…şi pune, naibii, virgulele ălea la locu’ lor, mai ales dacă eşti copywriter!
http://www.romaniisuntdestepti.ro/
Copii, noi vocativul îl separăm de restu’ propoziţiei cu virgulă/virgule. Inclusiv în engleză.
Prin urmare:
Deşteaptă-te, române, şi pe internet!
Pozează-te, române!
De asemenea, copii, noi nu scriem precum copywriteru’ român deştept, dar agramat şi ilogic, „dacă nici tu nu eşti aşa, aşa sau aşa, atunci să arătăm CINE suntem de fapt”, ci „dacă nici tu nu eşti aşa, aşa sau aşa, atunci să arătăm CUM suntem de fapt”. Că „gunoi, prost sau găinar” răspunde la întrebarea „CUM sunt românii?”, nu „CINE sunt românii?”.
(Bre McCann Ericksoane, vrai să viu să-ţi învăţ copywriterii ortografie? Că viu. Da’ numa’ nu moca.)
diacritica 
„Deşteptă”? La o stalcire raspundem cu o alta stalcire?
😀
Am corectat, mulţumesc.
Nu că n-ar fi şi alte stâlciri în text, numa’ nu ştiu de ce „viu” nu stârneşte supărări.
Lasati, domnul Diacritica, dvs cam mancati literele. Ia vedeti ce apare ca titlu <>. Pai?
Pfui, ba chiar scriu „vrai să viu”.
Atâta doar că io de meserie mă ocup cu relaţiile economice internaţionale, international business development pre româneşte, nu cu limba română, precum copiraităru’ care scrie ororile celea în exerciţiul funcţiunei pentru care este plătit, ba chiar cu mult peste salariul mediu pe economie.
(Ba p-a mamei dumneavoastră, cam aşa sună rezumatu’ argumentului dă mai sus.)
urasc atitudinile de tip „grammar nazi”. Cand citesti un text faci analiza pe text sau te intereseaza mesajul transmis?
De acord cu greselile care afecteaza grav sensul mesajului, dar nu cu cele de genul asta, in care mesajul e acelasi indiferent cate virgule pui si unde le pui.
Dar de… ne place sa criticam, ca e mai usor si da mai bine!
Cu asta zâsăşi tot.
Gura păcătosului adevăr grăieşte.
Protestul consumatorului de limbă română
Nu ştiu cum dracu’, da’ toţi urâtorii ăştia de grammar nazi refuză produsu’ dacă are chiar şi cea mai mică zgârietură, da-nghit pe nemestecate produse cu limba română stricată.
La cât mai multe muşte-n ciorbă! Că nici ea, musca, sărmana, nu afectează grav sensul ciorbei.
Draga liniuta, esti trista! Sa ai o viata frumoasa!
„Cand citesti un text faci analiza pe text sau te intereseaza mesajul transmis?”
depinde care-i treaba ta în momentul ăla cînd citeşti. poate citesc un text pentru mesaj, poate îl citesc că mi l-au dat din redacţie şi mă ocup cu corectura, poate îl citesc că mă plictisesc ş.a.m.d.
să intri pe un blog care are o anume ocupaţie şi să-i reproşezi proprietarului că se ocupă de treaba aia e ca şi cum ai da buzna la pingelist să te iei de el că pune pingele în loc să vîndă şi el nişte ibucuri, că alea-s viitorul.
In cazul mentionat, daca tot se creeaza o campanie care sa schimbe virtual imaginea terfelita a ‘sarmanilor’ romani, macar sa fie corect gramatical enuntata. Sau sa adaugi un link pe site-ul cu pricina ‘romanii nu stiu sa scrie corect in romana’.
Mie-mi place mesajul blogului asta (diacritica). Si subscriu la insemnarea sus-mentionata (protestul consumatorului de limba romana).
