– Blau, zice Măriuca.
– Albastru, zic eu.
– Ba nu, blau. [Blauw.]

– Ia zi-mi culorile, Măriuca.
– Rod, zice ea. Sau rot, ceva pe-acolo.
– Rod, zic eu. [Rood.]

– Vit.
– Vit. White, cum ar fi. Alb. [Wit.]
– Da.

– Ţvart.
– Ţvart. Negru, trăiască boaba de germană. [Zwart.]

– Hlun.
– Hlun.
– Nuuuuu! Hlun!
– Hlun.
– Nuuu! Hlun! (Se enervează.)
– Hrun, zice doamna mama de Măriucă. Ştii că zice l în loc de r.
– Aaaa, hrun. Bun. [Groen.]

– Da’ la galben cum se zice, Măriuca?
– Heel. [Geel.]
(Ia te uită, ăştia vorbesc germana. Cam cum vorbim noi turca.)

În concluzie, câteva dimineţi mai încolo a venit în patul meu, cu rucscacul cu cărţi după ea, şi mi-a sugerat să-i citesc Jip en Janneke. Că doar mă-nvăţase limba.

2. — Legat şi tot se împotriveşte, câinele! Ia faceţi să nu se mai poată mişca deloc şi scoate-ţi-i / scoate-ţ-ii / scoateţi-i / scoateţ-i-i  hârtia din buzunar (K. May, Winnetou)

3. — Spune-mi-vei ori nu, eu tot le voi găsi, şi încă şi capul reteza-ţi-l-voi / retezaţi-l-v-oi / retezaţi-l-voi. (P. Ispirescu, Greuceanu

4. De-aceea-mi zise el : – „Un spin rupându-l
dintr-aste plante-ori de-unde-ţi este placul,
vedeaţi-vei / vedeaţi-ve-i / vedea-ţi-vei / vedea-ţi-v-ei fals întreg în tine gândul”. (Dante Alighieri, Divina Comedie)

5. Ci-atent asculte gândul tau, şi-afla-va
spre-a şti mai bine, atâta lămurire,
că rod frumos aduce-ţi-va / aduceţi-v-a / aduceţi-va / aduce-ţi-v-a zăbava. (Dante Alighieri, Divina Comedie)

CEAÍR, ceairuri, s. n. (Înv. și reg.) Loc de pășune (împrejmuit); p. ext. Câmpie nelucrată în apropierea unei ape. [Var.: ciér s. n.] – Din tc. çair.  Sursa: DEX ’98 (1998)

Derea, adică pârâu.
dereá (rar) s. f., art. dereáua, g.-d. art. derélei; pl. deréle, art. derélele  Sursa: DOOM 2 (2005)

http://dexonline.ro/

CINGHÉL, cingheluri, s. n. Cârlig special la balanță, de care se atârnă marfa pentru a fi cântărită. ♦ Cârlig de care se atârnă carnea în măcelărie. – Tc. çengel. Sursa: DLRM (1958)

Când scrii sântem în loc de suntem, nu-ţi rămâne decât să-ţi aperi ţara luptându-te cu ungurii. Că, nu-aşa?, ăştia nici româneşte nu vor să-nveţe.

11.284 de români verzi şi proşti. Numărătoarea continuă.

(Copii, nu scriem niciodată “sântem”. Scriem fie “suntem”, după ortografia actuală, fie “sîntem”, dacă refuzăm reforma ortografică din ’90+.)

În săptămâna educativă , cei care şi-au propus excursii la Bucureşti, la recomandarea domnului ministru, nu aveţi voie să vizitaţi Muzeul Grigore Antipa.

Începe azi, cu o etapă dintr-aia scurtă, de antrenament. Vreo 15-20 km din ăia 250 pe care tre’ să-i facă prin deşert până pe 12 aprilie. Puteţi să alergaţi în pas cu el – un km de-al vostru face 2 euro, indiferent de viteză. Puteţi să-i urmăriţi isprăvile aici sau direct pe saitul Marathon des Sables. Are numărul de concurs (dossard) 106.

Iar dacă n-alergaţi în pas cu Paul, puteţi trimite cei 2% (ştiţi voi) către Inima copiilor. Nu-i ţeapă – ştiu eu, c-am îngheţat bocnă pe şantier când Andrei Gligor şi-a făcut acolo maratonul pe care trebuia să-l facă în Sahara.

(La fel ca-n anii trecuţi, lu’ Paul puteţi să-i scrieţi acilea. Ca să-l întrebe iarăşi colegii de cort dacă nu-i vreun star rock, ceva, la el în ţară, de primeşte atâtea mesaje. Că veni vorba, doar pentru că nu vrea nu-i star rock.)

Aceste secvenţe de ADN alcătuiesc codul unei gene, iar un set de „allele” dau genotipul individual. Mai exact, primul bărbat din viaţa unei femei poate avea nişte secvenţe dominante care să se „lipească” de secvenţe din cromozomii femeii, producând un efect întârziat. Coincidență sau nu, „al lele”, cum se pronunţă conform dicţionarului Encarta, posibil de origine protolatina, seamănă mult cu vorba românească străveche „al lelei”, care se referă la un copil cu tată incert. (Cristina Lica, Evenimentul Zilei)

Pe “allele” le cheamă de fapt alele, la singular alelă. Scria până şi-n Genetica de-a doişpea, pe vremea mea. Acu’ scrie în dexonline, da-i drept că Encarta sună mai cult. Pe dexonline se dau toţi proştii care nu ştie să scrie, pân Encarta umblă numai ăştia care ştie cu protolatina.

ALÉLĂ, alele, s. f. (Biol.) Genă de un anumit tip de pe același cromozom. – Din fr. allèle. (dexonline)

allèle ou vieux allélomorphe: adjectif et nom masculin (grec allêlos, l’un l’autre)
Se dit d’une variante d’un gène, résultant d’une mutation et héréditaire, assurant la même fonction que le gène initial mais selon ses modalités propres. (Tout gène peut avoir plusieurs allèles, qui déterminent souvent l’apparition de caractères héréditaires différents.) (Larousse)

Allêlos, unul pe celălalt. Posibil de origine românească străveche, de la al leliţii. În franceză atestat la 1936 toamna:

Les gènes de l’espèce, ou du moins un bon nombre d’entre eux, peuvent exister sous deux ou plusieurs états différents; deux gènes de même fonction mais d’effet dissemblable sont dits allélomorphes, ou allèles … L. CUÉNOT, J. ROSTAND, Introduction à la génétique, 1936, p. 13. (Trésor informatisé de la langue française)

unde ii arondu la tastatura in portugheza

comenziile cu un i sau doi

diacritica cine se scoala de dimineata departe ajunge

in loc de coada de mai muta ghilimele

transmitemimil

imperfectu in romana

Cetăţeni români care au invităţile de la interteţi [...].

(N-aveam voie poze, c-aş fi făcut.)

De unde rezultă c-aş avea liber la făcut mişto de omu’ cu şcoală puţină. Nu mi-ar mai sări nimeni în cap pe motiv de întinare-simboluri-naţionale. Să ne râdem de proşti, cum ar fi.

(Vezi, nu mai bine stau eu pe tuşă 3 săptămâni şi-mi văd de grădinărit în balcon?)