Intersecţia de Hala Traian, acu’ vreun ceas.
Dormitam pe trotuar la semafor.
- Nu vă supăraţi, patruzeciu’?…
Mă-ntorc cătinel. (Ăăăă?… Ci vrai tu di la mini, mă flăcău?)
- De unde se ia?
(Ăăă? Ce să se ia?!)
- Tramvaiul… De unde se ia?
Aaa! În sfârşit pricep. Îi răspund amabilă.
- Dintr-o staţie de tramvai. Căutaţi aşa ceva.
A amuţit.
Ok, eu eram adormită şi [sunt] rea. Da’ lui cam câtă minte (în plus) îi trebuia ca să-ntrebe “Unde-i staţia lu’ 40 către Obor?”. I-aş fi zis simplu că nu ştiu.
Etichete: Stâlcirea logicii
18/01/2012 la 2:27 pm
Ca să nu mai zicem de “Bună ziua, sînteţi amabilă să-mi spuneţi …”!
18/01/2012 la 2:31 pm
eh, a zis “nu va suparati”, nu-i chiar necioplit
18/01/2012 la 2:33 pm
Păi nu de “necioplit” e vorba, ci de coerenţă.
18/01/2012 la 3:17 pm
Păi atîta cît să-și imagineze că:
1) nu toată lumea circulă cu tramvaiul;
b) dacă l-ai pus să repete însemna că n-ai priceput, iar repetînd doar o parte a întrebării nu te ajută nicicum.
Adică mult mai multă decît crezi, și clar mult mai multă decît să deschidă gura și „să înlăture orice dubiu”, vorba lui Twain.
Oarecum pe lîngă subiect, dar Bucureștiul este singurul oraș din țară (și nu, n-am fost chiar peste tot) unde, cerînd ajutor pentru găsirea unei adrese, am fost trimis la dracu’ în praznic într-o direcție aleatorie… probabil din lipsa elementarului bun simț de a recunoaște necunoașterea.
18/01/2012 la 3:21 pm
Nu l-am pus să repete, doar aveam – cred – o faţă foarte expresiv de adormită.
Atât de adormită încât patruzeciu’ m-a dus cu gândul fix la patruzeciu’ din Constanţa, pe traseul gară-cămin/facultate. Uitasem că şi pe la Hala Traian trece un patruzeci.
18/01/2012 la 3:33 pm
ai avut noroc, pe mine cînd m-a-ntrebat unu ce autobuz e ăsta şi i-am răspuns Rocar de Simon, a vrut să mă ia la bătaie …
18/01/2012 la 11:41 pm
In locul dumitale, la intrebarea initiala (in ACEA formulare) i-as fi raspuns persoanei: “Nu ma supar. Mai am cativa ani pana la 40.”
Asta-i in acelasi “registru” cu intrebarea: “Buna ziua. Stiti va rog cat este ora?” (Raspuns corect: te uiti la ceas / telefon mobil – ca sa afli ora cat mai exacta – ii raspunzi persoanei “Da!” si pleci.)
Sau – SI MAI neinspirat: “Puteti va rog sa-mi spuneti cat este ceasul?” (Raspuns corect: ii raspunzi persoanei “Da”, ridici maneca sub care ai la incheietura ceasul “de mana”, cu degetele aratator si policar de la cealalta mana formezi un “inel” cu care “iei masura” ceasului si ii arati inelul astfel format si persoanei, ca sa se convinga ca intr-adevar stii.)
19/01/2012 la 10:35 am
Intrebari inteligente vor primi raspunsuri inteligente! Intrebari ambigue vor primi raspunsuri mai riscante! Totusi...tare faza!19/01/2012 la 10:45 am
Cei care prescurtează excesiv (parcă extraşi din Povestea unui om leneş) vin la pachet cu reacţia de consternare când li se face observaţie.
Gradul de şoc depinde de perioada în care apucăturile le-au fost tolerate de fauna ce-i înconjoară.
19/01/2012 la 12:03 pm
Eu cred ca asta e din ciclu: sa fim scrupulosi! Si daca suntem scrupulosi stim ca avem material de blog. Relaxeaza-te!
Btw, felicitari pt minunea de blog.
19/01/2012 la 12:07 pm
Nu, e din ciclul “acreli de prânz”.
19/01/2012 la 12:35 pm
Am inteles:)
19/01/2012 la 1:59 pm
In afara de faptul ca tramvaiul 40 nu circula pe la Obor?!
19/01/2012 la 2:12 pm
Nu circulă, ştiu. Aşteptam să văz când se prinde careva.
Că eu mi-am dat seama abia pe seară (pfuai, acolo e Piaţa Muncii!). N-am modificat, că dovedeşte o dată în plus cât eram de adormită.
19/01/2012 la 2:36 pm
Cateva dialoguri similare din experienta unui fost librar:
O doamna in varsta se apropie de tine hotarata si zice, vag interogativ: “Sunt o baba comunista”. “!?” (chiar daca stii ca e o carte de la editura polirom, tot ramai fara replica)
Altcineva se posteaza in fata ta si spune doar: “Intreaba-ma orice.” (de mihaela radulescu, in caz ca chiar va intrebati)
Alt schimb inteligent de replici: “Domnisoara, caut si eu o carte…”.”Cautati-o”.
19/01/2012 la 5:06 pm
Vă urmăresc profund amuzată de câteva zile…
)
)
Ştiu că ăsta nu e un blog politic, că “diacritica” e o maestră a gramaticii limbii române, că fiecare postare a domniei sale e o minunată şi preţioasă lecţie (vorbesc foarte serios!), totuşi, de când au început mişcările de stradă, “diacritica” a transformat blogul său într-un – la fel de minunat – blog politic.
