Posts Tagged ‘“fi” sau “fii”?’

Cartea poştală nr. 3

18/08/2013

2013-08-18_carte-postala_fi-fii

Limbi străine

18/08/2013

El:

Priveste putin imaginea pe care ti-o atasez si spune-mi si mie, te rog frumos, cum este corect. Fi cu un i sau cu doi i ? [fi creativ, va fi diferit]

Eu:

http://diacritica.wordpress.com/tag/fi-sau-fii/

El:

Sa inteleg ca in ambele cazuri fi-ului ii mai trebuie alaturat inca unul..
Doar fii creativ ! – pentru că vine de la conjunctivul prezent să fii
..si totul va fii diferit – pentru ca viitorul este format de la conjunctiv: o să fii, nu o să fii.

Of.

Suporterii lu’ Firefox

22/03/2012

(De la Radu – culeasă, pare-se, de pe-un sait de fotbal, că ăla numa’ sport nu mai e.)

Ca să ne-nţelegem: nonprofiţii de la Firefox care scriseră “fi la modă!” cale de două versiuni la rând (chiar şi numai o dată şi era de-ajuns) sunt fix de acelaşi nivel cu ăi de scriseră ce rezultă din poza de mai sus.

(Copii, după cum ne-aducem noi aminte dintr-a cincea, la imperativ afirmativ e FII !, cu doi de i, că vine de la conjunctivul prezent să fii, iar la imperativ negativ e NU FI !, cu un singur i, că vine de la infinitivul a fi.)

Recapitulare: Moduri şi timpuri

Firefox sau despre împământenire

19/03/2012

Ce ziceai, Răzvane?… Că problema a fost sesizată de mai bine de o lună şi că probabil în versiunea următoare o să fie corectată?

Mi s-o actualizat Firefoxul de la birou (fix ăla de unde-am scos şi poza anterioară) şi ce-mi afişează el de prima-ntâiaşi dată?…
Iaca:

Mândru că-i nonprofit şi inovat fără compromisuri.

Păi bă, ca să faci profit când scrii în halul ăsta tre’ să fii măcar ziarist, dacă nu mogul de-a binelea.

Firefox sau despre împământenirea după obiceiul agramat al locului, după cum ziceam. Să nu şocăm iuzării. (Pariu că dacă Firefoxu’ trebuia să zică pe undeva zi !, cu un singur i, flăcăii verzi şi non-profit îl scriau zii? Că altminteri au avut grijă la virguliţă vs sedilă, că (numai) aia înseamnă pentru ei să scrii corect româneşte.)

Dacă nu ştiţi să scrieţi corect în română, lăsaţi Firefoxul în engleză! Face mult mai puţin rău.

___________________________________

Copii, noi la imperativ afirmativ scriem Fii !, cu doi de i, de la conjunctivul să fii. La imperativ negativ scriem Nu fi !, cu un singur i, de la infinitivul a fi.

Fi? Fii? Când se scrie “fi” cu 2 i

Localizare 100%

06/03/2012

(În engleză e scris corect? Nu contează, noi localizăm după obiceiul locului – cu greşeli, să nu se simtă iuzării depeizaţi. Lost in translation, adică.)

Firefox este mândru să fie non-profit și liber să fie inovat pentru tine fără compromisuri.

În alte limbi, nu ştiu, da-n română are şi de ce:

Am mai avut p-aci o discuţiune cu un domn dintr-ăsta, şăf peste firefoxul românesc, foarte mândru că el e non-profit – şi deci ce naşpa-s eu că-ndrăznesc să comentez despre iniţiative non-profit şi c-aş face bine să contribui, nu să critic. Şi alte bulşituri d’ăstea.
Contribui, iaca. Cu corectură non-profit, ca-ntotdeauna.

Cum naiba poţi să scrii “fi la modă cu Firefox” după ce te-ai lăudat că nu faci compromisuri?!

Nu, pe bune: dacă nu ştii să scrii româneşte, laşi, naibii, firefoxu’ în engleză, inclusiv pentru români.
Serios.
Altminteri FII mândru că faci muncă non-profit întru proliferarea greşelilor de scriere. După cum rezultă din figura de mai sus. (Despre i-urile lui a fi, aici.)

(Îs naşpa, ştiu.)

