“Construcţia cu de poate apărea şi la numeralele mai mici de douăzeci când acestea însoţesc substantive “metalingvistice”, denumiri ale unor unităţi ale limbii (literă a alfabetului, cifră, cuvânt etc.): doi (de) i / trei (de) cinci etc.”
(Academia Română, Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan – Al. Rosetti” – Gramatica limbii române I, Cuvântul, Ed. Academiei Române, 2005, p.297)
Etichete: Nelinişti ortografice
13/01/2012 la 1:06 am
Fara (de) numar, fara (de) numeri…
13/01/2012 la 7:09 am
Of, încurcate mai sunt căile … lingvisticii ! Acum E voie cu “de”, deşi până mai ieri era considerată o greşeală.
Matematica şi fizica (deşi sunt şi ele “la feminin”) nu sunt atât de “nehotărâte”; acolo au existat extrem de rar “răsturnări de situaţie” care să consacre la un moment dat nişte reguli ce, până la acel moment, erau considerate greşeli.
Dar poate d’aia e atât de frumoasă această “zonă” a preocupărilor umane.
13/01/2012 la 7:38 pm
a. “Câţi de i? Doi de i”
Este foarte normal: primul vine de la “Iorgu”, cel de-al doilea de la “Iordan”.
b.. Eu aş fi pus această postare la “Cuvente den bătrâni”, “bătrânii” fiind Iorgu Iordan şi Al. Rosetti.
13/01/2012 la 10:44 pm
pai cum, zicem ‘doi de magari’ sau ‘doi magari’?
14/01/2012 la 10:11 am
Măgarii nu-s denumiri ale unor unități ale limbii.
15/01/2012 la 2:04 pm
Mi se pare firesc.
“Am luat un zece. Am luat doi de zece.”
Dacă vede cineva un elev spunând “Mamă, am luat două note de zece!” să mi-l arate şi mie! De fapt nici în această construcţie nu se evită “de”-ul. Altfel e forţat.
15/01/2012 la 9:31 pm
Nu. De fapt, conform logicii “un măgar – doi măgari”, ar trebui să fie “un zece – doi zece”.
23/01/2012 la 5:53 pm
“In sala sunt doi de Mihai” cum ti se pare?
Mie mi se pare destul de fireasca si nu ma zgarie pe timpan ca doi de magari. Corect sau nu? Exista si alte exceptii pe langa cea enuntata?
23/01/2012 la 6:32 pm
Pe mine mă zgârie.
Nu ştiu, poate că s-ar putea înscrie în logica de mai sus, aia cu unităţile “metalingvistice” (“două nume (de) Mihai”? aşa cum “două sunete (de) i” devine “doi de i”? deşi zicem “două Gabriele”, “două Ioane”, nu “două de Gabriela/Ioana”).
23/01/2012 la 6:56 pm
Aş propune varianta atenuată pentru ureche : “În sală sunt doi de-alde Mihai”. Pe când aveam Carte de Telefon, răsfoind-o, spuneam : “măi, uite câţi de-alde Popescu sunt în Bucureşti !”
24/01/2012 la 2:35 pm
Probabil pentru ca avem forme de plural pentru Gabriela si Ioana, dar nu si pentru Mihai.
24/01/2012 la 2:41 pm
@Marco
Nu cred ca de-alde are sensul la care te gandesti in primul exemplu, sensul e “doi din familia lui Mihai” conform dex. Al doi-lea cred ca e total gresit…derivat din folosirea gresita in primul. Cel putin asa mi se pare cintind definitia http://dexonline.ro/definitie/alde
24/01/2012 la 2:46 pm
Poate pentru că Mihai e deja un soi de plural?
/vs/ un Ion – doi Ioni.
24/01/2012 la 3:18 pm
@Luke:
Da, aşa este cum zici, dar eu am mers pe ideea generalizării, adică a extinderii expresiei şi la acest caz. Poate nu e corect, dar aşa am auzit vorbindu-se în limbajul de zi cu zi…probabil fiindcă nu există un cuvânt cu nuanţă partitivă…
De aceea mi-am luat o rezervă şi … “am propus-o” !
24/01/2012 la 4:50 pm
@Tot pt.Luke:
Mai am două exemple des întâlnite, auzite şi…aplicate practic:
1. “la teză, toată clasa a luat numai de-alde cinci şi şase”
2. când vine poştaşul cu pensia, îl rog: “schimbă-mi 50-ul ăsta în cinci de-alde 10…
Sau: ai să-mi dai 10 lei mărunt ? …uite, în loc de 10 lei, dă-mi zece de-alde 1 leu… ş.a.m.d.
24/01/2012 la 5:36 pm
De acord sunt mai multe sensuri pt alde, doar sensul de persoane cu acelasi nume (daca nu sunt in inrudite) ziceam ca exista.
De exemplu daca Ion, Gheorghe si Mihai fac tot felul de boacane iar un alt Mihai ii cearta atunci as zice ca avem de-a face cu doi (de) Mihai si cu trei de-alde Mihai (primul)
24/01/2012 la 5:37 pm
*ca NU exista