voiam să i le dau înainte de plecare, că ştiam c-o să se emoţioneze din cauză de ultimul, că treb’şoarele de-acolo nu i le-am zis niciodată pe litere. Până la urmă i le-am dat – articolele – sâmbătă. După juma’ de oră vine după mine în bucătărie, unde mă ocupam cu butonatul pe calculator. Îşi face de lucru prin oale şi, cu spatele la mine, zice “Mi-a trecut. Ăăăăă am terminat de citit.”. Mi-a venit să râd. N-am cerut detalii despre ce i-a trecut, că ştiam. :)

În rest, da, veşnica distincţie despre educaţie vs instruire.
Mama (38 de ani de învăţătorat în spate, 66 cu totu’): “Eram în autobuz şi se urcă nişte copii de-a treia, a patra, aşa… Gălăgie, vorbeau, se-mbrânceau. O tanti se ia de ei: aşa vă-nvaţă pe voi la şcoală?! Mi-a sărit ţandăra [mama lu' diacritica fiind blândeţea întruchipată, spre deosebire de fie-sa]. Ascultă, cucoană, copilu’ dumitale stă la şcoală doar 4 ore pe zi. Restul de 20 de ore e în grija dumitale, iar regulile elementare de comportament de se învaţă pân’ la 6 ani. – Ăăăăă, da, da’ noi n-avem timp, suntem ocupaţi, la serviciu… – Acu’ ce-ai vrea, să vin io să-ţi cresc copilu’?!”

Mama lu’ diacritica fiind genu’ care-şi ducea copiii [elevii, I mean, că pe copii i-a dus în mult mai multe locuri, dimpreună cu tata lu' diacritica] la muzeul Deltei, la muzeul de istorie, la teatru, teatru de păpuşi, după caz şi după ocaziile oferite de metropola Tulcea. Şi-i învăţa să-şi cumpere bilet şi să arunce hârtiile la coş şi să stea frumos în bancă şi făcea împreună cu ei revista “Licurici”, pentru care se ducea să se milogească de bani la diverse firme, inclusiv la Aker (şantierul naval), ceea ce îi era ruşine, da’ nu ştiu, mamă, ce curaj aveam!

SmartWoman, stupid woman

24/02/2011

Dna Andronic zice “creează”.
SmartWoman scrie “crează” şi se rebranduieşte în StupidWoman.

Regula zilei: creează, creăm, creat, crearea, creării

Întrebări

24/02/2011

Avem nişte întrebări.
Cum procedăm?
Le punem sau le adresăm?

Realitatea

Mă ucid ăştia cu “adresaţi întrebări”. Am mai citit pe undeva, pe hotnews, cred. Nu ştiu voi, da’ eu întrebările le pun, nu le adresez.

Nu-nţeleg faza asta cu adresarea. Dacă e ca să eviţi un eventual (întrebarea pe care ) i-am pus-o, va să zică că-i ziarism de clasa a X-a, revista liceului.

Regula zilei: băga-mi-aş, băga-ţi-aş, băga-i-aş, băga-v-aş, băga-le-aş

24/02/2011

Băga-mi-aş, inversiune de la mi-aş băga.
Băga-ţi-aş, inversiune de la ţi-aş băga.
Băga-i-aş, inversiune de la i-aş băga.
Băga-v-aş, inversiune de la v-aş băga.
Băga-le-aş, inversiune de la le-aş băga.

Să înjuraţi bine!

De Dragobete

23/02/2011

…iubeşte autentic ROMâneşte:

şi scrie autentic ROMâneşte 200 de membri cu un i în plus. ROMânesc autentic, de butuc, nestropit.

http://www.romautentic.ro/#/Display-batoane/

(Marketingu’ autentic românesc, ia de vezi Regula zilei: miniştri, miniştrii; membri, membrii; mândri, mândrii; negri, negrii. Şi după ce vezi, dă şi mie un display d’ăla cu 36 de batoane autentice.)

Regula zilei: îmi, îţi, îşi

23/02/2011

Întotdeauna îmi, îţi, îşi, în (câte) un cuvânt.
Niciodată cu cratimă, liniuţă, linioară.

Regula zilei: de-a-n pulea

22/02/2011

Zic că de-a-n pulea (nu deampulea), căci de-a-n boulea şi de-a-n picioarelea.

http://diacritica.wordpress.com/2010/01/16/de-a-n-boulea-de-a-n-picioarelea/

Roxana Artene Penciu şi “Viaţa liberă” din Galaţi te fac celebru!

22/02/2011

Pe mine m-au făcut.

De râsu’-plânsu’. :lol:

______________________________________________

Cum e când te copiază un ziar
______________________________________________

Cum e când te copiază un ziar

22/02/2011

Nasol e.

zisesem că mi-au tot copiat D’ale şcoalei: de ce mi se rupe de progresul odraslei dumitale. După blogurile şi forumurile de rigoare, azi şi primul ziar care-l copiază mutilează: Viaţa liberă, din Galaţi. Cu mânuţa unei ziariste (?) pre nume Roxana Artene Penciu. Care undeva prin comentarii dă nişte explicaţiuni jenante, însă nici până la ora la care scriu n-a catadicsit să specifice sursa, deşi cineva i-a atras atenţia şi i-a dat linku’ mură-n gură încă de-acu’ 4 ceasuri.

Mi-e nespus de silă.

_______________________________

Vezi şi:
Roxana Artene Penciu şi “Viaţa liberă” din Galaţi te fac celebru!
_______________________________


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,037 other followers