Posts Tagged ‘articolul posesiv genitival’

Ce-i lipseşte Mercedesului?

21/11/2012

Nu mai bine vă reglaţi voi gramatica proprie, aia pe care când lucrezi în marketing tre’ s-o ştii cu ochii-nchişi şi pe-ntuneric?… (Sau poate că de reclamele lu’ Mercedes se ocupă băiatu’ de la service? Caz în care mă scuzaţi, dom’ şef, că cu matale n-am treabă.)

(Copii, noi zicem şi scriem corect reglarea gratuită a luminilor exterioare ale tuturor autoturismelor şi autovehiculelor, că e vorba de nişte lumini care sunt ale autoturismelor şi autovehiculelor.)

(Da, ştiu, dom’ Mercedes: îs numa’ două litere lipsă, ce mare scofală…)

(De la amicu’ domnu’ Lucian.)

Al cui e referendumul?

25/08/2012

(Laura Ciobanu, Evenimentul zilei)

Fată Laura, referendumul e AL lu’ dom’ profesor Crin (jur că l-am văzut cu catalogul prin liceu şi jur că i-a fost prof lu’ prietena mea, care-n 2009 a exclamat de peste mări şi ţări “Ceeee, măăăă?! Antonescu candidează la preşedinţie?!! Antonescu, măăăă?!!”). A lu’ Băsescu trebuia să fie demiterea, da’ până una, alta, prezidentu’ a zis pas.

referendumul … al
demitereaa

Te-ai prins, fată?

________

(Greşeala lu’ fata asta e cea mai tare poantă despre referendum.)

Un monument al ceva, un monument a ceva

12/08/2012

Se dă textul:

Dar poate că peste o mie de ani o să înceapă să născocească ceva şi despre mine, să-mi atribuie nişte gânduri neobişnuite, o premoniţie, tragedie, sentimentul istoriei, pentru că atunci n-o să mai fiu un om, ci un monument – şi nu pur şi simplu un monument, ci un monument al ceva, al ceva ce vor stabili ei.

Cum zicem noi, copii? Un monument al ceva, al ceva ce vor stabili ei sau un monument a ceva, a ceva ce vor stabili ei?

Gramatica Academiei zice (vol. I, Prepoziţia, Descrierea sintactico-semantică, p. 614)

Se marchează obligatoriu relaţia de genitiv prin prepoziţia a atunci când termenul subordonat este reprezentat printr-un:
a. nominal cantitativ invariabil (angajarea a trei dintre ei) sau un nominal asociat cu un determinant cantitativ (amestecul a două culori)
b. un pronume invariabil (apariţia a ceva nou) sau o propoziţie relativă introdusă printr-un relativ invariabil (probe împotriva a (ceea) ce declară inculpatul).
Bun. Deci noi suntem la punctul b, pronume invariabil. Atâta doar că cele 2-3 exemple pe care le-am găsit în GA (nu m-oi fi uitat unde trebuie, da’ zic că m-am uitat cam prin toate capitolele în care se putea pomeni despre asta), substantivul de la care pleacă tărăşenia (determinat, regent, ziceţi-i cum vreţi) e la feminin singular, cu articol hotărât (apariţia). Caz în care pe omul de rând nu-l mai interesează că a-ul ăla e prepoziţie a sau articol genitival – el ştie că-i cu a şi gata. Dar dacă acolo avem un substantiv masculin (sau neutru sg, mă rog), cu articol nehotărât?! Ca în textul de mai sus: zicem, conform punctului b din regulă (se aplică?!), un monument a ceva? Numa’ că-mi sună prost. Îi mai sună prost şi altcuiva? De ce monumentul a ceva îmi sună ok, iar un monument a ceva – nu?!

Aşa că le-am luat pe rând:

Masculin/neutru singular, cu articol hotărât:
Sfârşitul lumii, sfârşitul unei lumi – sfârşitul a ceva. Bun.

Masculin/neutru singular, cu articol nehotărât:
Un monument al prostiei, un monument al unei prostii – un monument a ceva?! Nu un monument al ceva, păstrând articolul al?

Adică în sfârşitul lumii, sfârşitul unei lumi – sfârşitul a ceva prepoziţia a îmi pare ok, pentru că altminteri genitivul nu e marcat în nici un fel. Ceva singur, neavând formă de G, nu poate ţine locul substantivului la G (lumii), că rezultă sfârşitul ceva şi n-are sens. Deci facem cum ne-nvaţă Gramatica Academiei şi-i punem în faţă prepoziţia a.

