Bre, mai sunteţi mulţi?!
Să vă explic.
Cu blogu’ e ca cu sexu’:
Întâi şi-ntâi tre’ să-ţi placă.
P-ormă tre’ s-o faci bine.
Dacă-ţi place, ai şanse să-nveţi s-o faci bine.
Dacă nu-ţi place, n-o s-o faci bine niciodată.
Dacă nu-ţi place, da’ te prefaci, pân’ la urmă tot se prinde – şi se duce la alta. Altu’, mă rog.
Dacă-ţi place şi-o faci bine de ţi se duce buhu’, o să te vrea tot mai mulţi. Unii ar putea fi dispuşi să te şi plătească.
Ăla-i momentu’ când alegi: o fac pe bani, sau doar de amoru’ artei, cu cine mi-i drag?
Dar pân’ s-alegi, învaţă s-o faci!
Sau şi mai bine: învaţă pur şi simplu!
(Mie-mi place şi-o fac bine, da’ numa’ din amor.)
Etichete: Nelinişti ortografice
06/02/2011 la 1:51 pm
Diacritico, dac-aș fi bărbat, te-aș cere de nevastă!
06/02/2011 la 2:06 pm
No, păcat că nu eşti!
06/02/2011 la 2:24 pm
apai, d-soara dia critzica, cu aluziile astea secsuale, pen’ car’ le dadeai cu poseta’n cap la unii datzile trecute, m’ai facut si pa mine, om batrin, sa rosesc, ca si io am ‘ncercat, in fo doo datz, secsu’ pe blog, si nu mi’o esit, si d’atunci sint abstinente.
secsu cu creeru’i za best
06/02/2011 la 2:36 pm
Da’ io la blog mă refeream: îmi place, îl fac bine, da’ numa’ de amoru’ artei.
06/02/2011 la 2:58 pm
tot aia!
pricepui de primash data!
06/02/2011 la 3:03 pm
Ia uite, dom’le, scriu şi io o chestie în joacă, între două geamuri spălate, şi-mi dă niku cu aluzia în cap! Gata, o să scriu numa’ chestii serioase şi scorţoase. O să copiez Gramatica Academiei, cel mai bine, că aia nu face pre nimenea să roşească.
06/02/2011 la 3:57 pm
hm, ce coincidenţă: toma ieri mă gândeam să-ţ’ adresez o-ntrebare existenţială ce mă frământa obsedant (sau obsesiv?) de ceva zile, ş-anume: oare ce te mână-n luptă de depui atâta pasiune ptr blogu’ ăsta? conştiinţa naţională? gâdiliturile altora? amoru’ artei?
– apropo, zici că ai scris kestia asta, ultima, în joacă, între două geamuri spălate. Să-nţeleg că, dacă geamurile nu erau spălate, nu o mai scriai?
06/02/2011 la 4:19 pm
Dacă nu era-ntre două geamuri, era-ntre două ture ale maşinii de spălat.
Amoru’ artei, da.
Scriu în primul rând pentru mine. C-aşa-mi place mie. C-aşa-mi vine chef uneori. Uneori nu-mi vine. Că-i un fel de-a mă-ntoarce la meseria mea, deşi n-am fost profă de română.
E chestie foarte egoistă blogu’ ăsta. E pentru mine, într-un fel sau altul.
06/02/2011 la 6:29 pm
Din cate posturi am citit pe aceeasi tema pana acum, asta-i cel mai fain! Scurt, simpatic si simplu, sa inteleaga oricine. Merci!
06/02/2011 la 6:41 pm
Să creşti mare!
06/02/2011 la 11:06 pm
Na… eşti sigură că GA nu face pe nimeni să… ?!
07/02/2011 la 8:41 am
Pe tine te?
07/02/2011 la 12:47 pm
Buna ziua,sora mea de suflet ! Si eu scriu de placere, e cea mai buna alternativa, desi n-ar fi rau sa pice si niste bani, da’sa nu devii sclavul nimanui…
07/02/2011 la 3:19 pm
Dar noi nu întrebăm cu rea intenţie, ci fiindcă atâta muncă merită şi o răsplată concretă. Că şi eu când o să am timp să mă ocup de site-ul meu de resurse o să-l fac în primul rând pentru mine, însă ideea e să mă ajute în activitatea mea, să colecţionez articole de care poate o să am nevoie, să mă oblige să mă perfectionez etc. Pe undeva e tot o investiţie, ceea ce nu înseamnă că nu e şi de plăcere. Iar dacă alţii care ajută mulţi oameni şi chiar scriu bine, precum Diacritica, pot avea şi câştiguri materiale, cu atât mai bine. Deşi poate în cazul de faţă păstrarea anonimatului e considerată ca fiiind mai importantă.
Eu personal nu cred în separarea aceasta între “pe bani” şi “de amorul artei”. Poţi să scrii cum îţi place şi să câştigi bani din reclame pe blog fără ca “arta” să îţi fie “întinată”. A avea susţinere financiară pentru a face un lucru de care se bucură şi alţii (chiar dacă faci lucrul respectiv în primul rând pentru tine) nu mi se pare deloc ceva vecin prostituţiei, ci o recompensă binemeritată. De aceea pun oamenii întrebări enervante. Fiindcă Diacritica merită.
07/02/2011 la 3:26 pm
Articolul nu-i pentru cine mă întreabă pe mine, e pentru cei – nenumăraţi – care nimeresc aici (mai exact, aici) căutând cu google “cum să faci bani din blog”.
Atâta vreme cât “de-amoru’ artei” nu-i sinonim cu “pe bani”, diferenţa există.
A zis cineva p-aci că nu se poate?
Unde dai şi unde crapă…
07/02/2011 la 11:24 pm
ha ha ha ha, si ce ziceai tu, ca nu esti maritata?
08/02/2011 la 9:16 am
“De aceea pun oamenii întrebări enervante. Fiindcă Diacritica merită.” Ce merită? Să fie întrebată? Sau întrebările să fie enervante? Cred că Diacritica merită un singur lucru pe blogu´ ăsta: Să facă ce vrea mușchii ei, că e blogu´ lu persoana ei particular. Ea scrie pentru satisfacția dumisale și noi tragem cu urechea și ne mai deșteptăm o țâră. Sau două. Și dacă n-o facem, e treaba noastră. Prostia mea n-o afectează direct pe coana Dia. Că doar nu merge cu mine la bibliotecă
08/02/2011 la 11:20 am
Amuzant…
10/02/2011 la 1:06 pm
se pare că pe aici s-a rătăcit Dreptatea şi nu mai vrea să plece din acest loc. da, aşa este cu blogul. în plus, unii fac bani din blog pentru că au milă de ei prietenii şi le dau o reclamă, fiind ei în pierdere, nu pentru că ar fi minunat de pricepuţi.
11/02/2011 la 1:57 pm
claaaar!!!