Trasee pentru mama

10:30 Romulus (anume casa aia şi aia) – Parfumului (da, aia-i casa, mama) – intrarea Parfumului – primăria – casa căsătoriilor (da, aici ai venit când s-a măritat Isabela) – La Cena (ui’ ce grădină are!) – Matei Basarab (uite ce casă a recuperat doamna C.!) – Udrişte (casa aia de pe colţ) – Sfânta Vineri (biserica e bloc acum, da’ locu’ tot Sfânta Vineri e) – oraşul vechi (mama, nu mă-ntreba ce stradă e, că le-ncurc întotdeauna!) – BNR şi tăcerea inocenţilor şi ruinele de sub sticlă (mai erau şi aici, mama, da’ deveniseră coş de gunoi, aşa că le-au acoperit) – Stavropoleos (fix la sfârşitul unei slujbe, aşa că plăcinte şi colivă şi vin – chiar mi se făcuse foame, asta-i ora la care mănânc eu! – deci stat şi mâncat pe pietroaie în curtea bisericii) – ţigară pe-o bordură (că doară n-o să fumăm fumeze în curtea bisericii!) – Calea Victoriei (la naiba, 123u’ nu mai are staţie aici?! mergem la următoarea, mama) – Orhideelor – pasaj Basarab pe dedesubt (ăsta e?! ăsta e) – servisu’ Bricostore (nţ, veniţi mai bine luni) – pauză de ţigară din nou, la gară – 205 – ţeapă, nu merge spre Filantropia, ne-ntoarcem o staţie – MŢR – târgul boierului – cârnaţi picanţi şi salată de varză – Cristi, nu vii să ne iei tu, dacă tot mergi la Bookfest? – Bookfest – Andi Moisescu (săru-mâna, doamnă! – sunt fan al emisiunii dumneavoastră! – ei, acu’ intrăm în vacanţă…) – Cărtărescu (ei, mama, te-ai fi gândit tu că dai nas în nas cu domnu’ Cărtărescu fix în restaurantul unde n-ai vrut să stai că nu se fuma?) – maMaia Morgenstern (nu-mi place, mă mamă, prea e preţioasă!) – Radu Naum – şi Horia Ghibuţiu -  şi Radu Paraschivescu – şi mai erau nişte figuri pe care le-am văzut la televizor, da’ nu mai ştiu cum le cheamă – cafea pe marginea drumului – outlet de şoşoni – acasă – am făcut băşică-n talpă, mă mamă! cum mai merg io la Tuşnad?! – 19:00

Mamei mele îi place Bucureştiul.

Alecuie

Clipul e al oraşului, promovarea nu e clar a cui e. (Gândul)

Ce e mişto la Bookfest

La Bookfest cel mai mişto e să stai la o cafea pe marginea drumului şi să studiezi ţinutele de târg.

Altminteri, mi-am luat Călătorie în jurul camerei mele şi Disconfort în cultură şi am căpătat Câteva sfârşituri de lume.

Tu ce faci pe 5 iunie?

Spre-un exemplu, ai putea merge la concert. La ora 19, la Sala Radio.

Sau ai putea dona 2 euro prin SMS la 890.

www.inimacopiilor.ro

Umpic, un pic

E un pic. Întotdeauna.

Niciodată umpic.

Invitaţie

Dear people of the world, I don’t mean to sound slutty, but please use me whenever you want.

Sincerely,
Grammar

_____________________________

(Transmisă prin Bianca.)

HR-ul bezmetic

Precum bazmaua basmaua lui necurată.

Şi precum oferta către candidatul care urmează. La rând.

Copii, noi spunem şi scriem cel căruia urmează să i se facă o ofertă, căci spunem unui candidat urmează să i se facă o ofertă (vs un candidat a primit o ofertă).

http://www.portalhr.ro/nu-accepta-o-contraoferta/

Cichicean

Şi vărul lui, Tehnicean.

Din neamu’ lu’ Geacomo.

(Copii, noi zicem şi scriem tehnician şi Giacomo.)

Din vorbe

De unde rezultă ceea ce ştiam deja, şi anume că inovaţia e din vorbe. Acum şi cu granule roz.

La ce să fii atent când citeşti Money.ro

La i-uri. Adesea lipsesc. Caută bine, s-ar putea să le găseşti pitite pe lângă noştri din alte articole.

