Ce se cântă-n târg la Delft?

Sanie cu zurgălăi, interpretată de Les Paul & Mary Ford.

Problema cu educaţia la Antipa

Băi, deci mie în toată povestea asta cel mai grav mi se pare că un inspector (sau ce-o fi) scrie aşa:

În săptămâna educativă , cei care şi-au propus excursii la Bucureşti, la recomandarea domnului ministru, nu aveţi voie să vizitaţi Muzeul Grigore Antipa.

“Cei care şi-au propus n-aveţi voie să”? În scris, zic, nu-n vorbit, când poa’ să-ţi scape chestii. Bine, pe lângă fraza în sine, care-i fără cap şi fără coadă logică. (Şi-au propus excursii la recomandarea ministrului sau la recomandarea ministrului nu au voie să? Şi dacă-i recomandare de ce n-au voie să?)

Alela românească străveche

Aceste secvenţe de ADN alcătuiesc codul unei gene, iar un set de „allele” dau genotipul individual. Mai exact, primul bărbat din viaţa unei femei poate avea nişte secvenţe dominante care să se „lipească” de secvenţe din cromozomii femeii, producând un efect întârziat. Coincidență sau nu, „al lele”, cum se pronunţă conform dicţionarului Encarta, posibil de origine protolatina, seamănă mult cu vorba românească străveche „al lelei”, care se referă la un copil cu tată incert. (Cristina Lica, Evenimentul Zilei)

Pe “allele” le cheamă de fapt alele, la singular alelă. Scria până şi-n Genetica de-a doişpea, pe vremea mea. Acu’ scrie în dexonline, da-i drept că Encarta sună mai cult. Pe dexonline se dau toţi proştii care nu ştie să scrie, pân Encarta umblă numai ăştia care ştie cu protolatina.

ALÉLĂ, alele, s. f. (Biol.) Genă de un anumit tip de pe același cromozom. – Din fr. allèle. (dexonline)

allèle ou vieux allélomorphe: adjectif et nom masculin (grec allêlos, l’un l’autre)
Se dit d’une variante d’un gène, résultant d’une mutation et héréditaire, assurant la même fonction que le gène initial mais selon ses modalités propres. (Tout gène peut avoir plusieurs allèles, qui déterminent souvent l’apparition de caractères héréditaires différents.) (Larousse)

Allêlos, unul pe celălalt. Posibil de origine românească străveche, de la al leliţii. În franceză atestat la 1936 toamna:

Les gènes de l’espèce, ou du moins un bon nombre d’entre eux, peuvent exister sous deux ou plusieurs états différents; deux gènes de même fonction mais d’effet dissemblable sont dits allélomorphes, ou allèles … L. CUÉNOT, J. ROSTAND, Introduction à la génétique, 1936, p. 13. (Trésor informatisé de la langue française)

În concluzie

După 4+ ani de blog ortografic şi 1 articol despre domnu’ Puric am tras concluzia că n-am voie să demonstrez că intelectualii de seamă ai ţărişoarei scriu cu greşeli, pentru că ei sunt mari în diverse feluri, iar eu în nici un fel.

De unde rezultă c-aş avea liber la făcut mişto de omu’ cu şcoală puţină. Nu mi-ar mai sări nimeni în cap pe motiv de întinare-simboluri-naţionale. Să ne râdem de proşti, cum ar fi.

(Vezi, nu mai bine stau eu pe tuşă 3 săptămâni şi-mi văd de grădinărit în balcon?)

Despre gândaci

Facebooku’ s-a mutat la cafenea

Express    ia
de dimineaţă
De ce-i este omului azi foame?
De iubire
şi de sens.
Nicolae Stainhardt

Cu ai, da. Şi cu express ia. Cu schepsis.

Culeasă azi dintr-o cafenea cu talente interbelice – una dintre cele multe. Că nu mai ştie nimeni a face o cafenea normală. E fie cu sticloşenii, fie cu “parfum” interbelic şi toate locurile designeristic comune ale genului – semiîntuneric (căcat, vreau să pot citi, pune măcar lampă la masă), wall cu poze interbelice ale nu se ştie cui (facebook toată ziua, jur), fieru’ de călcat cu jar, podea maro, ziduri gri, decor cu cutii de placaj şi braţ de nuiele de mătură de curte, scaunele de la mamaia, iar în tavan borcane de murături cu nişte becuri chioare într-însele. Cu filament, că-i deja şic antic.  Pe scurt, chicioşenia tipică 30′s-gen, la care se simt obligaţi toţi patronii de cafenele.  Nu ştiu cum se face, da’ toţi ăştia care visează la anii ’30 îşi trăiesc nostalgia de zici că de-ar fi trăit în vremea aia s-ar fi învârtit neapărat în anturajul lui Mircea Eliade & comp. Ca un făcut, toţi se văd în cafenele şi la ceaiuri dansante, nimeni nu se vede pe post de Mariţă trăitoare la demisolul sau la mansarda blocului, sau pe post de jăndaru’ cu care se iubeşte Mariţa. Nu, frate, anii ’30 ierea mişto, intelectuali, filozofie, teatru, concerte, ce vieaţă, dom’le, ce vieaţă, nu ca acuma!

