Stimați lucrători cu limba română, puitori de virgule când nu e cazul și nepuitori când ar fi cazul, țiu țin să v-amintesc, acu’, în prag de sărbătoare, că vocativul se desparte prin virgulă de restul propoziției. Adică: La mulți ani, România! .
La mulţi ani virgulă România! Sau despre virgulă vocativ virgulă
Ortografice şi de punctuaţie (în engleză)
Doresc să anunț pe această cale că articolul meu „Românii sunt deștepți” n-are nimic de-a face cu prostia de campanie despre schimbatu’ imaginii românilor pe net – din simplul motiv că nu poți schimba imaginea lu’ Google UK cu articole scrise în română. Iar imaginea despre români a lu’ Google RO este fix aia pe care au creat-o niște milioane de români. Și dacă 10 înțelepți nu reușesc să scoată din apă piatra aruncată de un nebun, ‘ț dai seama de câți filosofi ar fi nevoie să scoață pietrele aruncate de niște milioane de români proști?!
Să fim serioși. Nu-i vina lu’ Google. Iar campania asta e un fel Photoshop peste ridurile lu’ Madonna.
Articolul meu „Românii sunt deștepți” se referă doar la articolul „Deșteaptă-te, române!”.
(Afișele de la „De ce iubesc România” mi se par într-adevăr mișto. Alea nu zic că românii, toți de-a valma, sunt deștepți, ci dovedesc că unii români sunt deștepți. Adică fix așa cum stau lucrurile.)
Nice try, vorba rumânului, da’ nu, nu-s profă, n-am treabă nici cu grupa 4 Jurnalism, nici cu alţi elevi, studenţi şi pionieri. Am zis aici, mai zic: blogu’ ăsta e hobby, io-s ortografă neacreditată, n-am studii în domeniul ortografic-ortoepic-şi-de-punctuaţie, nu mai departe de diploma de bac din 1992. Până acu’ 3 ani aş fi explicat mai uşor toate regulile acordului participiului trecut în limba franceză decât felu-n care se formează indicativul prezent al verbelor de grupa I în limba română.
Altminteri, dragi studenţi la jurnalism, mailul e o scrisoare şi prin urmare nu-ncepe cu Bună ziua, ci cu Dragă Pătrăţel, Stimate Pătrăţel, Stimate domnule Pătrăţel, Domnu’ Pătrăţel, Pătrăţele.
Pe maşina din poză scrie Singer. Catrinel Rotaru a-nvăţat că mai bine greşeşti cu capu’ tău decât să copiezi dup-o poză, aşa că scrie Zinger. De multe ori. De foarte multe ori. Că errare humanum o fi, da’ pe stil nou perseverare nu e diabolicum – îi zice consecvenţă.
http://www.evz.ro/detalii/stiri/escrocii-zinger-au-iesit-din-nou-la-pescuit-fraieri-955737.html
http://www.klient.ro/cum-cumpar/
Copii, scriem pute-ţi doar dacă înseamnă pute-ţi tu ţie – adică să-ţi puţi tu ţie – şi vine de la a puţi.
Dacă vine de la a putea, scriem într-un cuvânt: puteţi – voi / dumneavoastră puteţi.
______________________________________________
______________________________________________
Mai exact, două. Două milioane. Şi 3 ani făr-o lună.
(Şi doar am stat cu ochii pe el, da’ nimic, a trecut de la 1.999.966 direct la 2.000.105.)
Iar pentru ăştia recenţi sau care aţi copilărit departe de televiziunea sovietică din anii 80, titlul e-o melodie din tinereţea mea. Alla Pugaciova, Миллион Алых Роз.
După fiecare tură de Gaudeamus sau de Bookfest mă jur că nu mai pun picioru’ acolo sâmbăta la prânz, şi desigur că tot sâmbătă la două ajung.
O înghesuială cruntă azi, care pe mine mă face să dau instantaneu în sufocare pe sistem psihopupu. Nici o bucurie de a te plimba pe la standuri şi a căsca gura la cărţi.
Însă în scurtul timp petrecut acolo am reuşit să fiu singura de la standul Polirom care ştia cine-a scris “Călătorie în jurul camerei mele”. Că m-am nimerit la o lansare (habar n-am cine, ce) unde doamna lansatoare întreba (nici măcar nu ştiu contextul, că eu căscam la gura la cărţi) cine a scris “Călătorie în jurul camerei mele” şi mă pomenesc că răspund – Xavier de Maistre. “Ei, vedeţi, dragi tovarăşi, ce-nseamnă să ai aşa cititori citiţi etc.”
Xavier de Maistre, Călătorie în jurul camerei mele, de la ALL. Luată în vară de la Bookfest. Din colecţia In nuce (deştept rău tre’ să fie ăla de-a pus-o cap la cap), din care azi mi-am luat şi Jonathan Swift, Povestea unui poloboc, ceea ce vă doresc şi dumneavoastră.
În rest super foarte extrem de aglomerat şi sufocant, coadă nesfârşită la autografele lu’ domnu’ Djuvara şi stand “Liiceanu” la Humanitas (bre, cât scrie omu’ ăsta?!).
Şi, desigur, am mâncat plăcintă. Că cărţile ca cărţile, da’ mâncare cât cuprinde.
Au mai lăsat şi alţii fasolea la fiert vreme de patru ore, dacă nu chiar cinci?
Nou-venit, nou-veniţi, nou-veniţii, nu noii veniţi.
Pentru că nou-venită, nou-venite, nou-venitele, nu noile venite.
(DOOM2)
(Când 3.600 din cele 5.500 de vedenii dintr-o zi vin de la motoarele de căutare, vasăzicăcă poţi să te duci să te culci, nu?)
(Şi nu, contu’ ăla de twitter nu-i al meu, e al uneia dintre multele simonenegrea de pe net. Al meu e ăsta.)
Noutatea noutăţii, de la Ascensive.
Copii, noi scriem noutăţii, cu doi i, doar când e la genitiv / dativ (ca în noutatea noutăţii). Forma de plural (nominativ / acuzativ) are un singur i: noutate (sg, N-Ac) – noutăţi (pl, N-Ac) – noutăţii (sg, G-D).
___________________________________
…sau despre influenţa diacriticii în natură.
http://www.romaniisuntdestepti.ro/
Bravo, McCann!
______________
Mda.