Asta poate si pentru ca impartasesc obsesia aproape bolnavicioasa de a vedea intai mesajul transmis de cineva in scris, apoi greselile din prezentarea lui – care in opinia mea ii scad din valoare (existenta sau nu prea).
De asta si interventia mea de mai sus.
P.S.: Da, nu folosesc diacritice, sunt demn de reprobatiune. Si probabil fac multe greseli in scris – dar accept si imi place critica, pentru ca ajuta, in opinia mea.
tot aici am putea vorbi la nesfarsit despre punerea spatiului inaintea semnului exclamarii.
Cum e:
Desteapta-te, romane! sau Desteapta-te, romane !
?
A fost deja pe blog o discuţie despre spaţiul înainte de ; : ! ? etc.
Cărţile româneşti de dinainte de word-ul făcut pe stil american (adică fără spaţiu) lăsau întotdeauna un spaţiu sau o juma’ de spaţiu înainte de semnele alea. Multe edituri şi-au luat seama şi au reluat tradiţia.
Din două, una: ori l-au scos pe Tzugu de pe proiect (primul copywriter al seriei Rom Tricolor, perfect cunoscător al limbii) şi asta se simte; ori web-designerul a zis că virgula dă rău vizual şi a cenzurat-o cu de la el putere.
Relax, Dia, virgula în vocativ nu-i un capăt de ţară. Nu e ca, de ex., diferenţa dintre: „Nu îmi place Diacritica” şi „Nu, îmi place Diacritica”.
Iar ambiguitatea dintre „cum” şi „cine” unora le poate părea, dacă nu voită şi controlată, măcar poetică şi eventual psihanalizabilă.
Relax… Dacă tot te recomanzi grămătic de plăcere, mai lasă pixu’ ăla roşu oleacă…
Desigur, nici cratima în „deşteaptăte” n-ar fi un capăt de ţară, că nu se schimbă sensul. Toată lumea ar pricepe ce-a vrut copiraităru’ să zică, aşa cum pricepe şi ce vrea dom’ Pleşu să spuie cu „aceeaşi realizatori”.
Ce mi ţi-i o virgulă, ce mi ţi-i un i, ce mi ţi-i o cratimă. Românu’, deştept cum e, pricepe mesaju’ – vezi ce spuse şi pinguinu’ nebun de mai sus – , dăcât că nu-l poate scrie corect, nici măcar când e textier de meserie.
După părerea mea, textul dat in imagine: „Dacă nici tu nu eşti gunoi, prost sau găinar, atunci hai să arătăm cine suntem de fapt.” ar fi mers bine ca atare dacă şi numai dacă acele calificative erau precedate de articolul nehotărât „un”, adică: „Dacă nici tu nu eşti un gunoi, un prost sau un găinar, atunci hai să arătăm cine suntem de fapt.” Dar cum nu au nehotărâtul pus înainte, trebuie apelat neapărat la „CUM” !
P.S.
De vreo câţiva ani încoace, s-a înrădăcinat obiceiul ca la despărţire şi nu numai să se rostească, atât de creştinii practicanţi cât şi de cei numai cu numele de, expresia „Doamne-ajută!”.
Toate bune şi frumoase, numai că eu găsesc că e mai cu folos ca această expresie să fie înlocuită cu aceea de „Deşteaptă-te, române!” 🙂
Madpenguin, greşeli facem cu toţii că doar oameni suntem, însă nu admit monstruozităţi. În ultimă instanţă, după ce reducem totul, aflăm că de fapt ne uneşte un singur lucru pe toţi românii: limba. Prin ea ne identificăm ca şi popor. E cel mai simplu lucru pe care-l învăţăm şi exersăm de mici copii. E absurd să „nu se shty k sa skrie romaneshte dak ma intzelege ce vrea eu k sa zice” şi inadmisibilă bătaia asta de joc pentru ceea ce bunicii şi străbunicii noştri au suferit şi murit prin războaie. Nu ne respectăm limba = nu ne respectăm strămoşii/trecutul, iar un om ce-şi dispreţuieşte originile e de tot câcatul. Da, trecem cu vederea mici greşeli făcute din repeziciune însă nu cu nesimţire deplină.