Şi-n general da, e bine să probezi hainele, ca să fii sigur că te avantajează pe tine, domnul mieu, nu pe vreo domnişoară subţire.

http://www.money.ro/la-ce-sa-fii-atent-cand-cumperi-de-la-h-m_971176.html

Fi, fii. Când se scrie “fi” cu doi i.

Oameni şi joburi

La-nceput m-am gândit c-o fi anunţul de vină, de-aia primesc cv-uri de-aiurea.

Dar nu. Când pentru acelaşi job de lăcătuş-şef [anunţat negru pe alb drept lăcătuş-şef] primesc cv de la o facturistă, de la un Branch Executive Director with all the responsability of production, costing, quality control, sales, transportation, credit control and entire activity of Milling Factory şi de la

un popă,
atunci problema nu e anunţul.

Măcar atât

Văd că s-a udat netosfera toată la ideea că, uite, oamenii au câştigat o bătălie cu statul.
Oamenii au câştigat bătălia pentru cai. Oamenii încă n-au câştigat bătălia pentru oameni, că oamenii nu se bat cu statul pentru oameni. Lipovenii beţivi de la Letea şi copiii lor consangvinizaţi îşi merită soarta de prinzători de crapul de Dunăre & scrumbia de Dunăre pe care ne batem la Carrefour când ne dă Ăl de sus dezlegare la peşte în postul pe care nu l-am ţinut. Că ei, lipovenii beţivi de la Letea şi copiii lor consangvinizaţi, n-au ochi mari şi umezi, precum caii lor.

Pe mine să mă scuzaţi, mă duc să trag un gât de mastică, că m-a luat de la lingurică.

Oamenii de la Letea

Letea nu e Bragadiru. Letea nu e Jucu. Şi nu e Prejmer.
Letea e in the middle of nowhere.

Adică aici:

Adică acolo, unde pământ solid, stabil, e numai ăla gri, de pare măturat. Restul sunt canale, lacuri, plauri, grinduri, mlaştini. Şosele nu sunt. Harta Google e mai netedă decât palma:

Ca să ajungi de la C.A. Rosetti (comuna care include Letea, Sfiştofca, Cardon şi Periprava) la Tulcea trebuie să ajungi mai întâi la Sulina sau la Periprava. Cum? Cu vreun tractor, contra cost.Iar apoi iei “pasagerul” – fie pe braţul Sulina, fie pe braţul Chilia. 3-4 ore de mers. La tariful subvenţionat (pentru localnici) de 14 lei (Sulina, 71 km) sau 16 lei (Periprava, 103 km). După ce ai plătit şi tractorul de mai devreme. Totul înmulţit cu doi, că trebuie să te şi întorci. Nu în aceeaşi zi, că nu se poate. Pasagerul merge luni la Sulina şi se întoarce la Tulcea marţi. Vrei să-ţi iei frigider de la oraş? Costă 7,8 lei încărcarea, 13 lei transportul. Subvenţionat. Vrei să-ţi iei centrală termică? 100 lei transportul, nesubvenţionat. http://www.navrom.x3m.ro/
Un drum de vreo 5 ore, cel puţin.
Prin urmare: asistenţă medicală de urgenţă ce tinde spre zero. Serviciul de ambulanţă de la Tulcea are şalupă rapidă. Face vreo 2 ore până la Sulina. Letea nu e lângă Sulina. Ai apendicită acută? Ghinion.
Prin urmare: îngheaţă Dunărea, s-a zis cu transportul. Nu vine nici un vapor cu pâine, făină, mălai, ulei vreme de 2 săptămâni? Ghinion.
Prin urmare: nu doar că nu se stabileşte acolo vreun medic (de medicină de familie, darămite dentist!), dar nu poate nici să facă naveta de la Tulcea. Că Sulina, fiind şi ea la 4 ore de Tulcea, nu e tocmai destinaţia preferată a medicilor. Doctoriţa actuală e cam beţivă? Ghinion.
Prin urmare: şcoală pe cale de dispariţie. Cu clase simultane şi câte un profesor pentru 3 materii. Când au să iasă la pensie, o să iasă la pensie şi şcoala din CA Rosetti.
Prin urmare: copiii au şanse minime să ia examenul de capacitate şi să intre la vreun liceu. Chiar dacă ar intra la un liceu în Tulcea, ar fi degeaba pentru cei mai mulţi dintre ei. Părinţii nu au cu ce să le plătească internatul sau gazda. Pentru că nu au de lucru. La Letea nu e industrie. Nu e vreo firmă unde să te faci cărător cu spinarea, ca să-ţi ţii copilul la şcoală. Nu e boom în construcţii, ca să te faci zidar sau faianţar sau termopangiu. Nu-s apartamente cu oameni nepricepuţi într-însele, ca să te faci instalator. Nu-s bildinguri de birouri, ca să te faci femeie de serviciu sau secretară. Şi curvă dacă te faci, tot n-ai de pe urma cui câştiga. Prin urmare copiii învaţă – dacă învaţă – să scrie şi să socotească. Şi pe urmă se fac pescari. Vrând-nevrând.
Că la Letea n-ai din ce altceva să trăieşti. Pescuit şi vânat. Atâta doar că Letea e în zonă cu protecţie integrală. Deci mai uşor cu pescuitul, cu vânatul, cu turiştii. Mai uşor cu banii, cum ar fi. Şi deci cu mâncarea.
Oamenii din Delta asta profundă se nasc şi cresc şi mor în sălbăticie. Oamenii din Delta asta profundă îşi cresc porcii în sălbăticie. Pentru că nu trebuie să le dea de mâncare. Pentru că n-au bani să le dea de mâncare. Pentru că abia au din ce le da de mâncare copiilor. Iarna îşi adună porcii şi-i taie. Pe capete. Ca să aibă din ce trăi când o-ngheţa Dunărea din nou.
Oamenii din Delta asta profundă sunt închişi în ţarcul destinului lor.

