Cărăbelniţă – femeie mare şi grasă peste măsură. (Păuşeşti-Otăsău, Vâlcea)
(Petre Coman, Glosar dialectal – Academia Română, Memoriile secţiunii literare, seria III, tomul IX, mem. 5, Bucureşti 1939)
Etichete: cuvente den bătrâni
Cărăbelniţă – femeie mare şi grasă peste măsură. (Păuşeşti-Otăsău, Vâlcea)
(Petre Coman, Glosar dialectal – Academia Română, Memoriile secţiunii literare, seria III, tomul IX, mem. 5, Bucureşti 1939)
Etichete: cuvente den bătrâni
26/01/2012 la 2:54 pm
O încercare de răspuns la “cărăbelniţă” : vine de la “cărăbuş” (poate regionalism “cărăbel” ?)care, se ştie, e o insectă mare + (el)”niţă” care e un sufix pt.marcă de feminin, luat din limbile slave.
Un unchi de-al meu, brăilean, când pescuia la Dunăre, spunea la râmă “crăpelniţă” (fam.depreciativ) pentru peşte, de la “crăpăt” (=mâncare, pop.) + (el) + “niţă”. Aceşti doi termeni figurează şi în DEX on line.
26/01/2012 la 3:56 pm
evident , marco polo va sustine sus si tare ca nu e nici o legatura cu … ” crapelnita “
26/01/2012 la 8:07 pm
Este interesantă şi povestea etimologică :
carabă – cărăbuş – cărăbăni – corabie
descrisă cf. DER în [http://dexonline.ro/definitie/carabă].
26/01/2012 la 8:10 pm
hahahaha . excelent . apreciem ironia .
26/01/2012 la 8:36 pm
Ceea ce a scris mai sus armyuser nu este deloc de râs şi nicidecum ironic.Este o etimologie mai corectă decât cea dată de mine.
29/01/2012 la 10:19 pm
Eu aş zice că, mai degrabă, vine de la cărăbăneală.
Că asta-ți vine să faci când vezi o cărăbelniţă. 