Posts Tagged ‘“aşează” sau “aşază”?’

Şăzi ghinişor şi umblă!

19/06/2012

‘Ce editoarea Elena Francisc: Sunt multe lucruri care ne deosebesc de masa largă a editorilor de carte. Şi unul care-i apropie: greşeala încă din titlu.

 

După cum am învăţat noi deja, e aşază, aşază-te (recapitulare aici). Iar un editor n-ar trebui să aibă nevoie de DOOM pentru asta.

Ikea se-aşază

13/05/2011

Pe banda rulantă.

Ceea ce mi-aduce aminte că acu’ un an, după articolul ăsta, duduca de la agenţia-de-ceva mi-a scris cerându-mi să public rectificare (nu noi, altă agenţie…). I-am zis să-şi publice singură replica într-un comentariu la articol, da’ fără greşelile din mailul către mine. Urmarea a fost că a dispărut. Duduca.

Acu’ mă-ntreb: de afişele lu’ Ikea cine se ocupă? Ăăă? Fata de la casa 3? Badigardu’ lu’ doamna managerdemarketing? Că doamna managerdemarketing e clar că n-are nici o treabă în chestia asta – fiind ea complet pe dinafară. Pe dinafara chestiei, desigur.

Copii – şi fata de la casa 3 – , noi scriem “aşază”, fără e. De asemenea, copii (şi fata de la casa 3), virgula aia e inutilă. Într-o limbă română normală fraza aia ar arăta cam aşa:

Pe cele uşoare aşază-le pe banda rulantă.

Regula zilei: înşală, aşază; greşeală, trişează, angajează, aranjează

16/02/2011

Înşa, cu a, de la radicalul înşal- şi terminaţia -ă.
Verbul a înşela suferă o alternanţă fonetică în radical în timpul conjugării: înşel- > înşal- (ca la cânt- > cânţ-, de exemplu).

a, cu a, de la radicalul aşaz- şi terminaţia .
A aşeza suferă şi el alternanţă fonetică în radical:ez- > az-.

Dar:

Greşea, de la radicalul greş- şi terminaţia -eală.
Aranjea, de la radicalul aranj- şi terminaţia -ează.
La fel: deranjea, angajea, trişea, furişea.

Regula fiind că după j şi ş în interiorul radicalului scriem a, nu ea. Dacă radicalul se termină în j sau ş, putem adăuga terminaţii cu -ea-.

Detalii despre -A- şi -EA-, aici.
Despre unele alternanţe fonetice, aici.

Aşază / vs / Aranjează

17/01/2010

Eh?
De ce unu-i cu e şi unu-i fără e?

Explicasem aici despre înşală şi aşază şi de ce n-au -e-.

Car’ va să zică:

A aşeza se conjugă pe modelul a cânta, adică terminaţiile Ø, -i, -a, -ăm, -aţi, -ă adăugate la radicalul aşez- (care la persoana a III-a sg. şi pl. devine az-):
aşez, aşez/i, aşaz/ă, aşez/ăm, aşez/aţi, aşaz/ă.

A aranja (şi a deranja, a încuraja, a descuraja) se conjugă după modelul a lucra, adică terminaţiile -ez, -ezi, -ează, -ăm, -aţi, -ează adăugate la radicalul aranj- (care nu suferă modificări):
aranj/ez, aranj/ezi, aranj/ează, aranj/ăm, aranj/aţi, aranj/ează.

Adică aranjează are -e- pentru că vine din terminaţia -ează. Aşază n-are -e-, pentru că radicalul e aşaz-, cu -a-, iar terminaţia e – deci nu-i nici un -e- pe-acolo.

_________________

Vezi și:
A vs EA: înşală, aşază, greşeală, deranjează, furişează, trişează.
Deranjează. Aranjează.

Înşală sau înşeală?

23/08/2009

Salut,
Imi zici te rog , care e forma corecta : inseala sau insala?
Imi explici te rog ?
Multumesc
,

Conform îndreptarului şi DOOM-ului, e înşală.
_______________

Update:
În comentarii, discuţia despre “greşeală / greşală”, “aşază / aşează”.
_______________

Update 2 – răspunsul la aceeaşi întrebare, la Locu’ de-ntrebat, din 30/12/2009. Un pic mai elaborat, de data asta:

Am o nelinişte ortografică mai veche, dar pe care tind să o trec cu vederea. Mi-a sărit în ochi azi, când, într-o carte, la două pagini distanţă, am întâlnit atât înşală cât şi înşeală (ex: Gigel o înşe/ală pe Maricica). Dexonline spune că “Mă înşală memoria” – propoziţie care mă aruncă fix în paradoxul mincinosului…

E vorba de alternanţa fonetică e > a în radicalul verbului, ca la “a aşeza”.

a înşel/a > înşel, înşel/i, înşal/ă, înşel/ăm, înşel/aţi, înşal/ă
a aşez/a > aşez, aşez/i, aşaz/ă, aşez/ăm, aşez/aţi, aşaz/ă

E acelaşi model de conjugare ca la “a cânta” (adică terminaţie zero la pers. I sg., apoi -i, -ă, -ăm, -aţi, -ă), dar la “a cânta” alternanţa fonetică e t > ţ:

a cânt/a: cânt, cânţ/i, cănt/ă, cânt/ăm, cânt/aţi, cânt/ă.

“A aşeza” face “aşază”, şi nu “aşează”, tocmai pentru că se conjugă pe modelul “a cânta” (cânt/ă, aşaz/ă), nu pe modelul “a lucra” (lucr/ează, aş/ează). Adică radicalul e aşaz- (la care se adaugă terminaţia -ă), nu aş- (la care s-ar adăuga terminaţia -ează).

____________

Vezi şi:
A vs EA: înşală, aşază, greşeală, deranjează, furişează, trişează.
Deranjează. Aranjează.
____________

Limba română: terms of use

10/08/2009

Ca vorbitor nativ de limba română, înţeleg şi mă angajez să respect următoarele principii atunci când folosesc limba română:

1. Voi scrie întotdeauna noştri şi voştri, cu un singur i. (Detalii.)

2. Voi scrie întotdeauna creează, agreează, cu doi e. (Detalii.)

3. Voi scrie întotdeauna Nu fi ! , cu un singur i. (Detalii.)

4. Voi scrie fii, cu doi i, doar la imperativ afirmativ (Fii !) şi la conjunctiv prezent (tu să fii, tu să nu fii). În rest, pe fi îl voi scrie cu un singur i: nu fi!, vei fi, poţi fi, ai fi, ai fi fost, să fi fost. (Detalii.)

5. Voi scrie întotdeauna o zi,  Zi ! şi Nu zice !. Voi folosi doi i doar în Zi-i (lui/ei)! şi doar cu cratimă. (Detalii.)

6. Pe -ţi îl voi separa de verb cu liniuţă doar dacă pot să-i adaug un tu … ţie / al tău: (Tu) trimite-ţi copiii (tăi) la şcoală!  (Tu) pune-ţi semnătura (ta)!. (Detalii.)

7. Verbele terminate la infinitiv în -i le voi scrie cu un singur -i şi la viitor şi la condiţional. Voi scrie întotdeauna voi fi, aş fi, pot fi; vei şti, ai şti, poţi şti; vei reuşi, ai reuşi, poţi reuşi. Sunt conştient de faptul că, în afară de verbele a pustii, a se sfii, a prii, a înmii, toate celelalte verbe terminate în -i se scriu cu un singur -i la infinitiv, viitor şi condiţional. (Detalii.)

8. Voi scrie miniştrii, cu doi i, numai dacă miniştrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu ministrele sau doamnele. Prin urmare, voi scrie  întotdeauna ambii miniştri, ceilalţi miniştri, cei 15 miniştri ai cabinetului. (Detalii.)

9. Voi scrie membrii, cu doi i, numai dacă membrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu membrele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna ambii membri, ceilalţi membri, cei 15 membri. (Detalii.)

10. Voi scrie mândrii, cu doi i, numai dacă mândrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu mândrele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna Fiţi mândri !, suntem mândri. (Detalii.)

11. Voi scrie întotdeauna îmi, îţi, îşi, într-un cuvânt.

12. Voi scrie întotdeauna înşală, aşază, cu -a-, şi greşeală, cu -ea-. (Detalii.)

13. Voi scrie întotdeauna vreun, vreo, într-un cuvânt. (Detalii).

De asemenea, înţeleg şi sunt de acord că în momentul în care încalc oricare dintre principiile de mai sus îmi pierd dreptul de a declara ca limbă maternă limba română. Sunt de acord ca, în caz contrar, să fiu urmărit pentru înşelăciune şi abuz de încredere, faptul de a fi ziarist constituind, în acest context, circumstanţă agravantă.

________________________

(Ultima actualizare: 21/05/2010.)


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 5,326 other followers