Alţi oameni, care
- au job, sau, dacă n-au, au peste 0% şanse să-şi găsească
- au de ales între autobuz, metrou, taxi, maşină personală ca să se ducă la job sau la şcoală
- au spitalul de urgenţă şi şcoala la maxim juma’ de oră distanţă
- au iphone, blackberry, laptop prima-ntâi, e-readere şi net mobil
- socializează prin cafenele, ceainării sau winebaruri (toate cu net wireless) şi pe facebook&twitter
- se consumă alegând între olinclusivul de 5 stele şi cel de 4 în Turcia (sau poate mai bine în Bulgaria? sau nu cumva mai bine în Croaţia?) şi între Tarom şi BlueAir
şi pentru care
- educaţia copilului nu se pune în termeni de a fi sau a nu fi, ci în termeni mult mai complecşi, de genul: bonă româncă sau filipineză? grădinţă privată sau de stat? câte opţionale la grădi? înot, balet sau tenis? sau toate trei? facultate în ţară sau în străinătate?
- “ce mănâncă copilul meu?” nu înseamnă “am ce-i da azi de mâncare?”, ci “câte E-uri are?”

şi care se duc în excursie în Deltă şi le place locul ăla tocmai pentru că e neatins de civilizaţie, dragă,

oamenii ăştia, de la înălţimea bildingului lor sticlos, îi învaţă binele şi răul pe oamenii din Letea.

O să-i cred când s-or duce să se facă medici şi profesori şi învăţători în C.A. Rosetti. Când şi-or face firmă de recoltat stuf în C.A. Rosetti, ca să le dea de lucru oamenilor de la Letea.

Până atunci aştept mişcarea “Salvaţi porcii sălbatici de la Letea!”, la iarnă, în preajma Crăciunului. Acţiunea “Salvaţi oamenii de la Letea!” se amână pentru o dată ce va fi comunicată ulterior.

________________________

În Deltă, dacă-ţi vine să mori, fă-o acasă!

http://diacritica.wordpress.com/2011/05/23/macar-atat/

________________________

Punct pentru manelişti

Un câine roşcăţiu şi blănos ca un urs se plimbă agale cam pe mijlocul străzii.

Din sens invers apare un Matiz. Şoferul, isteţ, trage de volan spre câine. Loc avea berechet, fiind doar el şi câinele. A vrut să-l sperie, l-a speriat. Intrând niţel pe contrasens, întru binefacerea de educare a câinelui. Putea să-l ocolească sau să claxoneze. Sau să-şi vadă de drum, că nu-i stătea în cale.

Doi manelişti. Pantaloni albi, tricou, creastă geluită, manele la tot cartierul, din telefon sau ceva. Unul dintre ei începe să strige după şoferul Matizului – tot tacâmul lui de manelist. Dă-te jos, bă, vino-ncoa’ etc.
Lasă-l, îi zic, nu-ţi bate capul, nu merită.
Păi ce, de ce să intre aşa în bietul căţel, ce i-a făcut?! Ăştia cu maşinile lor etc…

Câinele urmăreşte scena de pe partea ailaltă a străzii. Cred că s-a prins că de el e vorba.