Dar dacă avem deja articolul genitival al (un monument al prostiei), ce facem, îl scoatem ca să-l înlocuim cu prepoziţia a (un monument a ceva)?! Mie mi se pare că nu-i cazul. Mie mi se pare că tre’ să fie un monument al ceva, al ceva ce vor stabili ei, numai că asta vine-n contradicţie cu punctul b de mai sus. Aştia care-aţi citit Gramatica Academiei din scoarţă-n scoarţă: pomeneşte pe undeva de situaţia asta? Că poate nu m-am uitat eu bine. Poate că de fapt regula aia nu se aplică aici.

Cine-i preşedintele lui Antonescu?

11/07/2012

Domnu’ DeNeA, mă scuzaţi că îndrăznesc, cred că am descoperit o pistă nouă în scandalul cu procurorii.
Domnu’ DeNeA, la o lectură atentă a stenogramelor veţi înţelege că de fapt il capo di tutti i capi e un domn (că nu-mi rezultă a fi doamnă) care are perspectiva de a fi numit preşedinte al lui Antonescu, iar în calitatea asta la pixul lui vor fi multe…
Domnu’ DeNeA, inculpaţii (sau urmăriţi sau ce-or fi ei, matale ştiţi mai bine jargonu’ ăsta) – din capul lor sau învăţaţi de reţeaua subterană de lingvişti de la “Iorgu Iordan” – s-au jucat suptil subtil cu acordul articolului posesiv-genitival ca să ascundă adevărul. Lo scopo di tutti gli scopi nu e Antonescu-preşedinte, ci preşedintele lu’ Antonescu-preşedinte. Pe ăsta tre’ să-l căutaţi. Scrie negru pe alb în stenogramă, dac-o citiţi cu atenţie şi v-aduceţi aminte de proba de română de la concursul de admitere la Drept:

din perspectiva numirii ca preşedinte al lui Antonescu

Deci cineva va fi (a fost deja?) numit ca preşedinte al lui Antonescu.
Că dacă era vorba de numirea lui Antonescu ca preşedinte ar fi zis, appunto, numire … a lui Antonescu.
Da’ nu: zice clar, negru pe alb: preşedinte al lui Antonescu. Numirea [lui X] ca preşedinte al lui Antonescu.
Domnu’ DeNeA, e limpede ca lumina zilei, dom’le!

Locul şi loaca

16/05/2012

Copii (şi domnu’ Vintilă Mihăilescu, mă scuzaţi), cum facem noi acordul lu’ al – a – ai – ale?

După gen şi număr, bravo, Bulă!
Da’ al cui gen&număr, Bulă?
Al substantivului pe care îl înlocuim!

Adică: pe locul palatului, locul fiind băieţel când e singur, deci al. Ca să-l înlocuim cu a ar fi trebuit să fie fetiţă – o loacă, de exemplu. Pe loaca fostei Monetării şi a Palatului Mavrogheni. Nu există, da’ poate o inventează marketingul de la Muzeul Ţăranului, că altfel le dă cu virgulă. Virgula aia de dinainte de “se pune”, care nu că-i greşită, da’ nici necesară nu-i.

Acu’ întrebare pentru Bulă de la MŢR: dacă pe locul … a Palatului Mavrogheni, de ce nu şi Muzeul Naţional a Ţăranului Român? Că doară e acelaşi lucru.

(Pentru Bulă-mură-n-gură: de fapt e cu al. Locul … al palatului, Muzeul … al Tăranului.)

Al, a, ai ale dumneavoastră

06/03/2012

Ale dumneavoastră,
Neculai C.

sau

Ai dumneavoastră,
Neculai C.

Fix la fel de greşit ca şi

A dumneavoastră,
Neculai C.

Că dacă Neculai nu e mai multe (ale dumneavoastră) şi nici mai mulţi (ai dumneavoastră), nu e nici una singură (a dumneavoastră).

Neculai e unul şi singur – al dumneavoastră.

Cu rău de la lingurică

27/09/2011

 

Da’ bulină ortografică n-aveţi? De-aia care să crească nivelul de ortografie, când creierul personal nu poate s-o producă la standardele în vigoare. Ca insulina, aşa. N-aveţi?

Copii, noi spunem şi scriem boli ale ficatului şi ale bilei, căci boala, una, e a bilei; bolile, de la două-ncolo, sunt ele, ale bilei.

