După ce la începutul anului am tăbărât cu mailul pe aciddu* (băi aciddu, vreau să fac chestii măreţe cu blogul, nu ştiu ce şi nici cum, zi tu! – şi adevăru’ e că aveam gânduri măreţe: sait în toată regula, cu blogu’ inclus, cu rubrici noi, cu conţinut nou şi mult şi mişto – enciclopedia de ortografie, ce să mai…), la trei săptămâni distanţă (de fapt mult mai devreme) mi-am dat seama că de fapt n-am şi n-o să am timp – şi oricum am obosit şi vreau să stau să citesc (Romain Gary, de exemplu, pe ziua de azi) – , aşa că proiectul grandios de mai sus a devenit “ia hai să schimbăm tema”. Aşa că în următoarele zile ne vom juca cu temele WordPressului, deci blogul o să arate bizar. Bine, aciddu mi-a zis să mă joc pe blogurile alelalte, da’ nu ţine, că alea-s prea simple.

_____________

* Aciddu e domnul care-mi suportă întrebările din categoria “când se scrie î-mi legat?” cu privire la calculatoare, net şi alte cele asemenea.

_____________

(Petre Coman, Glosar dialectal – Academia Română, Memoriile secţiunii literare, seria III, tomul IX, mem. 5, Bucureşti 1939)

Ce-mi doresc eu

_______________________

(De ce spunem pe timp de iarnă, pe timp de vară, da’ nu zicem pe timp de primăvară, pe timp toamnă? Că eu una n-am auzit să se zică. Sau zicem?! )

Cristian Oprea, în schimb, pare a se fi născut gata împuşcat în copita gândirii logice.

(Petre Coman, Glosar dialectal – Academia Română, Memoriile secţiunii literare, seria III, tomul IX, mem. 5, Bucureşti 1939)

După cum ziceam:

Bărbatu nu’i baiu că’ ‘i puţîntel,
Numai să fie mintea la el.

şi

Femeea bună e plug de aur în casa
omului.

_______________________________

Copii, domnu’ din imagine n-are minte la el. Copiii cu minte scriu întotdeauna daţi, de la voi / dumneavoastră daţi, şi scriu întotdeauna dă-ţi, de la tu dă-ţi ţie, tu dă ceva al tău (dă-ţi jos haina!).

_______________________________

Şi cu vreo juma’ de an înainte (vara lu’ ’76, cred), diacritica şi Sam în curte la Baia, cu găina din dotare.

Aveam plete, după care am căpătat şi păduchi, după care a rezultat tunsoarea din prima poză.

(Cred că  le-am mai pus pe-aici cândva…)

Exemplificare la proverbul A fi cu căldarea-n cap, a fi obrocit, fermecat. (Proverbele românilor, Iuliu Zanne, 1903)

Bărbatul are ochi să vadă, fimeea are
ochi să fie văzută.

Bărbatul după muiere, şi copilul după
mamă se cunosce.

Femeea bună e plug de aur în casa
omului.

Mai bine ţii un sac de purici, de cât o
fimee rea.

O femee nu pote fi bună de cât pentru
un an, ca şi un calendar.

(Dacoromanica)

Adevărul

(De la Oana, cu vreo 4-5 ore în urmă. Acu’ un sfert de ceas oroarea era tot acolo.)

______________________________________________________

Copii, noi scriem l-a când înseamnă pe el l-a. L-a luat pe el, l-a văzut pe el etc.

Scriem la când ne arată unde.

(Petre Coman, Glosar dialectal – Academia Română, Memoriile secţiunii literare, seria III, tomul IX, mem. 5, Bucureşti 1939)

(Petre Coman, Glosar dialectal – Academia Română, Memoriile secţiunii literare, seria III, tomul IX, mem. 5, Bucureşti 1939)

Şi şecherlic, de la şecher, de la şeker (zahăr în turcă).

________________________________

Pe această cale vă anunţ în mod oficial că pe lângă articolul ăsta am mai scris azi încă opt din seria Cuvente den bătrâni, care-s programate spre publicare tot la două zile, în general dimineaţa. În caz că veţi remarca legătura dintre articolele astea şi, de exemplu, proxima înălţare a lu’ Duda pe tronul României – devenită, probabil, monarhie în următoarele 14-15 zile – , aveţi dreptate. M-am antrenat cu parapsihopupu ruşi, iar seria Cuvente den bătrâni e lucrarea mea de diplomă de parapsihopupu de ziua a şaptea.

