În pas cu Paul

Paul – Dicu, ştiţi voi – a plecat joi spre MdS 2013 . Din nou – a treia oară – singurul reprezentant al României. Şi tot pentru Inima copiilor aleargă. Îi dorim să-l ţină picioarele şi capul până la capăt şi niţel dincolo, ca să ajungă cu bine acasă.

Începe azi, cu o etapă dintr-aia scurtă, de antrenament. Vreo 15-20 km din ăia 250 pe care tre’ să-i facă prin deşert până pe 12 aprilie. Puteţi să alergaţi în pas cu el – un km de-al vostru face 2 euro, indiferent de viteză. Puteţi să-i urmăriţi isprăvile aici sau direct pe saitul Marathon des Sables. Are numărul de concurs (dossard) 106.

Iar dacă n-alergaţi în pas cu Paul, puteţi trimite cei 2% (ştiţi voi) către Inima copiilor. Nu-i ţeapă – ştiu eu, c-am îngheţat bocnă pe şantier când Andrei Gligor şi-a făcut acolo maratonul pe care trebuia să-l facă în Sahara.

(La fel ca-n anii trecuţi, lu’ Paul puteţi să-i scrieţi acilea. Ca să-l întrebe iarăşi colegii de cort dacă nu-i vreun star rock, ceva, la el în ţară, de primeşte atâtea mesaje. Că veni vorba, doar pentru că nu vrea nu-i star rock.)

Paul Dicu la Marathon des Sables 2012

Paul a terminat sâmbătă MdS 2012. Ca să fie clar ce-nseamnă asta: Rachid El Morabity, locul 1 de anul trecut şi locul 1 anul ăsta timp de 3 etape, a abandonat cu 1 km înainte de finişul etapei de 82 km, a 4-a.

La sfârşitul etapei de 82 km Paul a tras o serie de flotări (“îs bine, bă!”). A mai tras o serie şi la sfârşitul etapei a 5-a, de 42 km. Şi-nc-o serie la sfârşitul sfârşitului – etapa de 15,5 km, ultima. Nu l-am văzut, că nu mai bătea vântu’ în deşert aşa de tare ca să-mpingă netu’. Dar îl vedem aici:

Minutul 2:32. Nebunul cu flotările. Numărul 39, cu steagul României şi steguleţul Inimii Copiilor.

Cât Paul a alergat 246,5 km în deşert la vreo 50 de grade, nişte oameni au alergat 2852,02 km în pas cu Paul.

Nom	DICU
Prénom	Paul Florin
Dossard	39
Rang(Général)	581
Age	42
Nationalité	ROU
Pays de résidence	ROU- ROUMANIE
Département	900483
Sexe	H
Général	53H25’10 33H25’49 4.64
Etape 6	2H39’48 1H26’18 6.01
Etape 5	7H33’12 4H25’01 5.56
Etape 4	20H21’57 12H58’57 4.03
Etape 3	7H02’18 4H26’25 4.97
Etape 2	8H24’20 5H33’56 4.64
Etape 1	7H23’33 4H56’13 4.60

BRAVO, BĂ!

82 km

Ca să ştiţi: Paul Dicu a terminat cu bine etapa a 4-a la Marathon des Sables 2012 – aia de 82 km. În 20h22. Cu nişte flotări la sosire. Carele când le-am văzut, am ştiut că ăla-i Paul.  Filmul sosirii, aici.

Steguleţul care-i flutură în spate e cu Inima Copiilor. Pentru ei aleargă Paul şi cei care aleargă în pas cu Paul.

Felicitările, masa şi dansul, aici. Alegeti 39 – DICU Paul Florin. Că altfel ajunge mesajul la El Morabity – care a şi abandonat azi, cu 1 km înainte de finiş. Pretendent la titlu, ca să ştim despre ce e vorba-n propoziţie.

Bravo, bă Paule! Să-ţi ţină Ăl de sus picioarele zdravene până la capăt!

39 – DICU Paul Florin

Puteţi să-i scrieţi aici:
http://www.darbaroud.com/fr/html/mds/general/27mds-ecrire-concurrent.php

Că, după cum vă ziceam, cu banii i-o fi fost mai uşor anul ăsta, da’ cu picioarele o să-i fie la fel de greu.
Şi nu de alta, da’ nu mai aleargă pentru el, aleargă pentru Inima Copiilor. Şi vrem să termine cursa şi să vină acasă întreg, ca să povestească despre Inima Copiilor în cât mai multe interviuri.
După cum i-am zis, n-are decât să-şi julească genunchiul ulterior, ca anul trecut.

Deci da, scrieţi-i!

(Poveşti despre aventura de anul ăsta, aici.)

În pas cu Paul. Paul Dicu.

E-n aeroport acu’. L-am sunat să-l întreb când pleacă şi cică “Peste juma’ de oră. Sunt în aeroport.”. Ăă?! Ei, poftim!

Duminică aleargă prima tură. La Marathon des Sables, zic. Prima tură din a doua tură, cum ar fi.

Acum aleargă pentru Inima copiilor. Oamenii ăia cu secţia de cardiochirurgie pediatrică de la “Marie Curie”.

Mai ştiţi când mă rugam p-aci de sponsori, acu’ un an jumate?… Mai ştiţi că ultimii bani de taxă, vreo 2000 de euro,  i-a primit de la un necunoscut cu doar câteva zile înainte de data limită?… Asta în 2011.

Acu’ mă uit la blogul pe care i l-a făcut Inima copiilor şi la numele alea din dreapta şi-l aud pe Paul, adineauri: “da, anul ăsta mi-a fost mult mai uşor cu banii”.

Prima zi de cursă e duminică, pe 8. De Florii, mă, de ziua mea!