Nu mai zic că mândra mi-a adus nota de plată într-o chestie dă lemn – dracu’ ştie ce era sau ce voia să fie, pe mine m-a dus gându’ la fieru’ de călcat de pe vremuri; un soi de farfurie dreptunghiulară de lemn pe care şedea o drăcie ca un fier, cu mâner, tot de lemn, numa’ bun de aruncat în capu’ cui te-a supărat. Şi-ntre ele un flintic de bon de casă de la 2013 iarna.

Avem un criminal. Al cui este el?

“Criminalul taximetristului din Sibiu.”

Criminalul e al lu’ mă-sa şi-al lu’ tac-su, în caz că are. Altminteri e ucigaşul taximetristului. Ca Eminescu, mă-nţelegi: deşi e scriitor, nu e scriitorul “Luceafărului”, ci autorul “Luceafărului”.

(Culeasă de pe la nişte ştiri de dimineaţă.)

Astrologice

(Evenimentul Zilei)

Pe când şi Jupiter?

Sau mai bine Venus – love and peace pentru popor.

 

Morpioni

Car’ va să zică te dai pe huffingtonu’ franţuzesc la serviciu, că ţi-e somn şi n-ai chef de altceva. Dai peste articolul despre morpioni, râzi, sâmţăşti nevoia să-l împărtăşeşti şi cu alţii, da’ n-ai cu cine. Diseară pe la şase ţi-aduci aminte de el şi-l şeruieştipe FB. Şi p-ormă vezi că a doua zi la 00:07 “Evenimentul Zilei” publică ceva ce pare a fi o traducere-rezumat a articolului respectiv. Fără ca “ziarista” Andreea Ciulac să fi menţionat articolul sursă, desigur. (I mean, desigur când ai de-a face cu ziarişti româneşti. Că altfel nu-i desigur.)

(Cum ar fi: Morpioni sau despre influenţa diacriticii asupra subiectelor EVZ.)

________________

Păduchi laţi îi cheamă, ştiu. Nu pubici, cum pudic îi numeşte Andreea Ciulac (pubieni, cel mult, duduia Andreea!). Morpioni e la mişto.

Ghici ghicitoarea mea

O bag ţeapănă
şi-o scot moartă
şi picură din vârf.

(Cânepa, desigur. În Cimiliturile românilor, Artur Gorovei.)

Cacofonia zilei

“Că Creangă”. Şi îmi aparţine. Iar dacă mă ţiu ţin băţ că aia nu-i cacofonie, va să zică că nu mă smeresc şi nu mai merit iubirea iubitorului de limba română. Căci iubitorul de limba română e-aşa de plin de iubirea pentru limba română încât logica nu mai are loc în inima lui. (Opţiunea “în cap” pare a fi exclusă, din motive ce vor fi determinate ulterior de oamenii de ştiinţă britanici.)

2012 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2012 annual report for this blog.

About 55,000 tourists visit Liechtenstein every year. This blog was viewed about 2,100,000 times in 2012. If it were Liechtenstein, it would take about 38 years for that many people to see it. Your blog had more visits than a small country in Europe!

O bijuterie

De fiecare dată când trec p-acolo cu 135u’ îmi zic că data viitoare tre’ să-mi iau aparatul de fotografiat. De fiecare dată uit. Acu’ mi-am adus aminte să-i caut pe net. I-am găsit. Dar firma cea mare la stradă e o bijuterie.

196 de lei gramu’. Bijuterii deosebite – italiene, moderne, rafinate.

Sau da şi nu. Vodafone

https://www.vodafone.ro/personal/servicii-si-tarife/internet/internet-pe-laptop-sau-tableta/alegerea-pachetului/index.htm

- A sau B?

- Da, răspunde Vodafone.

 

 

Ce să faci dacă te-a-nşelat bărbatul

Te-apuci de fumat. În trei ani îl laşi impotent. Mai sigur decât cu vrăjile.

(Copii, noi spunem şi scriem impotent, da? Cu m, da? Impotent, impotenţă.)

(Sursa: buda de pe la km 120 de pe A2, spre Constanţa.)