Carevasăzică pe 21 februarie 2010 încep să lucrez la Gicu SRL. Care nu deţinea domeniul gicu.ro, care era liber, carele deci zic nu-i mai bine să-l cumpărăm noi? Îl cumpărăm deci. Nu facem şi sait, dom’ şef? Ăăăă… c-o fi, c-o păţi, că ce ne trebe, că biznisu’ ăsta e pe relaţii, nu pe saituri, deci rămâne cum am stabilit, care n-am stabilit nimic. În toamna lu’ 2011, dom’ şef, la sugestia iubitei (!), se hotărăşte să facă sait. Mai întâi tocmeşte făcători de logo să facă logo. Cerusem recomandări de la fratele nostru Sam, care ne-a dat art director care punea întrebări pertinente şi avea preţuri rezonabile, dom’ şef a ales făcătoru’ de logo găsit de iubi, la acelaşi preţ cu art directoru’. Avem deci logoul Gicu (pare făcut de un puşti care acu’ se joacă cu puţulica în Corel sau în ce s-o fi jucat el acolo). Bun. Acu’ să tocmim făcător de sait gicu.ro. De ce să-l căutăm în România, când putem să-l tocmim străinez şi să-l plătim de cel puţin două ori mai mult?! Ulterior s-a dovedit că făcătorul de sait era de fapt la bază găzduitor de alte saituri ale lu’ dom’ şef (nu ştiu dac-am făcut bine, zice dom’ şef, om vedea! – nu, dom’ şef, n-ai făcut bine). Bun. Fac text pentru sait, vine iubi a lu’ dom’ şef, între timp promovată pr manager (i-urile astea îs ale ei; am mai primit între timp pentru al face, facanduse, in timpul saptamani), că cică să nu scriem despre cestiunea ţî, că se sparie posibilii clienţi. Iubi a lu’ dom’ şef, îi zic, oamenii ăia, dacă s-au hotărât să tatoneze piaţa cu pricina (nu despre România era vorba), ştiu deja despre cestiunea ţî. Nu putem s-o trecem cu vederea, cică suntem consultanţi, în pana mea! Nu, că se sparie şi-i pierdem de clienţi. Ei, dară, n-aveţi decât să vă faceţi saitu’ cum vreţi, ce-mi bat eu capul?! Desigur, dom’ şef ţine să adauge fraza magică – pe care o iubesc eu din inimă – “vorbim la perfecţie 5 limbi”. Care traducere în engleză făcută de iubi a lu’ dom’ şef a sunat “we are speaking perfectly cele 5 limbi”. Pe toate în acelaşi timp.
No, acu’ că avem logo şi sait (care a ieşit cam cum mi-ar ieşi mie al treilea sait, dacă m-apuc să-nvăţ mâine webdesign), hai să facem cărţi de vizită noi. Gicu SRL, cu sait gicu.ro, cu adresă de mail @gicu.ro.
Şi să facem, dară, şi semnături de mail noi, cu logo Gigu şi sait gicu.ro. Se ocupă iubi a lu’ şefu’, rezultă semnături jpg din care nu poţi copipeistui nimic. Şi, desigur, nu poţi clicăi pe gicu.ro. Îi explic lu’ iubi a lu’ şefu’ că măcar adresa saitului ar trebui scoasă din poză şi pusă într-un format clicăibil. Nţ. Avem sait gicu.ro, ce ne mai trebuie să-i trimitem pe oameni acolo dintr-un clic?! Las’ să scrie cu mânuţa lor, ai dracu’ leneşi cari sunt ei!

La începutul lui ianuarie 2012 s-a terminat (după vreo 4 luni…) povestea: avem sait gicu.ro, avem logo Gicu, avem broşuri Gicu, avem adrese de mail @gicu.ro, avem cărţi de vizită de la Gicu SRL, cu logo Gicu.

Ieri aflu că au schimbat numele firmei în Dorel SRL.

Ok, eu eram adormită şi [sunt] rea. Da’ lui cam câtă minte (în plus) îi trebuia ca să-ntrebe “Unde-i staţia lu’ 40 către Obor?”. I-aş fi zis simplu că nu ştiu.

Fumul dracului
În capul omului.
(beţia)

Câmpul alb, oile negre,
Cin’ le paşte
Le cunoaşte.
(cartea)

Învârligat, îmbârligat,
În gaură de fată mare băgat.
(cercelul)

Merge dada pe cărare
Patru mâni, patru picioare,
Patruzeci de unghioare.
(femeia însărcinată)

Merge moşul prin rogoz,
Mare mătărângă-a scos.
(păpuşoiul)

Ce este micuţ, foarte mititel,
De-şi ia căciula Vodă pentru el?
(păduchele)

Şlepţul satului
necazul săracului.
(primarul)

Artur Gorovei, Cimiliturile românilor, 1898.

(Ce-i ăla şlepţ?!)