Bălţat (om bălţat), adj. – schimbător, capricios ca o femeie. (Talpa-Ogrăzile, Vlaşca)
(Petre Coman, Glosar dialectal – Academia Română, Memoriile secţiunii literare, seria III, tomul IX, mem. 5, Bucureşti 1939)
Etichete: cuvente den bătrâni
Bălţat (om bălţat), adj. – schimbător, capricios ca o femeie. (Talpa-Ogrăzile, Vlaşca)
(Petre Coman, Glosar dialectal – Academia Română, Memoriile secţiunii literare, seria III, tomul IX, mem. 5, Bucureşti 1939)
Etichete: cuvente den bătrâni
28/01/2012 la 11:25 am
Dacă ne uităm în “DEXonline”, acolo găsim “mură-n gură” toate explicaţiunile cu şi despre!
Se uită la ele cine poate, rămâne ignorant cine vrea!
De la varele mele din Bucureşti am auzit expresia “cu draci bălţaţi”… Atmosfera nu era prielnică şi de aceea nu am îndrăznit să cer relaţii despre sens…
28/01/2012 la 12:28 pm
În Buzăul copilăriei mele și în zonele limitrofe acest cuvânt era folosit pentru ceva colorat în mai multe culori, în pete mari. Asemănător cu pestriț, dar acesta presupunea suprafețe mici și multe de diferite culori.
Se spunea, mai ales, vacă bălțată sau bou bălțat. Dar, prin extensie și poate cu nuanță peiorativă, pentru articole de îmbrăcăminte.
Văd că acest sens este și în DEX.
În zona de care vorbesc nu se folosea în sensul dat de tine.
28/01/2012 la 2:50 pm
Păi cînd culorile se schimbă în suprafețe mari, atunci omul care le poartă e schimbător, nu?