Acu’ vreo două săptămâni m-a lovit am fost lovită cu neliniştea lexicală următoare: cum le zicem lu’ parapsihopaţii paranormalii de genul Allison Dubois, ăia de-n engleză le zice latineşte, şi anume medium?
Un mediu – două medii – mediile, zice cineva. Că aşa scrie în DEX şi că regula e că dacă e neologism, e neutru. Iaca poznă, zic, da’ ce, zicem un manager – două manageri?! Plus că cuvântu’ nu intră în limbă pe bază de regulă, ci pe bază de uz.
Un medium – două mediumuri – mediumurile, zice altcineva. Cam cu aceeaşi explicaţiune – că-i neologism, deci tre’ să fie neutru.
Un medium – doi mediumi – mediumii, aş zice eu. Că omul e definit prin masculin sau feminin, chiar dacă genul gramatical nu coincide cu cel natural (santinelă, victimă, rudă, medic, rector). Că cine a mai văzut om desemnat prin neutru, fir-ar neutrul al naibii!
Aşa că-ncep să mă-ntreb ce nu mă-ntrebasem, cred, niciodată pân’ acu’: ce naiba defineşte neutrul în limba română?! Inanimatul, îmi vine-a zice, da’ mai ştii…
Mă duc la Gramatica Academiei şi iaca ce cetesc:
Se înregistrează următoarele preferinţe selective în încadrarea de gen a substantivelor în raport cu particularităţile semantice:
(a) [+Animat] [+Sex] [+Masculin] –> gen masculin: bărbat, frate; lup, bou.
(b) [+Animat] [+Sex] [+Feminin] –> gen feminin: fată, soră; oaie, găină.
(c) [-Animat] –> gen neutru: creion, dulap.
Numeroase substantive se încadrează arbitrar în seriile de gen, în afara motivaţiilor semantice. Se constată următoarele tipuri de neconcordanţă a genului gramatical cu genul natural:
(a) [+Animat] –> gen neutru: animal, dobitoc, macrou, mamifer, personaj. Inventarul substantivelor animate de genul neutru este redus, cuprinzând, mai ales, substantive generice, dar se observă tendinţa [aha, tendinţă carevasăzică, nu regulă!] sa de extindere prin substantive neologice, cu referinţă individuală: star, vip. [...]
(Gramatica Academiei, 2005,vol. I, p. 66)
Aha. Star – staruri, vip – vipuri. Neologisme. Bun. Da’ zicem totuşi (că le zicem, chiar dacă n-au intrat în dicţionar):
un manager – doi manageri
un broker – doi brokeri
un supervisor – doi supervisori
un congresmen – doi congresmeni (ăsta e-n dicţionar)
un designer – doi designeri
un developer – doi developeri
un planner – doi planneri
un copywriter – doi copywriteri
un publisher – doi publisheri
un promoter – doi promoteri, ba chiar şi o promoteriţă – două promoteriţe
Ş-atunci unde naiba-i tendinţa de neutru pentru neologisme?!!
Azi, finalmente, am avut o revelaţie, în timp ce răvăşeam cutiile cu pantofi:
Păi star şi vip îs cam generice, aşa… Nu chiar ca animal şi dobitoc (că orice cal e un animal), da’ star poa’ să fie şi fotbalistul – deşi nu orice fotbalist e star -, şi actriţa porno, şi cântăreţul – deşi nu orice cântăreţ e star. I mean, dacă fotbaliştii sunt fotbalişti, iar actorii sunt actori, starurile îs de mai multe feluri. În afară de Andreea Marin, nimeni nu e star şi gata. Nimeni nu se prezintă “Pătrăţel, star”, “Bălănel, vip”. Omu’ e star pentru că e ceva. Ceva (cântăreţ, actor, sportiv) cu notorietate. La fel şi cu vip. Politicianul, CEO-ul, patriarhul, papa şi mogulul pot să fie vipuri, deşi nu toţi politicienii îs vipuri. (Dar, desigur, orice patriarh e vip. Fiecare când îi vine rândul.)
Aş zice că ce-i generic poa’ să fie neutru, da’ ce-i cu referinţă individuală (cuvântul ăla prin care se defineşte omu’ pe sine, când îl întrebi “ce eşti tu, mă?”) e cu sex. Chit că decanul se dovedeşte a fi decană, balena, balen, iar mediumul, mediumiţă.
(Desigur, pot să mă înşel amarnic. Iar în privinţa macroului, că era să-l uit, cred că s-a fost asemănat cu tablou. Că un macrou – doi macroi ar fi fost un pic cam bizar.)
EVZ
Ziare.com