Vă rog să v-amintiţi să-i scrieţi, că dacă banii i-o fi strâns mai uşor anul ăsta, alergătura prin deşert e la fel de grea ca anul trecut.

 

Dicu. Paul Dicu. Dossar no. 39 la Marathon des Sables 2012.

Paul Dicu, pe-ndelete

Aici. Cam un ceas, aşa…
(“Generaţia cu cheia de gât”, la B1.)

Votaţi Paul Dicu!

Mie mi-a promis că dacă se-alege erou Discovery, îi măreşte pensia lu’ mama.Dacă vreţi şi voi pensii mai mari, aveţi timp până mâine, 11 iunie, ora 12.

http://www.facebook.com/discovery.romania

 

Paul Dicu, erou Discovery

10 eroi, 10 documentare de văzut, unul singur de votat. Eu sper să-l votaţi pe Paul. E un erou, că de la Marathon des Sables s-a-ntors întreg. Genunchiul şi l-a stâlcit dup-aia, pe la Tulcea. Că şoselele româneşti îs mai periculoase decât deşertul.

http://apps.facebook.com/discoveryheroes/etape.php

 

(Salutări de la Tuşnad! )

 

Acolo, la „Marathon des Sables”, a văzut un maratonist bătrân şi orb

Iar cel mai tânăr era un puşti de 16 ani, venit cu taică-su.
Un interviu cu Paul Dicu aici.

Şi-nc-un articol dincoace.

Cui?

Vouă.

Paul. Paul Dicu

L-aţi susţinut cale de 250 de kilometri fără să ştiţi despre el altceva decât că-l susţin eu. No, acuma iacătă-l! Pe la minutul 21-22 vorbeşte despre voi.

Paul. Paul Dicu. Sensei maratonist.

Mailurile alea

Mailurile alea mi-au ridicat genunchii de jos.

Paul, la Radio 3 Net Florian Pittiş.

Din paşii ăia, mulţi au fost ai voştri

- Băi Paule, da’ cum ai reuşit, mă, să termini etapa aia?
- N-am fost eu acolo. Din paşii ăia, mulţi au fost ai voştri.

Şi o zice pe bune.
Ai voştri, inclusiv ai voştri, care l-aţi urmărit şi pe blogul ăsta. Mulţumesc.

Paul m-a aşteptat în seara asta la aeroport.
Că Discovery îl aşteaptă pe Paul Dicu când se întoarce de la Marathon des Sables, iar Paul Dicu o aşteaptă pe diacritica când se întoarce de la Lyon.

Am reusit, intr-un tarziu, sa ajung la un calculator. Nu pot sta prea mult, dar vreau neaparat sa va multumesc cosmic, voua, celor care ati facut posibila realizarea asta si-ati crezut in mine si-n dementa asta frumoasa. Am sa revin mai incolo cu povestile si raspunsurile la tot ce mi-ati scris, acum voiam doar sa va spun ca sunt … bine Oarecum dezghiocat, dar fericit cum nu se poate inchipui. Si asta datorita voua. Va iubesc groaznic.

http://www.facebook.com/media/set/fbx/?set=a.203813836306671.46158.100000341694373&l=266a8dfb3b

Paul Dicu. Campion

250 de kilometri duşi până la capăt.

Paul Dicu este născut în 1969. Are studii de Drept şi locuieste în Constanţa. În 1986 începe iniţierea în Katori Shinto Ryu (şcoala pluridisciplinară japoneză de arte marţiale), sub îndrumarea profesorului Corneliu Dinescu. Din 1993 până în prezent participă la stagii tehnice şi seminarii de perfecţionare în Franţa, Belgia, Elveţia, Luxemburg şi Austria. Studiază ca elev al maeştrilor Roland Maroteaux 7 DAN Takeda ryu şi Alain Floquet 8 DAN Aikibudo şi Katori Shinto ryu. În 1993 deschide în Constanta Clubul Sportiv Axxum, unde predă Takeda Ryu. În 1998 devine instructorul de arte marţiale al subunităţii DIAS de intervenţie şi acţiuni speciale a Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa.

Primul contact cu atletismul are loc în 1984, ca pregătire pentru probele fizice de admitere la liceul de marină. Continuă să alerge, pe cont propriu, curse de 5 şi 10 km. În 2008 aleargă primul maraton, unul informal, parcurgând împreună cu unul dintre elevii săi distanta între Constanta şi Mangalia. În 2009 aleargă la maratoane naţionale şi internaţionale. În 2010 participă ca singur reprezentant al României la Sahara Marathon, cursă de 42,195 km, desfăşurată în Algeria, între El-Ayoun şi Smara.

Bravo, Paul! Doar atât, că nu-s cuvinte pentru isprava asta a ta.

 

(Toate articolele despre Paul, aici.)

 

 

Paul, după ziua 6

“hai ba, c-am facut si-un 42, ca sa nu ziceti ca m-ati trimis degeaba acilea. mai am maine 18 si se termina gom jabbarul meu, da’ p-astia ii fac si taras, asa ca io zic ca-l cam termin. a fost divin ma, nici nu stiu ce cuvinte sa iau la mine. plang ca prostu’ de cate 10… ori pe zi, bine ca am ochelari si nu se vede. in seara asta cica ne pune muzica de opera, sa ne revenim.
ba, azi e ultima zi in care mai pot da e-mail, asa ca ne vedem cand ne vedem, in tara. nici nu stiti cum va multumesc eu si cat de groaznic va iubesc pentru toata asta.”

(Am scos ce nu-i frumos de zis în public. )

42,2 km la 50 de grade.

les concurrents de cette dernière étape “longue” de 42 kilomètres sont marqués par une journée très chaude : plus de 50 degrés au soleil, plus de 40 degrés à l’ombre. Mais il n’y a pas d’ombre…