Doresc să anunț pe această cale că articolul meu „Românii sunt deștepți” n-are nimic de-a face cu prostia de campanie despre schimbatu’ imaginii românilor pe net – din simplul motiv că nu poți schimba imaginea lu’ Google UK cu articole scrise în română. Iar imaginea despre români a lu’ Google RO este fix aia pe care au creat-o niște milioane de români. Și dacă 10 înțelepți nu reușesc să scoată din apă piatra aruncată de un nebun, ‘ț dai seama de câți filosofi ar fi nevoie să scoață pietrele aruncate de niște milioane de români proști?!
Să fim serioși. Nu-i vina lu’ Google. Iar campania asta e un fel Photoshop peste ridurile lu’ Madonna.
Articolul meu „Românii sunt deștepți” se referă doar la articolul „Deșteaptă-te, române!”.
(Afișele de la „De ce iubesc România” mi se par într-adevăr mișto. Alea nu zic că românii, toți de-a valma, sunt deștepți, ci dovedesc că unii români sunt deștepți. Adică fix așa cum stau lucrurile.)
Etichete: Neortografice
30/11/2011 la 12:20 pm
Vezi că e “De ce iubesc Romania”, nu “…România”. Aşa-s de deştepţi.
30/11/2011 la 12:23 pm
Eeee, bine că știi tu.
Nu ei îs deștepți, ci românii de care au zis afișe.
30/11/2011 la 12:40 pm
Da, şi care se reped ca ghiolbanii să-şi debiteze trăirile din maţu’ fript.
30/11/2011 la 12:41 pm
Nu despre ăia era vorba, bre, ci despre ăia din afişe. Of.
30/11/2011 la 12:58 pm
“misto” (fara diacritice,imi pare rau) e un alint al diacriticei
bafta !
30/11/2011 la 1:00 pm
a. Se zice “ideii”.
b. N-ai priceput mai nimic, fix ca ăia de-au inclus articolul meu în lista de articole din campanie.
30/11/2011 la 1:02 pm
si inca o data… de ce mi-ai sters comentariul? sau nu-ti poti exprima punctul de vedere daca ai un blog? trebuie sa adaug ca nu vand nimic pe blogul ala si nu traiesc din reclamele de pe el.
30/11/2011 la 1:06 pm
Nu e şters, e la spam, ca orice autoreclamă. Mai insistă, o să treci cu totul la spam.
Şi în general: de-aia. C-aşa vreau io.
30/11/2011 la 1:07 pm
ai vazut imaginea? iti da impresia ca nu s-ar potrivi contextului?
30/11/2011 la 3:18 pm
1.stiu cum se zice ca am si eu o scoala,desi nu de diacritice
,e vina wordpress ca nu-ti poti edita comentariile ci doar detinatorul blogului,stiu asta ca am si eu. blog
ramai cu diacritica pe cap si atat,ai inteles foarte bine ce am spus. despre cei ce au inclus articolul tau numai de bine,doar ca titlul tau,expres compus asa pentru rating,i-a indus in eroare,ar trebui sa-l schimbi si sa-ti ceri scuze pentru tentativa de manipulare.
si nu-i frumos sa-ti expui frustrarile in public,mai ales ca ti-am comentat pertinent, risti sa iti pierzi caracterul diacritic si sa ramai doar ‘critica’, diferenta de doua litere in aparenta si imensa in esenta.
2. daca te dai mare
3.cred ca esti cam artagoasa
4. numai bine!
30/11/2011 la 3:19 pm
Auguri şi n-am cuvinte!
30/11/2011 la 7:21 pm
@punctuldevedere “s-a starnit o emulatie”? Esti sigur ca “emulatie” voiai sa folosesti? Din cite stiu eu cuvintul asta inseamna “competitie, intrecere” (sau cel putin asa imi comunica DEXul). si daca da, s’a stirnit o competitie intre romani? Competitie in care fiecare vrea sa se arate mai destept ca alalalt? Sau cum? Ca nu pricep.
Teama mi’i ca e vorba doar de folosirea improprie a unui cuvint. Dar nu’i nimic, sintem destepti. Sau, cel putin, spunem in gura mare ca sintem.
30/11/2011 la 10:13 pm
Nu e, maică… “Emulaţie” nu e “competiţie”, ci “cursă întru atingerea unui scop/nivel etc.”, “competiţia pentru a fi mai bun”. Aşa că emulaţia nu-i război. E bună. E “competiţia bună”!