Pe de altă parte limba e un instrument de comunicare şi-s sătul să tot dau de oameni care habar nu au să comunice: una gândesc dar ei cu totul şi cu totul altceva comunică.
Of, îmi face tagma de râs!
@Marco Polo
Sunt situaţii în care în rostire legăm şi cuvinte care altfel ar trebui despărţite simplu prin virgulă. Astfel, vei găsi scrieri de genul: „Doamne,-ajută!” sau „Să vezi tu, mamă,-njurături!”
Se foloseşte în scrierea vie, orală, dar mai ales în poezii, unde vrei să respecţi un ritm.
Multă lume tulburată! 🙂
Multa salutatie!
Am si eu un dubiu ce ma preseaza de-o vreme,si anume:este corect a constructia „limbistic”?Convingandu-te printr-un dictionar precum dexx.ro,dansul iti aprobaluieste bineinteles cautarea in pofida dex-ului cel de rigoare.
Cum este aceea scrierea orală?
Nu ştiu.
Vie bre, cum „cum”?! Nu-ţi spuse omul?
Cu aparatu’ de tatuat în ceru’ gurii. 🙂
@diacritica
Mda, nu e ok exprimarea… Uf, vroiam să spun de oralitate, dar mi-a ieşit mai uşor (şi mai greşit) aşa.
De cand au aparut universitati in orase cu 200.000 de locuitori , in toata tara , avem posturi unde se cere cultura ocupate de absolventi . E mistocar , spune bancuri multe intr-un timp scurt , rade lumea , are prezenta de spirit ? Fa-l copiraitar . Ii plac filmele , stie ultimele noutati de la holly si bollywood , isi da cu parerea cu nonsalanta despre tepe si filme bune fara sa stie cine e , sa spunem , Serge Regiani ( unii nu stiu cine e Bunuel ! ) , fa-l director de programe la HBO ! Pai are studii superioare !Pictorii ratati , fara pic de talent , unii chiar urasc arta , vorbesc despre post-modernism si sunt critici de arta… SEFUL care le aproba posturile tuturor celor aratati mai sus nu stie sa scrie corect , nu-l intereseaza…
Insasi Romania nu mai e interesata de ce fel de locuitori are in granitele ei…
‘ai dom’le că se poate, da’ numai aşa: limbist, -ă, limbiști, -ste s. m., s. f., adj. 1. persoană lingușitoare 2. (glum.) lingvist. 3. persoană care practică aniliția sau cuniliția.
Se pare că singura definiţie în afară de glumă e aia de „linguşitor”, alea cu „aniliţia sau cuniliţia” fiind… preferinţele linguşitorului!
Hai sa va zic si aici ce scrie pe Google daca scrii pe norvegiana „rumenere er…” (adica „romanii sunt…”)…nu scrie nimic. Daca pui doar „rumenere” (adica „romanii”), pe locul 1 scrie „rumenere i Norge”, pe locul 2 „rumenere spiser”, si pe locul 3 „rumenere i Oslo”, care inseamna „romanii in Norvegia”, „romanii mananca”, si „romanii in Oslo”. Locul 2 mi se pare cel mai simpatic si totodata f rafinat personalizat pe punctul intotdeauna sensibil pt. norvegieni care este reprezentat de mancare si, in general, de anxietatea legata de posibila ei lipsa, care, dupa parerea mea, a influentat in mod destul de profund si semnificativ intreaga istorie (inclusiv culturala) a populatiei acestei zone.
Doamne …. de la-ti fi auzit pe cel de sus ce rade la … pe care voi va irosiți o viata …
m-i sa părut mie c-ăl aud, da m-i sa întrerupt convorbirea brusc. tu ierai, vadime, cu foarfeca? ruşine săţ-i fie, meri de lipeşteo la loc!