Boli sexuale

Cosmo

Bulimia fiind atunci când îţi bagi degetul pe gât după ce-ai făcut sex, ca să poţi s-o iei de la capăt cu nesaţ.

Educaţie

Căci, nu-aşa, orice mămică responsabilă îşi doreşte pentru fetiţa ei lecţii practice de educaţie sexuală. Săptămânal.

(De la femeia isteaţă foc, desigur.)

Contextualizări

EVZ

Exerciţiu de logică

…pentru ştiriştii Realităţii:

Care-i diferenţa dintre ucigaşa româncă şi românca ucigaşă?

(Copii, ucigaşa româncă a fondatorului comunităţii Taize va să zică că-s mai multe ucigaşe ale fondatorului cu pricina, una dintre ele fiind româncă. Românca ucigaşă a fondatorului … va să zică că-s mai multe românce, una dintre ele fiind ucigaşa fondatorului etc.)

Metodică

Din seria “de la duamne pentru duamne”, azi Kudika.

Ştiut numai de tine. Şi de noi. Despre metodul plăcut.

Tuta continuă:

Chiar si in Kama Sutra, manualul de capatai al erotismului si sexului, este alocat un spatiu special pentru tehnicile masajului erotic.

Copii, să ne-nţelegem: Kama Sutra are şapte părţi. “Despre împreunarea trupească” e doar una dintre ele, şi anume a doua. 48.000 de caractere fără spaţii, în traducerea mea. Din 208.000 cu totul.
Partea I e despre Dharma, Artha, Kama, plus datoriile bunului cetăţean, ştiinţele şi artele ce trebuie studiate, mobilarea casei, despre prieteni şi despre femei frecventabile şi ne.
Partea a III-a e “despre găsirea unei soţii”.
Partea a IV-a e “despre soţie” şi despre cum tre’ să se poarte nevestele mai noi cu nevasta mai veche şi invers. Şi despre haremul regelui, despre ce tre’ să facă bărbatul cu mai multe neveste.
Partea a V-a e “despre soţiile altora”, despre mijlocitoare, despre cum se iubesc cei de rang înalt cu nevestele altora.
Partea a VI-a e “despre curtezane”, despre ce fel de bărbat e bine să cucereşti şi cum să-l legi de tine pe bărbatul dorit. Şi, desigur, despre cum poţi să faci bani, semnele că iubitul începe să obosească şi cum să scapi de el.
Partea a VII-a e “despre cum să-i atragi pe ceilalţi”. Şi anume, printre altele, despre cum să ţi-o-ntăreşti:

Când un bărbat doreşte să-şi întărească lingamul, trebuie să-l frece cu perii anumitor insecte ce trăiesc în copaci; apoi, după ce l-a uns cu uleiuri timp de zece nopţi, îl va freca din nou, cu aceiaşi peri de mai înainte. Dacă continuă astfel, lingamul se va umfla puţin câte puţin, iar atunci bărbatul va trebui să se culce într-un hamac, lăsându-şi lingamul să atârne printr-o gaură. După aceea, durerea cauzată de umflătură va dispărea cu ajutorul unor fierturi răcoroase.

Ca să revenim la partea despre împreunarea trupească, acolo puteţi afla felurite informaţii utile, cum ar fi:

Când e vorba de dragoste, bărbatul trebuie să înveţe să facă lucruri plăcute femeilor din ţinuturi diferite.
Femeile din ţinuturile centrale (adică între Gange şi Djoumnah) au un caracter nobil; nu le plac obiceiurile care provoacă durere, nu suportă zgâriatul cu unghiile şi muşcăturile.
Femeilor din Balhika le place bărbatul care le loveşte.
Femeile din Avantika iubesc plăcerile grosolane şi nu au moravuri bune.
Femeilor din Maharashtra le place să pună în practică cele şaizeci şi patru de arte; spun cuvinte urâte şi le place să li vorbească la fel; le place la nebunie desfătarea.
Femeile din Pataliputra (adică Patna de astăzi) au acelaşi temperament ca şi cele din Maharashtra, dar nu-şi arată dorinţele decât în secret.
Femeile din ţinutul Dravida, oricât de bine frământate şi apăsate ar fi în momentul culminant, au sămânţa foarte înceată: adică termină foarte greu.
Femeile din Vanasi sunt de pasiune moderată; le place să se amuze, îşi acoperă trupul, certându-i pe cei care le spun cuvinte urâte, grosolane şi care sună urât.
Femeilor din Malwa le plac îmbrăţişările şi sărutul, dar să nu fie rănite, şi sunt cucerite de bărbaţii care le lovesc.
Femeile din Abhira şi cele din ţinutul dintre cele cinci râuri (adică Punjab) se înnebunesc după Auparishtaka sau împreunarea cu gura.
Femeile din Aparatika sunt pline de pasiune şi scot un fel de şuierat.
Femeile din ţinutul Lat au dorinţe încă şi mai puternice, şi şuieră încetişor şi ele.
Femeile din Stri Rajya şi din Koshola sunt pline de dorinţe nestăvilite; sămânţa lor ţâşneşte în cantităţi mari şi le place să se drogheze, ca sămânţa să fie mai bogată.
Femeile din Audhra au trupuri moi; le place să se distreze şi sunt înclinate spre plăcerile senzuale.
Femeile din Ganda au suflet milos şi vorbesc încetişor.