Acu’… nu ştiu la ce uz te referi, că poate fi cum spui. 
01/12/2011 la 12:00 am
@M Probabil avem DEXuri diferite, nu stiu.
01/12/2011 la 9:12 am
Nţ… nu e chestie de DEX. “Aemulatio” în latină înseamnă dorinţa de a ajunge (din urmă) şi de a depăşi (pe cineva). Aşa că, în orice dicţionar te-ai uita, emulaţia nu-i cotonogeală. Sau te referi cumva la scenele noastre politică, educaţională, culturală şi corporatistă?!
01/12/2011 la 9:15 am
Luaţ’ DEX:
EMULÁȚIE, emulații, s. f. Sentiment, dorință, strădanie de a egala sau de a întrece pe cineva într-un domeniu de activitate; întrecere. [Var.: emulațiúne s. f.] – Din fr. émulation, lat. aemulatio, -onis.
01/12/2011 la 1:16 pm
@M Nu, emulatie nu e neaparat cotonogeala (si nici n’am spus c’ar fi). Da’ nu e nici ne-cotonogeala. Este doar atit, o competitie, o intrecere. Cu sine sau cu altii. Dictionarul nu prevede nimic la capitolul mijloace. Si aici intervine utilizarea improprie, cuvintul este folosit in exces cu incarcatura pozitiva, implicind faptul ca atmosfera aia de emulatie ar fi un fel de mic paradis local in care toata lumea e corporatis/hipsterist vesela si pozitiva colaborind intru mintuirea neamului.
Ori, vezi tu, emulatia intelectuala, spre exemplu, implica uneori nopti nedormite, oftica, enervare, dubii in privinta propriilor capacitati, depresii (vezi cearta dintre Einstein si Heisenberg pe marginea principiului de nedeterminare. Si daca nici acolo n’a fost emulatie…)
Asa ca ramin la parerea mea ca “s-a stirnit o emulatie” este o formulare cel putin nefericita, un exemplu de limba de lemn. In plus, nu vad nicicum ce fel de competitie, buna sau rea, s’a stirnit in cazul de fata. S’a stirnit, cel mult, o serie de click’uri pe “Like” si de reactii de tipul “vaaaaiiii, ce idee buna, ce oameni implicati!!!”
01/12/2011 la 1:20 pm
Ei, cum nu?! E competiţia lu’ cine dă mai multe laicuri. A lu’ cine scrie mai multe articole “românii sunt deştepţi”. (Eu am aflat despre abia după ce am scris articolu’ şi m-am trezit în lista cu emulaţi.)
01/12/2011 la 1:38 pm
@Diacritica
My point exactly
@M Si daca tot ai deschis subiectul etimologiei, in latina
“aemulatio, onis f. 1. intrecere 2. (peior.) rivalitate, invidie”
si
“aemulor, ari, atus sum vt. dep si vi. 1. a nazui sa egaleze. 2. a invidia, a fi gelos, a rivaliza cu.”
iar
“aemulus adj. [frecv m. si f.] emul, rival, adversar.”
(Cf. Dictionar Latin-Roman, Gh. Gutu, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1993)
Care va sa zica, chiar si in latina primeaza o oarecare tenta negativa.
01/12/2011 la 1:39 pm
Cum primează, dacă ăla e sensu’ al doilea?
01/12/2011 la 2:06 pm
Citeşte şi mata într-un dicţionar serios, nu în ăla făcut dupe ureche. Că nu tot ce zboară se mănâncă. Pe urmă, şezi binişor pe partea dospită şi reflectează asupra uzului. Dacă pentru un termen ca ăsta mata baţi uzul cu dicţionarul, mi-e teamă să mă gândesc la ce s-ar întâmpla în cazuri mai complicate.
01/12/2011 la 2:08 pm
Pai… pentru ca primul sens este neutru, al doilea este peiorativ iar cel pozitiv lispeste cu desavirsire. De unde si “o oarecare tenta negativa” si nu “incarcare negativa”.
Nu stiu, poate sint eu mai catolic decit Papa, da’ mi se pare ca de multe ori li se pun cuvintelor in circa chestii care nu le apartin. Si tendinta asta are mai degraba legatura cu lenea in gindire decit cu dorinta de a imbogati limba.
