Dacă iubit-o, rezultă divorţat-o. Sau nu?
(Copii, scriem divorţat-o doar dacă suntem o soacră care a divorţat-o pe fiică-sa de mizerabilul ăla, care n-o merita, deşi ea îl iubea, ca o proastă, că parcă n-am crescut-o eu, cu tac-su seamănă aşa fraieră! Altfel, când ne adresăm unei femei divorţate scriem divorţato – deşi nu-i frumos, că frumos e să-i zicem doamnă.)
Etichete: Stâlcirea limbii
30/06/2011 la 4:03 pm
Un substantiv feminin cu tenta depreciativa, la…. vocativ! Parca aminteste de filmele italiene din anii ’50….cu apostrofari dure intre femeile iesite la balcon…
“Divortato !” e o segregare pe criterii de stare civila.Cum ar fi si…”bastardo!”
30/06/2011 la 4:24 pm
Vocativ-o, ce eşti!