De la Larix, prin amabilitatea amicului Marco Polo.

 

Al, a, ai, ale: şefii poliţiei şi ai / a lui Iulian Anghel

08/02/2011

(ZF)

Şefii ăia sunt AI poliţiei, domnu’ Anghel. Şefii vameşilor şi ai poliţiei. Ai cui şefi, domnu’ Anghel? Ai poliţiei. Nişte (doi, trei, câţi vrei) şefi ai poliţiei.

Uf. Grele, frate, grele rău!

Al, a, ai, ale: costurile de procesare ale/a ţiţeiului

27/01/2011

Categoria “genialoizii din presa românească”, la semnalarea cetitoriului Răzvan:


Mediafax

Costurile de procesare ale ţiţeiului = costurile [ale] ţiţeiului de procesare = ţiţeiul are costuri, fiindcă procesează ceva – nu ştim ce şi mai ales nu ştim cum, fiind el, ţiţeiul, lipsit de mâini. Nu ştim nici cum îşi ţine ţiţeiul contabilitatea.
Costurile de procesare a ţiţeiului = procesarea [a] ţiţeiului presupune nişte costuri; care-s costuri de procesare, appunto; costuri de procesare a ţiţeiului, în cazul de faţă.
Procesarea e a ţiţeiului, costurile sunt ale firmei. Deci costurile (firmei) de procesare a ţiţeiului.

Costurile de distribuţie ale combustibililor = costurile [ale] combustibililor de distribuţie. Căci distribuţia costă, iar costurile astea le plătesc combustibilii.
Costurile de distribuţie a combustibililor = distribuţia [a] combustibililor presupune nişte costuri, numite costuri de distribuţie (a combustibililor).

Costurile de operare ale reţelei = costurile [ale] reţelei de operare. Probabil că “reţeaua de operare” are nişte costuri.
Costurile de operare a reţelei = operarea  [a] reţelei costă, iar banii ăia înseamnă costuri de operare (a reţelei).

(Da, ştiu, articolul e plin de alte dume.)

Pe timpul meu. Al meu!

24/01/2011

Mă gândeam zilele trecute cum dracu’ aş putea explica mai bine povestea cu al, a, ai, ale. Că aia cu al cărui măcar are o regulă clară. Şi cum mă gândeam eu aşa, iaca articolul posesiv-genitival cum loveşte din nou prin ţeava Realităţii:

Nu, pe bune, cum îi poţi explica unui nativ chestia asta?! M-am tot gândit joi-vineri, da-s încă-n faza în care adun material despre, poate dup-aia-mi vine şi ideea de sistematizare. Sau poate mai bine îi întreb pe marcuzzzo şi pe Filiuslunae cum au învăţat ei de scriu româna fără greşeală. Serios, cred că trebuie tehnică de română pentru străini ca să-l faci pe român să-şi priceapă propria limbă.

(Copii, acolo e “în timpul Imnului şi al slujbei”, sau şi mai bine “în timpul Imnului şi slujbei”.)

Preţa indiferenţei

17/01/2011

Dupe După cum ştiţi, se-ncinse tărâţa-n rumânu’ cheguevarist pe stil nou şi stă să explodeze-n capu’ benzinarilor (cărora li se rupe, de altminteri, cum li s-a rupt şi bancherilor, ăia pe care acu’ 2-3 luni acelaşi rumân îi purta pe la cremenal şi murea cu ei de gât, de s-a ales c-o listă neagră, o ordonanţă modificată şi CHFul în înaltul ceriului). Cum militează rumânu’ ? Prin social media, cum altfel?, web 2.0 şi, fireşte, bătrânu’ spam. Din care îmi permit să vă citez, că-l primii azi cu noaptea-n cap, da’ mai devreme n-avui timp:

Preţul benzinei, un preţ al tăcerii (părerea mea) şi un preţ a indiferenţei (părerea lui, a rumânului degrabă săritoriu la cauze şi la gâtu’ limbei române). Şi cum îşi sfârşeşte el, românul cel verde, spamul său cel de toate zilişoarele? În clasicul neaoşism cu coada pe sus, chit că i se vede râia ortografică la subţiori.

Copii, noi spunem şi scriem preţul tăcerii şi AL indiferenţei, că e vorba de el, preţul, al (al cui preţ? – al indiferenţei), nu ca prostovanu’ (făcut grămadă) de scrise spamu’ de mai sus şi care merită să plătească 50 lei pe-un litru de benzină, inclusiv acciza pe prostia cu panaş. Ceea ce îi şi dorim, creştineşte.