Mda.
Cre’ că nimeni dintre ăştia de-s cu Kama Sutra-n gură n-a citit nici măcar partea asta despre împreunări, darămite s-o fi citit cap-coadă, să afle ce-i cu Dharma, Artha şi Kama şi de unde se învaţă ele.

Nu toate femeile-s curve

Din seria “la ce-am mai râs azi”, subseria “ele, fetele rele, şi noi, fetele bune”. Alea rele fiind de consum, alea bune fiind n-am înţeles de ce, probabil de neconsumat şi de ţinut bibelou în bibliotecă. Sau poză pe biroul pe care se consumă fetele de consum.

De unde rezultă că “curvele” şi “noi, celelalte” prestează acelaşi lucru, diferenţa fiind numa’ de cantitate. Or’ce femeie e un picuţ curvă în subconştientul dânsei, numa’ că curva e mai mult, mă-nţelegi.

Lol.

(Evident, nu toţi bărbaţii-s porci, dar cei care sunt sunt mai mult decât cei care nu sunt.)

Muncitorie

Sunt la birou.
Biroul meu e-ntr-o căsuţă.
Căsuţa are o curticică, curticica are o gură de canal, gura de canal are-ntr-însa un apometru.

Sună la poartă.
Deschid.
Săru’mâna, de la ApaNova, o verificare de ceas.

Erau trei domni în salopetă:
Unul cu o chestie de ridicat capacul canalului.
Al doilea cu o prăjină cu lupă în capăt.
Al treilea cu un registru.

Primul a ridicat capacul.
Al doilea a citit ceasul.
Al treilea a notat.

Săru’mâna, mulţumim.

Cinematecă

“Risorgimento şi post-Risorgimento”
În cadrul manifestărilor cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la Unificarea Italiei
**********
Institutul Italian de Cultură „Vito Grasso”
Aleea Alexandru 41, Bucureşti

5 aprilie 2011, ora 19.00
“Allonsanfan” (dramă, Italia, 1974, durata 115′)
Regia: Paolo şi Vittorio Taviani
Cu: Marcello Mastroianni, Laura Betti, Lea Massarim, Mimsy Farmer, Stanko Molnar, Bruno Cirino, Claudio Cassinelli
Muzica: Ennio Morricone

7 aprilie 2011, ora 19.00
“Piccolo mondo antico” (dramă, Italia, 1941, durata 105’)
Regia: Mario Soldati
Cu: Massimo Serato, Alida Valli, Ada Dondini, Mariù Pascoli, Anna Carena, Enzo Biliotti, Renato Cialente, Nino Marchetti, Carlo Tamberlani, Mario Soldati

12 aprilie 2011, ora 19.00
“Il piccolo garibaldino” (film mut, Italia, 1909, durata 13’37″)
“Bronte – Cronaca di un massacro che i libri di storia non hanno raccontato” (film istoric, Italia, 1972, durata 126’)
Regia: Florestano Vancini
Cu: Ivo Garrani, Mariano Rigillo, Ilija Dzuvalekovski, Rudolf Kukié, Modrag Loncar, Filippo Scelzo, Loris Bazzocchi, Bert Sotlar, Ernesto Colli

14 aprilie 2011, ora 19.00
“La presa di Roma” (scurtmetraj, Italia, 1905)
Regia: Filoteo Alberini
Cu: Ubaldo Maria Del Colle, Carlo Rosaspina
“Arrivano i bersaglieri” (comedie, Italia, 1980, durata 120’)
Regia: Luigi Magni
Cu: Ugo Tognazzi, Giovanna Ralli, Vittorio Mezzogiorno, Carlo Bagno, Ombretta Colli, Moira Orfei, Pippo Franco

