Pudicii să-nchidă ochii sau mai bine navigatoru’. Regula de azi e pentru ăia care vor să se-njure corect pe net. (Da, ştiu, publicul-ţintă e zero, întrucât nimeni nu vrea să ştie cum să-njure corect. Da’ vreau să mă aflu-n treabă.)
Futu-te-n, inversiune de la să te fut în.
Futu-vă-n, inversiune de la să vă fut în.
Şi, da, abţineţi-vă de la măgării în comentarii, mulţumesc.
_______________________
_______________________
Mi când poate fi completat cu mie: Mi se face sete (mie).
Mi-i când poate fi completat cu mie (mi-) … pe ei, îi (-i): Mi-i dai mâine. (Mi-i dai mie pe ei, banii.) Când mi-i dai?
Mii când e pluralul de la o mie: o mie – două mii.
Ultima – ultime – ultimele, nu ultimile
ca la
Prima – prime – primele, nu primile
Cu i doar la masculin:
ultim – ultimi – ultimii
prim – primi - primii
Continuarea firească a regulii de ieri, numa’ că ieri nu m-a dus capu’ aşa departe.
E da-ţi-aş, de la ţi-aş da. Indiferent ce aveţi de dat.
- Dă-ţi! [Tu ţie.] / – Dă-ţi seama!
- O să-mi dau. [Eu mie.] / – Îmi dau seama.
- Daţi! [Voi/Dvs]
- O să dăm. [Noi.] / O să dau. [Eu.]
- Daţi-vă! [Voi vouă]. / – Daţi-vă seama! [Voi/Dvs]
- O să ne dăm. / – Ne dăm seama. / Îmi dau seama.
- Transmite-ţi! [Tu ţie.]
- O să-mi transmit. [Eu mie.]
- Transmiteţi! [Voi/Dvs.]
- O să transmitem. [Noi.] / O să transmit. [Eu.]
- Vă rog să-mi transmiteţi. [Voi/Dvs.]
- O să vă transmitem. [Noi.] / O să vă transmit. [Eu.]
- Trimite-ţi. [Tu ţie.]
- O să-mi trimit. [Eu mie.]
- Trimiteţi. [Voi/Dvs.]
- O să trimitem. [Noi.]
- Vă rog să-mi trimiteţi. [Voi/Dvs.]
- O să vă trimitem. [Noi.]
Băga-mi-aş, inversiune de la mi-aş băga.
Băga-ţi-aş, inversiune de la ţi-aş băga.
Băga-i-aş, inversiune de la i-aş băga.
Băga-v-aş, inversiune de la v-aş băga.
Băga-le-aş, inversiune de la le-aş băga.
Întotdeauna îmi, îţi, îşi, în (câte) un cuvânt.
Niciodată cu cratimă, liniuţă, linioară.
Zic că de-a-n pulea (nu deampulea), căci de-a-n boulea şi de-a-n picioarelea.
http://diacritica.wordpress.com/2010/01/16/de-a-n-boulea-de-a-n-picioarelea/
Băiatul care a mers cu mine.
Băiatul pe care l-am luat cu mine.
NU: Băiatul care l-am luat cu mine.
Un articol care îmi place.
Un articol pe care l-am citit.
NU: Un articol care l-am citit.
Filmul care a fost nominalizat la Oscar.
Filmul pe care l-am văzut.
NU: Filmul care l-am văzut.
Dacă e subiect (cine? ce?), e care.
Dacă e complement direct (pe cine? ce?), e pe care.
(Domnu’ Tăriceanu, s-aude?)
a lucr + a > a lucra –> a cre + a > a crea / a agre + a > a agrea
lucr + ez > lucrez –> cre + ez > creez / agre + ez > agreez
lucr + ezi > lucrezi –> cre + ezi > creezi / agre + ezi > agreezi
lucr + ează > lucrează –> cre + ează > creează / agre + ează > agreează
lucr + ăm > lucrăm –> cre + ăm > creăm / agre + ăm > agreăm
lucr + aţi > lucraţi –> cre + aţi > creaţi / agre + aţi > agreaţi
lucr + at > lucrat –> cre + at > creat / agre + at > agreat
lucr + are > lucrare –> cre + are > creare / agre + are > agreare (*)
lucr + ării > lucrării –> cre + ării > creării / agre + ării > agreării
Regula fiind că acolo unde a lucra are un singur e, din terminaţie (-ez, -ezi, -ează), a crea şi a agrea au doi e: unul din radical (cre-, agre-), unul din terminaţie (-ez, -ezi, -ează).
(*) În fine, agreare n-apare în DOOM/DEX.
a afla: afl + u > aflu (eu) –> afl + i > afli (tu)
a intra: intr + u > intru (eu) –> intr + u > intri (tu)
a spera: sper + Ø > sper (eu) — > sper + i > speri (tu)
a speria: speri +i > sperii (eu, tu)
a scrie: scri + u > scriu (eu) –> scri + i > scrii (tu)
Vezi şi:
Întârzii, înfurii, sperii, continui. Plus perii şi zgârii.
Şi nu, la forma negativă nu se pierde nici un i!
Înşală, cu a, de la radicalul înşal- şi terminaţia -ă.
Verbul a înşela suferă o alternanţă fonetică în radical în timpul conjugării: înşel- > înşal- (ca la cânt- > cânţ-, de exemplu).
Aşază, cu a, de la radicalul aşaz- şi terminaţia -ă.
A aşeza suferă şi el alternanţă fonetică în radical: aşez- > aşaz-.
Dar:
Greşeală, de la radicalul greş- şi terminaţia -eală.
Aranjează, de la radicalul aranj- şi terminaţia -ează.
La fel: deranjează, angajează, trişează, furişează.
Regula fiind că după j şi ş în interiorul radicalului scriem a, nu ea. Dacă radicalul se termină în j sau ş, putem adăuga terminaţii cu -ea-.
Detalii despre -A- şi -EA-, aici.
Despre unele alternanţe fonetice, aici.
A şti are doi i doar la persoana a II-a sg., indicativ prezent şi conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă (nu, la forma negativă nu cade nici un i! aşa cum tu cânţi nu devine tu nu cânţ, nici tu ştii nu devine tu nu şti).
Indicativ prezent: (tu) ştii, (tu) nu ştii
Conjunctiv prezent: (tu) să ştii, (tu) să nu ştii
Viitorul format de la conjunctivul prezent: (tu) o să ştii, (tu) nu o să ştii
În rest e şti, cu un singur i – la infinitiv şi la toate timpurile/modurile care se formează de la infinitiv, indiferent de persoană/număr.
infinitiv - a şti
viitor - vei şti
condiţional prezent - ai şti
verb + inf. – poţi şti
Explicaţii despre conjugare (terminaţii etc.), aici.