01/12/2011 la 2:16 pm
M, nu este cazul sa devii agresiv. Daca nu esti de acord cu definitia citata de mine, pune mina pe dictionarul tau si da un citat. E usor sa spui ca sursa celuilalt este superficiala fara a propune ceva in schimb.
Mai mult, uzul nu creaza in mod necesar sensul (sau forma corecta). Nu pot sa cred ca nu te revolti impotriva altor erori de exprimare, foarte uzuale de altfel.
Astept, deci. N’am absolut nici o problema sa’mi recunosc greseala daca’mi este demonstrata. Din contra, ma bucura cind invat ceva nou. Dar vino si tu cu ceva surse, cu demonstratii, nu cu vox populi.
01/12/2011 la 2:29 pm
Unde-ai văzut tu “sens pozitiv” marcat în vreun dicţionar?
În română “emulaţie” e de bine. O zice uzul, o zice DEX-ul. O zice până şi sensul de bază al etimonului.
Că poţi să dai în depresie în calitate de emul al lui Eminescu, asta-i altceva.
Nu ştiu cum îi zice chestiei ăsteia în argumentaţie, da’ e ceva de genu’ “ar trebui să vorbeşti despre mere” în contextul discuţiei despre pere.
01/12/2011 la 2:50 pm
Diacritica, eu unul nu vad nicaieri in DEX ca ar fi de bine.
In privinta “sensului pozitiv”, uite ce am gasit pentru “calitate”: “Însușire caracteristică (de obicei pozitivă) a unei persoane sau a unui lucru.” (in NODEX) sau “Însușire (bună sau rea); (p. restr.) caracteristică pozitivă.”(in DN) Dar ai dreptate, in general nu se specifica “sensul pozitiv”.
Cit despre etimon, deja am parcurs definitia din vreo 5 dictionare latine si’l gasesc fie mai degraba cu incarcare peiorativa, fie cu ambele. Deci nu vad cum este atit de clar ca e de bine.
Iar uzul… da, stiu ca suna a vorbi despre mere in discutia despre pere, da’ mie in continuare mi se pare aceeasi veche discutie despre acceptarea unui lucru doar de dragul faptului ca multi il folosesc, argumentul majoritatii intr’un domeniu in care nu prea are validitate.
01/12/2011 la 3:25 pm
Sentiment, dorință, strădanie de a egala sau de a întrece pe cineva într-un domeniu de activitate;
Unde e “răul”, ne-de-bine-le, în chestia asta, pentru numele zeului limbei române?!
Vrei să egalezi sau să întreci pe cineva care e mai bun decât tine. Şi dacă-l egalezi sau întreci, vasăzicăcă devii tu mai bun, ceea ce e de bine!
Etimonul latin are abia în secundar sens peiorativ (lucru oricum irelevant, asta-i logica ălora care susţin că se scrie vre-un pentru că în latină era, pare-se, vere-unus). Nu e nicium “mai degrabă cu încărcare periorativă”. C-aşa-l găseşti tu, pen’ că-n felul ăsta îţi susţine părerea cu care ai plecat la drum şi pe care nu doreşti s-o clinteşti nici c-un milimetru, e altceva.
Că poa’ să fie tradus, în sensul de bază, cu “rivalitate”? Rivalitate nu-nseamnă doar Andreea Marin vs Mihaela Rădulescu şi nu-nseamnă neapărat păruială şi nici duel.
“Emulaţie” vine de fapt din franceză, unde are sensul de bază “Sentiment, considéré comme noble, louable, qui pousse à surpasser ses concurrents dans l’acquisition de compétences, de connaissances, dans diverses activités socialement approuvées.” În italiană la fel: “l’atteggiamento di chi cerca di raggiungere o superare gli altri, per lo più in un ambito di valori positivi: spirito d’emulazione, fervore competitivo”.
Dacă există un domeniu unde majoritatea are într-un final dreptate, ăla e fix lexicul.
Vorbim acum română, nu latină şi nici traco-geto-dacica veche, pentru că o majoritate a ales să folosească (şi să stâlcească) cuvinte şi sensuri din diferite limbi şi a făcut din ele limba română. Ai în dicţionar “căpşunile” pentru că o majoritate foloseşte de zeci de ani forma asta (iară nu “căpşunele”).
Şi tot aşa.
Limba, oricare ar fi ea, e o alegere pe care o face neîncetat majoritatea.