Dacă domnul Freud ar mai trăi azi, i-ar decoda ultimele 5-6 postări mai frumos ca în “teoria viselor”. Domnia sa, doctorul Freud, ar folosi ultimele şase postări ale “diacriticei” spre a exemplifica “actul ratat”.
Dacă “diacritica” ştie câte ceva despre şotiile subconştientului, o rog să-şi recitească toate postările din 14 ianuarie încoace şi, dacă are şi simţul umorului la fel de dezvoltat ca şi simţul gramaticii limbii române, să se amuze şi ea, alături de mine.
19/01/2012 la 6:02 pm
Freud ar avea în mod sigur multe de zis despre diacritica, dar cred că ar avea de zis cel puţin tot atâtea despre şotiile subconştientului celui care ţine să vadă acte ratate legate de mişcările de stradă începute pe 13 ianuarie în, de exemplu, primul articol din seria incriminată: “Cuvente den bătrâni: heredie”, scris în 8 ianuarie şi programat pentru publicare automată pe 14 ianuarie. Cu excepţia primului (din 6 ianuarie), toate “Cuventele den bătrâni” publicate până azi sunt scrise pe 8 ianuarie, când am avut timp de ele, şi publicate automat, într-o ordine şi la nişte date pe care le-am stabilit tot pe 8 ianuarie.
19/01/2012 la 7:45 pm
Ah, tant mieux! Premonițiile nu-s, oare, tot niște scorneli ale subconștientului?
19/01/2012 la 8:18 pm
Absolut corect, “diacritico”!
Numai că Freud, vulpoiul bătrân, are explicaţii şi la vise premonitive.
El nu mai trăieşte, aşa că n-ai pe cine să convingi că, într-adevăr, articolele erau la sertar şi-au fost aruncate pe blog, unul câte unul, treptat.
Chiar şi ăla, “La rivuluţie, birjar!”, devenit vizibil pe 16 ian, tot pe 8 ianuarie era încărcat la gardirop?!
Păi, atunci, vrăjitoarele astea arestate pentru vrăjeală contra limuzină, neplătitoare de taxe la stat, ar trebui eliberate din puşcărie înainte de-a fi arestate, iar “diacritica” arsă pe rug.
Glumesc, desigur, drăguţă doamnă! Oricât aţi fi dumneavoastră de duioasă în cuget faţă de sistemul băsesc, gramatica ce ne-o inoculaţi în mod plăcut, ca pe desert, vă face dezirabilă.
O seară minunată vă doresc!
19/01/2012 la 8:30 pm
Dacă te uiţi bine, s-ar putea să vezi chiar şi printre ochelarii ceia de cal că articolul cu pricina nu face parte din seria “Cuvente den bătrâni”, singura la care am făcut referire mai sus.
Ba da. Pe cei care nu mă consideră o mincinoasă.
19/01/2012 la 10:27 pm
“Pe cei care nu mă consideră o mincinoasă.”
Pe aceia nu mai e nevoie sa-i convingi de nimic…
20/01/2012 la 9:04 am
Exemplu tipic al lipsa de amabilitate care ne caracterizeaza intr-o tot mai mare masura. Era atat de greu sa-i raspundeti simplu “nu stiu”?
20/01/2012 la 10:17 am
Iar mata eşti exemplul tipic al lipsei de competenţă de lectură, care ne caracterizează într-o tot mai mare măsură.
20/01/2012 la 11:19 am
Ego, sunt cu tine! Diacritica pare ofuscata gratuit. Gratuitati de blog, evident, acreli de amiaza artificiale! Inca o data: relaxeaza-te scortoaso.
Btw, imi place blogul tau cand ne invata romaneste, atat.
20/01/2012 la 11:23 am
Dinspre partea mea, poa’ să-ţi nu placă defel.
Blogul meu e făcut să-mi placă mie. Atât.
20/01/2012 la 11:51 am
Pe bune ca imi place. Daca ti-ai facut blog sa iti placa doar tie de ce il faci public? Acreste-te pe tine insati.
Pe de alta parte, acreala ta e asa ..hmm… cum sa zic.. bonoma…ma amuza…d’aia imi placi, pana la urma.
Btw, in aceste vremuri tulburi, poti sa imi spui: esti basesciana sau nu?
P.S. Scuza-mi limbajul colocvial dar asta e singuru’ medicament pt scrupulosenia ta
20/01/2012 la 12:56 pm
“E făcut să-mi placă mie. Atât.” nu înseamnă – pentru mine – “e făcut să-mi placă doar mie”. Când scriu, scriu ce şi cum îmi place mie. Ceea ce nu înseamnă că nu poate plăcea şi altora.
Blogul meu e făcut să îmi placă mie, că eu mă joc cu el de trei ani, şi să fie util cât mai multora – dacă le şi place, bine; dacă nu, auguri şi n-am cuvinte. Nu trebuie să-ţi placă blogul meu ca să profiţi de informaţia din el.
Blogul ăsta într-o zi o să înceteze să mai existe. O să mă plictisesc, o să mă sictiresc, o să obosesc să răspund pseudopsihanaliştilor de ziua a şaptea. Sper să rămână în urma lui măcar o carte. Deja lucrez la una, împreună cu mama.
După cum am mai zis pe-aici, sunt visceral anti-PSD. Ceea ce pentru cei cu logica şubredă echivalează cu pro-Băsescu.
Nu voi vota niciodată un candidat PSD la preşedinţie şi nu-l voi vota niciodată pe Crin Antonescu.
Îmi doresc să pot vota un liberal ca Neagu Djuvara. Sau măcar un Mihai Răzvan Ungureanu.
Şi cu asta încheiem discuţiunea pe temă.
Mulţumesc.