Posts Tagged ‘“a veni” sau “a venii”?’

Ziariştii pot veni cu surprize.

24/10/2009

De fapt, ei vin negreşit cu surprize precum asta de mai jos:

09-10-24 pot venii

Domnu’ ziarist, să vă explic:
Dacă la “sârbii” aveţi doi i, nu-nseamnă că la “veni” o s-aveţi tot doi i. Pentru că, domnu’ ziarist, “sârbii” e substantiv şi are un i desinenţă de plural masculin şi încă un i – articol hotărât plural masculin. Dar “veni” e verb, domnu’ ziarist, deci n-are nici desinenţă nici articol hotărât de masculin plural. Are numa’ i-ul ăla (singur!) din coadă, care-i una dintre terminaţiile specifice verbelor de conjugarea a IV-a (terminaţia ailaltă fiind -î, ca în “a urî”). Şi, aşa cum nu spunem şi nu scriem (nu) pot urîî, cu de două ori terminaţia de infinitiv, nu spunem şi nu scriem (nu) pot venii – nici măcar atunci când subiectul e la plural articulat şi se termină în -ii.

Deci, domnu’ ziarist, mai pe-nţelesu’ dumneavoastră (că m-am luat cu vorba): ori scrieţi “pot veni”, cu un singur i, ori, dacă nu sunteţi sigur, scrieţi, domn’e, “pot să vină”, că riscu’ să greşiţi scade (deşi, ce-i drept, n-aş băga mâna-n foc).

http://www.telesport.ro/stire-mircea-lucescu-sarbii-nu-pot-venii-cu-surprize-cred-ca-vom-invinge_18359.html

Pe aceeaşi temă:
i sau ii. Despre verbele care se termină în -i
i, ii sau iii: perfectul simplu
Venişi, mă? Venii, bă!
Aţi căutat, vă răspundem. 65.

Venişi, mă? Venii, bă!

15/10/2009

nu mai venii corect gramatical

Of.
Dacă nu v-a lămurit articolul despre i-urile din perfectul simplu, nici articolul despre verbele care se termină în -i şi nici cel despre înmiesc, înmiii, vă mai zic o dată:

A veni are doi i în coadă numai la perfectul simplu, persoana I singular: eu venii. De la radicalul veni + terminaţia -i.
Altminteri, viitorul, condiţionalul prezent şi structura a putea + verb au un singur i în veni, indiferent de persoană. Pentru că pornesc de la infinitivul a veni, care are un singur i.
voi/vei/va/vom/veţi/vor veni
aş/ai/ar/am/aţi/ar veni
pot/poţi/poate/putem/puteţi/pot veni
.

Aşa.
Apoi: imperativul negativ, la persoana a II-a sg., e nu veni! , nu mai veni! , cu un singur i, pentru că se formează de la imperativul a veni.

Aţi căutat, vă răspundem. 65.

16/07/2009

virgula inainte de insa

Întotdeauna.

sa aibe dreptate

Niciodată. Numa’ să aibă.

imperativul a crea

Păi, la persoana a II-a sg. imperativul vine de la persoana a III-a sg, indicativ prezent:
el creează – (tu) creează!
Cu doi e, evident, după cum am explicat de nenumărate ori: un e din radical (cre-), un e din terminaţie (-ează).
Imperativul negativ pleacă de la forma de infinitiv:
a crea – (tu) nu crea!
Cu un singur e, şi anume ăla din radical. Căci terminaţia infinitivului n-are nici un e. Doar un -a, ca în a cânta.

La persoana a II-a pl., imperativul (şi afirmativ, şi negativ) se formează de la indicativul prezent:
voi creaţi – (voi) creaţi! / (voi) nu creaţi!
Cu un singur e, cel din radical (cre-), căci terminaţia pentru voi (-aţi) nu conţine nici un e.

Vezi şi Cream /vs/ Creem.

ortografia verbului a veni

Nu’ş’ ce dubii aveţi, da-n orice caz, a veni e întotdeauna cu un singur i. Inclusiv la viitor (voi veni) şi la condiţional prezent (aş veni). Doi i cred că apar numai la perfectul simplu: eu venii.

genitivul substantivului oua

Fiind ăsta un substantiv neutru, la plural se comportă ca un substantiv feminin. Car’ va să zică, forma de genitiv-dativ plural se formează de la nominativ-acuzativ plural + -lor:
ou – ouă (N-Ac pl) – ouălor (G-D pl)
Ca în:
casă – case (N-Ac pl) – caselor (G-D pl)
fată – fete (N-Ac pl) – fetelor (G-D pl).

Aşa cum nu spunem fetelelor / caselelor, nu spunem nici ouălelor.
Spunem fetelor, caselor, ouălor. Fără nici un -le- la mijloc.

cine oare mircea

Îmi pare rău, Mircea nu e disponibnil. Da’ cred că oare-le ăla se pune între virgule.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 5,618 other followers