19 aprilie 2011, ora 19.00
“Viva l’Italia!” (film istoric, Italia, 1961, durata 106’)
Regia: Roberto Rossellini
Cu: Paolo Stoppa, Franco Interlenghi, Giovanna Ralli, Renzo Ricci, Oreste Lionello, Attilio Dottesio, Ignazio Balsamo, Ugo D’Alessio, Gino Buzzanca

21 aprilie 2011, ora 19.00
“San Michele aveva un gallo” (dramă, Italia, 1973, durata 87’)
Regia: Paolo şi Vittorio Taviani
Cu: Samy Pavel, Giulio Brogi, Renato Scarpa, Virginia Ciuffini, Sergio Serafini, Lorenzo Piani, Vittorio Fanfoni, Daniele Dublino, Cinzia Bruno

28 aprilie 2011, ora 19.00
“Ma che storia …” (documentar, Italia, 2010, durata 78’)
Regia: Gianfranco Pannone



Wikileaks România

Ăştia sunt:

Intelectuali care scriu foşti membrii, vă oferă informaţii credibile despre Conspiraţia Mondială şi sunt parteneri cu portalul de unde puteţi afla informaţii despre Conspiraţia Satanică.

Detalii la amicu’ Béranger.

Palavragiul român

Şi matale, domnu’ Ioniţă, şi matale?!

EVZ

Of.
Copii, noi acolo scriem palavragiii, cu trei i. Un i din radical (ăla de-l găsim şi la singular), un i pentru plural şi înc-un i drept articol hotărât.

palavragiu, ca politician
palavragii, ca politicieni
palavragiii, ca politicienii
(Vezi şi Copil, copii, copiii. Geamgiu, geamgii, geamgiii. Camionagiu, camionagii, camionagii. Cafegiu, cafegii, cafegiii.)

Pătrăţica fraţuzească

Acu’ un an şi mai bine, când a-nceput jobu’ actual, diacritica a dat peste o colegă, singura. Pătrăţica, să-i zicem. Pătrăţica e franţuzoaică.
Încă din primele două săptămâni, diacritica a aflat următoarele:
- că Pătrăţica e venită în România de 2 ani, după bărbată-său (iubită-său, de fapt)
- că Pătrăţica şi cu iubită-său sunt des expatriés – mai ales el, că el era trimis în România cu contrat de mission, Pătrăţica având statutul de iubită de expatrié, la petite femme du directeur de développement informatique, în care calitate credea că trebuie să organizeze cine de afaceri, ceea ce s-a dovedit că nu trebuie
- că noi (adică mai ales el) nu plătim impozite în Franţa, pen’ că locuim în străinătate, şi nici în România nu plătim, că n-avem (adică el) contract românesc, deci venitul brut e şi net în cont, dacă mă-nţelegi…
- că am venit în octombrie 2008, când cursul de schimb era 3,9 (sau cât o fi fost), iar acu’ e 4,2, deci am câştigat (adică el, iubitul expat) şi din diferenţa de curs valutar, nu doar la faza cu impozitele
- că firma ne dă casă, de-aia de 1000 euro pe lună
- şi ne dă şi maşină, un Logan (!)
- că ce m-am plictisit cât n-am lucrat, da’ dup-aia mi-am găsit de lucru la o firmă franţuzească, şi, vai, ce scandal a ieşit când au aflat colegele românce că io-s plătită cu salariu franţuzesc! [cam de două ori cât una dintre românce, la nu mai mult de 6 luni experienţă în spate - ale Pătrăţicii]
- că Pătrăţica n-a putut să-şi facă prietene în România (oare de ce? îmi stătu pe limbă s-o-ntreb…), numai decât doar una singură
- că, în general, nous sommes des expatriés, deci avem alt nivel de trai decât românii, dar când ies cu prietena mea româncă nu-i plătesc eu consumaţia
- că când am fost în Franţa cu vulcanu’ islandez am stat prin aeroport la CGD, şi ce naşpa îs ăia, şi m-am enervat şi le-am zis că nous sommes des expatriés, noi nu plecăm în vacanţă, noi venim în ţară de 2-3 ori pe an, nu putem să pierdem atâta zile prin aeroporturi.