Mi-a plăcut de băieţii ăia doi.

Candidaţi din lumea-ntreagă,

Să vă explic.

Există 3 butoane sub CV-ul dumneavoastră, aşa cum îl vede recrutorul: respinge, analizează, cheamă la interviu. Alea cu analizează şi cheamă la interviu sunt folosite au ba, dar butonul respinge se apasă incredibil de uşor. Prin urmare:

Regula 1: Dacă n-ai nici o treabă cu jobul respectiv, nu trimite CV-ul.
Regula 1.1: Dacă jobul e şef peste lăcătuşi, iar tu eşti facturistă, nu trimite CV. Nu, n-avem nevoie de facturistă. Dac-aveam, scriam. Nu, n-o să-ţi găsesc CV-ul când oi avea nevoie de facturistă, pentru că n-o să m-apuc să caut CV-uri de facturiste în fişierul cu CV-uri de şefi peste lăcătuşi.
Regula 1.2: Dacă jobul îţi cere germană fluent, iar tu nu specifici în CV c-o vorbeşti, nu trimite CV-ul. Pare, cum să-ţ’ zic, că nu ştii germană.
Regula 1.3: Dacă jobul îţi cere batustaneză fluent, iar tu specifici în CV “bantustanish, advanced”, da’ nu eşti advanced, nu trimite CV. O să mă prind că n-o vorbeşti – sunt cel puţin la fel de deşteaptă ca tine, aşa că nu mă poţi fraieri. Şi nu, unengaged nu înseamnă english advanced.
Regula 1.4: Dacă jobul e şef peste lăcătuşi, iar tu ai fost şefă peste textiliste, nu trimite CV. Nu-mi pasă că vorbeşti bantustaneză fluent. La şeful peste lăcătuşi mă interesează experienţa de lăcătuş; bantustaneza, deşi necesară, e pe locul doi şi poa’ să şchioapete.
Regula 1.5: Dacă jobul e şef peste lăcătuşi, iar tu ai 20 de ani de experienţă în milling industry, dintre care ţî în mare firmă din domeniu, nu trimite CV. Dacă ai fost executive manager şi ceri 3.500 de euro salariu, ai decenţa de-a-ncerca să fii inteligent. Altminteri, citindu-ţi CV-ul, mă crucesc mai tare decât în cazul facturistei, care caută şi ea 100 de lei în plus la salariu şi are scuza că poate n-o duce capul la mai mult de-atât.

Regula 2: Dacă ai treabă mică cu jobul, nu trimite CV.
Regula 2.1: Dacă jobu’ e şef peste lăcătuşi, iar tu ai experienţă zero ca lăcătuş şi experienţă zero ca şef de lăcătuşi, nu trimite CV, chiar dacă ai (de ieri!) licenţă, master şi PhD în lăcătuşerie. O să te resping, iar tu o să te plângi la teveu că ce rea e piaţa muncii, cum nu vrea ea oameni calificaţi, cum eşti tu şomer cu diplomă. Problema nu e la mine, care ştiu ce vreau de la omul cu pricina, ci la tine, care nu-ţi ştii lungul nasului. Nu, PhD-ul în lăcătuşerie nu-ţi dă dreptul să sari etapele şi să te faci şef din prima. Caută-ţi mai întâi job de lăcătuş junior şi peste 5 ani mai vedem. Lăcătuş junior, da, cu salariu de lăcătuş junior. Licenţa, masterul şi PhD-ul nu garantează salariu de lăcătuş-şef.

Regula 3: Dacă ai treabă mare cu jobul, dar nu scrii chestia asta în CV, mai bine nu-l trimite.
Regula 3.1: Dacă ai 45 de ani de viaţă, iar în CV specifici numai experienţele din ultimii 3 ani (care n-au legătură cu jobul), nu trimite CV-ul. Dacă chiar ai avut cândva treabă (mare!) cu jobul respectiv, osteneşte-te să-ţi completezi CV-ul înainte să-l trimiţi. Altminteri îmi pari ori prost, ori mincinos, ori nepăsător. Nu asta vreau de la şeful lăcătuşilor mei.

Va urma (pe măsură ce mă mai enervez).