Şoseaua căii

09/09/2010

Şi piaţa ei. A căii.
Pipii de supt sub pulpana lu’ dom’ Nistorescu gândesc şi scriu precum domnia sa, adică cu logică&gramatică lipsă.

Dl Cristian Oprea, categoria un Pipo – doi pipi, subcategoria să i-a, se desfăşoară iarăşi în toată splendoarea gramaticii dumisale, după cum urmează:

s-a înscris pe sensul de mers către Şoseaua Ştefan cel Mare a Căii Dorobanţilor

Şoseaua Ştefan cel Mare a Căii Dorobanţilor, da?…Că Şoseaua e a Căii Dorobanţilor, nu sensul de mers.

s-a înscris pe celălalt sens de mers, către Piaţa Charles de Gaulle, a aceleiaşi Căi a Dorobanţilor

Dar nu doar şoseaua e a căii, ci şi piaţa. Piaţa Charles de Gaulle. A Căii Dorobanţilor e. Căci el, sensul de mers, e al maşinii, evident. Cum naiba să aibă sens de mers o cale care de când a făcut-o mă-sa (sau, mă rog, tac-su) stă?!

(Da, ştiu, lingviştii de renume nu-s de acord cu analizele mele.)

Dar, desigur, jurnalismul românesc arată cum arată din cauza politicienilor, care-s naşpa. Ei, ziariştii, ar putea, numa’ n-au cu cine ce.

http://www.cotidianul.ro/124235-Basescu_a_paralizat_circulatia_rutiera_in_drum_spre_casa#

Alecuie?

03/09/2010

Ale cui  e sunt? Decretele, zic. Decretele de numire, ale cui sunt ele? Ale celor numiţi sau ale celui care numeşte? Ale miniştrilor sunt decretele de numire sau ale preşedintelui? Şi numirea, numirea a cui e?

(România Liberă)
____________________________
Copii, noi spunem şi scriem “decretele de numire a noilor miniştri”, că numirea e a miniştrilor. Decretele îs ale ăluia care le dă – ale preşedintelui, în cazul de faţă.

Al cărui, al cărei, al căror. A cărei, a cărui, a căror…

13/08/2010

În albastru / roşu, acordurile.

Al, a, ai, ale Dianei Tudor Stoica (ZF)

27/07/2010

Duduia Diana Tudor Stoica, nu-mi explicaţi şi mie, vă rog, de ce “absolvent al facultăţii”, dar “[absolvent] a unui master”?

Că nu pricep, să mor de!
Că dacă e să faceţi acordul cu ceea ce cartea de gramatică de-a şasea numeşte obiectul posedat, adică “absolvent”, ar trebui să fie al în ambele cazuri – după cum zice aceeaşi gramatică de-a şasea.
Şi dacă e să faceţi acordul – aiurea – cu posesorul, atunci ar fi absolvent a facultăţii (a, feminin, ca facultatea), absolvent al masterului (al, masculin, precum master la singular).
Duduia Diana Tudor Stoica, îmi pare mie sau nu puteţi fi coerentă nici măcar în greşeli?!

http://www.zf.ro/companii/doi-manageri-noi-la-danone-romania-6732797

Copii, după cum am mai zis de curând aici, noi facem acordul cu obiectul posedat, nu cu posesorul. Adică:

Zicem un articol al Dianei (cu al, de la articol), nu un articol a Dianei (cu a de la Diana).
Zicem nişte articole ale Dianei (cu ale, de la articole), nu nişte articole a Dianei (cu a de la Diana).
Zicem nişte colegi ai Dianei (cu ai, de la colegi), nu nişte colegi a Dianei (cu a de la Diana).
Şi mai zicem o greşeală a Dianei, cu a de la greşeală, nu cu a de la Diana.

Adică duduia Diana trebuia să zică “absolvent al facultăţii … şi al unui master”.

_______________________________________________________
discleimăr
Eu, după cum bine rezultă din articolu’ de mai sus, din cele de dinainte şi din cele ce-au să mai vie vină, îs, evident, tufă. La orişice şi-n special la limba română, a despre care-i vorba-n propoziţie.
Tu, care te-ai prins de treaba asta, eşti mult mai deştept decât mine.
______________________________________________________


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 2,676 other followers