Ei, după toate astea lu’ diacritica i s-a tăiat, deci n-a ieşit cu Pătrăţica şi cu iubită-său la cafea şi bere, pe de-o parte pen’ că în perioada aia trăia din doi lei cincizeci pe zi şi pe de partea ailaltă că şi de-ar trăi cu doi lei cincizeci pe secundă, diacritica tot n-ar ieşi la socializări cu expatriés d’ăştia. Aşa că diacritica a confirmat imaginea neprietenoasă a românilor – fie-mi iertat.

La vreo două luni dup-aia Pătrăţica a aflat că lu’ bărbată-său i-a venit chestie de-aia de la fisc, cum că să-şi plătească impozitele către statul român – că doară avea rezidenţă fiscală în România. Ghinion.

La încă vreo două luni, expatriatul Pătrăţicii a aflat că firma doreşte să-i prelungească le contrat de mission, da-n alte condiţii. Că, na, semnaseră în vara lu’ 2008, acu’ era vara lu’ 2010, între timp fusese o (bucată de) criză.
Nu semnăm, face Pătrăţica. Nu semnăm, e imposibil, pierdem o groază de bani. Cică ăilalţi au semnat, noi nu semnăm. (Mda, că taman de directori de développement informatique ducea lipsă România, sunteţi fix în poziţie de forţă, ce să zic… O să se ruşineze Firma şi o să-şi vază lungul nasului şi o să-i prelungească contractu’ lu’ bărbată-to fix în condiţiile din vara lu’ 2008.)

Acu’ două luni (la un an distanţă) vine Pătrăţica: i-au dat preaviz lu’ Pătrăţel. L-au chemat înapoi, pe acelaşi post şi cu acelaşi salariu de dinainte. Avem 30 de zile să ne-mpachetăm. Tre’ să închiriem repede un apartament, am găsit ceva la 800-900 de euro, să ne luăm mobilă şi maşină.

Bre!
Bre!
Nu pot să vă zic în ce râs era să izbucnească diacritica, da’ s-a abţinut, făţarnică fiind ea. Cât ziceai, fată, că pierdeţi în noile condiţii contractuale? Ă? Că acu’ îmi rezultă că pierdeţi la salariu, la impozit, la maşină, la chirie, la mobilă şi, mai ales, la statutul nous sommes des expatriés.

Acu’, la drept vorbind, lu’ diacritica îi pare rău de Pătrăţica cea snoabă, că tre’ să fie tare greu să te trezeşti din nou un om ca toţi oamenii ăilanţi de pe stradă. Plus că în urma acestei plecări diacritica s-a trezit cu o groază de treburi pe cap şi încă încearcă să-nţeleagă cum naiba poţi clasa facturile într-un registru împărţit pe luni, iar lunile împărţite pe ani. În capitolul “ianuarie”, de exemplu, facturile de la coadă îs din 2010, facturile de la-nceput îs din 2011. La fel şi-n februarie. De-a pierdut diacritica 5 minute să priceapă logica facturii 45 care vine după factura 79, iar după 45 vine factura 81.

Eh.

C’est la vie…

Căutături 7

(Mda, n-am chef de scris, dar o să-mi vie vină. Fost Constanţa, mâncat peşte la mama, beut cafea cu Simona, Gabi şi Aurora, adus Paul la Bucureşti, ca să plece la Paris, ca să plece în deşert. Acu’ încerc să mă trezesc. Şi nu-mi iese. )

Căutături 6

Un maraton, două maratoane, şase maratoane

Paul pleacă să le-alerge. S-ar putea să nu fiu în ţară ca să-l aştept la aeroport când s-o-ntoarce cu şase maratoane-n spinare. Din păcate.

Îl auziţi aici.

Înjilţuiri şi alte înscăunări

A mai fost discuţiunea asta p-aici – acu’ vreo 2 ani, cred. Ideea e că m-am trezit azi la fel de nelămurită ca atunci.

De unde întronizarea asta, frate?! Trecând peste faptul că DEX-ul şi DOOM-ul n-o cunosc, mă-ntreb de unde până unde întronizare?! I mean, dacă a întrona – întronează, ca a lucra – lucrează, şi a întrona – întronizare, atunci a lucra – lucrizare?!

Şi pân’ la urmă de ce şed toţi popii pe tron, iară nu într-un jilţ/jeţ? Sau pe-un scaun, ca tot creştinu’… Caz în care ar fi înscăunare, iară nu înscăunizare, mă gândesc.