Haieu – vapor. (Sâncraiu, Sălaj)
(Petre Coman, Glosar dialectal – Academia Română, Memoriile secţiunii literare, seria III, tomul IX, mem. 5, Bucureşti 1939)
Etichete: cuvente den bătrâni
Haieu – vapor. (Sâncraiu, Sălaj)
(Petre Coman, Glosar dialectal – Academia Română, Memoriile secţiunii literare, seria III, tomul IX, mem. 5, Bucureşti 1939)
Etichete: cuvente den bătrâni
12/01/2012 la 10:44 am
a. Cum bine explica dna Diacritica, termenul “den bătrâni” are mari şanse să fie “generat” într-un loc şi descoperit că se utilizează într-un cu totul alt loc.
Dar acolo s-a “cules” acest termen şi…basta!
b. În comuna Sâncraiu, jud.Sălaj, numai “vapoare” nu merg pe apă! Poate doar de …hârtie!
c. “Haieu” (“vapor”) provine din magh. “hajó” (citit oarecum “hoio”) care e “corabie”, “vas”, “vapor”.De la “hajó” (corabie), se dezvoltă o întreagă familie de cuvinte.De exemplu, “hajózás” înseamnă “navigaţie”.
12/01/2012 la 10:47 am
Da’ AMBULANŢĂ cum se spune la Sâncraiu, Sălaj?
12/01/2012 la 10:49 am
@Corson:
Poţi să mergi singur să vezi, numai să nu fii în ea!
12/01/2012 la 1:38 pm
Marco, ca vad ca te pricepi (ca Ciuhodaru), pentru ambulanta e suficient B-ul?
12/01/2012 la 1:58 pm
@Corson:
Da, în principiu e suficient B-ul dacă îl iei sub forma unui complex de B-uri, eventual pe lângă altele…
12/01/2012 la 2:33 pm
Eventual pe linga gard, pe linga drum… Mercic pentru consultatie, doctore!
Asa cum ajunge un ciomag la un car de oale, la fel ajunge si-un ciumeg pentru blogul asta.
12/01/2012 la 2:36 pm
@Corson:
Să chem cumva ambulanţa pentru Spitalul 9 ?
12/01/2012 la 2:40 pm
Inseamna “vapor” – ca singular de la “vapori”, SAU de la “vapoare”?
12/01/2012 la 2:42 pm
Mda… Comentariile le-am citit ulterior.
(Nu stiu CE am azi de-’s asa pripit…)
12/01/2012 la 3:17 pm
care e metoda cea mai buna de-a invata sa pui toate virgulele unde trebuie?
12/01/2012 la 3:20 pm
Cititul.
De cărți.
12/01/2012 la 3:22 pm
(Domnilor, potoliți-vă. Mulțumesc.)
12/01/2012 la 5:43 pm
IAR la spam?
12/01/2012 la 6:06 pm
Nici măcar.
12/01/2012 la 6:33 pm
În armată circula o glumă pusă în gura unui lent-major :
Dacă vă mai prind că jucaţi bridge, vă iau mingea, mama-naibii-de-afurisiţi-de-terişti-ce-sunteţi…
12/01/2012 la 7:32 pm
Daca-mi puteti recomanda ceva anume. Multumesc!
12/01/2012 la 7:38 pm
De la scrisoarea lui Neacşu de la Câmpulung încoace, orice şi cât mai mult.
12/01/2012 la 8:00 pm
Da’ uite şi nişte reguli aici:
http://www.scientia.ro/homo-humanus/44-dificultati-ale-limbii-romane/152-reguli-folosire-virgula.html .
Oricum, cititul e baza. Eu aşa am învăţat, nu din cartea de gramatică.
12/01/2012 la 8:40 pm
După cartea de gramatică s-ar putea să iasă mai multe virgule decât sunt necesare.
12/01/2012 la 11:57 pm
Interesant. Si eu am citit ceva pana acum. Stiu sa pun in multe situatii virgula, dar acolo unde e vorba de propozitii secundare, atributiva, completiva, nu vad cum se poate fara invatarea regulilor. Trecerea de la reguli la automatism mi se pare foarte grea. Cred ca e valabil in general.
13/01/2012 la 12:46 am
Spam? Mai incerc O data…
joschi30:
Mai joaca si intuitia un oarecare rol.
(Atunci cand gandesti pronuntia unui text, UNDE “simti” o scurta pauza in rostire – unde simti ca este aceasta necesara – si/sau unde constati (sau intentionezi cu tot dinadinsul) o “fractura” logica in text – spre ex intercalarea unei cu totul ALTE idei?)
In plus, cu exceptia specialistilor in lingvistica, CINE o fi oare suficient de expert (sic!) incat in imprejurari mai neobisnuite, mai iesite din comun, sa stie cu precizie plasarea virgulelor?
Important este ca virgula sa nu lipseasca in imprejurarile “comune” in care este strict necesara (spre ex inainte si dupa vocativ) si respectiv sa nu apara in locurile comune unde nu are ce sa caute (spre ex intre subiect si predicat – eventual cu exceptia cazului in care virgulele sunt in serii de cate doua si delimiteaza o idee “straina” inclusa in cadrul propozitiei).
13/01/2012 la 12:56 am
Da. E foarte grea si nu reuseste tuturor.
Ca-n artele martiale. Te duci la dojo zilnic, faci mataniile catre sensei, transpiri, gemi/urli, iei centura maro, poate si primii 2 dan, daca esti grozav de incrincenat, dar la adevaratul automatism nu ajungi decit atunci cind nu-ti mai propui.
Adica atunci cind ti se filfiie de reguli.
13/01/2012 la 1:05 am
Corson:
“Adica atunci cind ti se filfiie de reguli.”
Da – dar ti se falfaie cunoscandu-le si aplicandu-le fara greseala (sau STIIND perfect de bine DE CE nu le aplici, ci procedezi “altfel”, intr-un mod neasteptat pt adversar).
13/01/2012 la 1:10 am
Adica atunci cind ESTI regulile? Groaznic! Moartea pasiunii.
13/01/2012 la 1:11 am
(A se vedea Musashi. Miyamoto.)
13/01/2012 la 1:18 am
Nu cand ESTI regulile, ci cand modul corect de a proceda (pt a capata superioritate asupra adversarului/ilor) este cel descris in reguli. (Regulile alea DE UNDE or fi aparut, nu din generalizarea modului considerat corect / avantajos de a proceda? Ca doar n-au fost emise – precum cele 10 porunci – de catre vreun “deus ex machina”…)
Sunt in curs de a re-citi al doilea volum din lucrarea scrisa de Eiji Yoshikawa (deja a scapat de infectie catarandu-se pe munte…)
13/01/2012 la 1:46 am
Roman. Viata romantata.
Sa zicem ca la Sâncraiu, Sălaj toata lumea zice la haieu haieu. Desi prin sat curge doar un pirau. Eu (sint din Sâncraiu, Sălaj) ma mai uit si la teveu. Vad marea cea mare si hotarasc sa spun la haieu MAIEU.
Apoi se dovedeste ca sint cel mai tare-n brisca din tot satul. Cam citi o sa dureze pina nu ma mai contrazice nimeni? Fara (de) numar, fara (de) numeri… e doar o problema de cit (timp), nu citi.
Si uite asa moare pasiunea. De a privi la teveu.