Româna la perfecţie

12/10/2011

Că-s tufă la franceză – mi-o tot zicea careva p-aci într-o vreme.
Că-s cam tufă şi la italiană – nu mi-e ruşine s-o recunosc.
Chestia e că – pampam! – eu nici măcar româna n-o ştiu la perfecţie. Ce-i drept, şi p-asta mi-au zis-o diverşi p-aci, da’ uite că recunosc şi singură. (Mă bântuie periodic diverse nelinişti pe care mi le lămuresc numa’ până data viitoare când tre’ să scriu chestia aia – când îmi dau seama că iară nu mai ştiu cum era.)

http://www.ejobs.ro/user/locuri-de-munca/redactor-web-9am/490281/sqi

Of.
Copii, acolo avem un conjunctiv perfect, care-i cu “fi” la toate persoanele (spre deosebire de conjunctivul prezent al verbului a fi):

eu să fi finalizat, dar eu să fiu isteaţă
tu să fi finalizat, dar tu să fii isteţ
el să fi finalizat, dar el să fie isteţ
noi să fi finalizat, dar noi să fim isteţi
voi să fi finalizat, dar voi să fiţi isteţi
ei să fi finalizat, dar ei să fie isteţi

http://diacritica.wordpress.com/2009/01/02/fi-fii-cand-se-scrie-fi-cu-2-i/

Vrei să fii soţia mea?

05/10/2011

Aşa se scrie.

(De mult n-am mai citit ceva aşa de drăgălaş printre termenii de căutare…)

_______________________________

Fi? Fii? Când se scrie “fi” cu 2 i.

Regula zilei: fi, fii, nu fi

07/02/2011

Sunt o groază de informaţii în blogul ăsta, unele vechi de doi ani, majoritatea ascunse prin maţele blogului, deşi am încercat să le ordonez în index şi în cuprins. Aşa că m-am gândit că n-ar strica o recapitulare. :)
De azi înainte: Regula zilei (în categoria cu-acelaşi nume), în special pentru cei care au descoperit blogul mai de curând şi n-au chef să frunzărească.

Astăzi: i-urile din conjugarea lui a fi.

Se scrie FII, cu doi i, numai la:
– imperativ afirmativ: Fii cuminte!
– conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii cuminte. Vreau să nu fii obraznic.
– viitorul format de la conjunctiv: o să fii, nu o să fii.

În rest e FI, cu un singur i:
– infinitiv: a fi
– imperativ negativ: Nu fi obraznic!
– condiţional prezent: aş fi, ai fi
– condiţional perfect: aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut
– conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut
– viitor: voi fi, vei fi
– verb + FI: pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.

Vezi şi:
Fi? Fii? Când se scrie “fi” cu 2 i
“Să nu fii” sau “să nu fi”?
Imperativul. Sau despre fii! / nu fi!, zi! / nu zice!, fă! / nu face!. Again.
Forma negativă a verbelor
Poţi fi. Poţi să fii.

Ştiutori

12/01/2011

Peste ce mai nimeresc eu căutând ERP integrators.

Peste inevitabilul “noştrii”, desigur. Numa’ nu-nţeleg de ce ici “noştrii”, iar dincolo “noştri”. Plus, fireşte, complicatul articol posesiv genitival.Virgulele-s deja fudulie.

Şi peste “şti”. Care e “şti” peste tot, nici urmă de îndoială. Deşi, vorba aia, e peste tot la forma afirmativă, şi parcă numa’ nu-ul punea probleme (ştii e ştii, da’ nu ştii n-o fi cumva nu şti?!). Şi peste “fi”.
Of. Pariu că flăcăul care-a scris asta e din categoria miştocarilor pe motiv de congresmen?

_______________________________________

Pentru toţi responsabilii:

LIMBA ROMÂNĂ: TERMS OF USE

_______________________________________

Fi-i

07/06/2010

P-asta încă n-o văzusem. Am văzut fi-ţi, de mai multe ori, da’ fi-i încă nu. Nemărginită-i întortocherea axonului stâlcit…

Copii, fi-i nu există.
Există fi – fii, de la a fi.
Şi există fiu – fii – fiii.

Moduri şi timpuri: condiţional prezent, condiţional perfect

28/05/2010

Din categoria “Româna explicată românilor străini de limba lor”.
După Dana Cojocaru, Romanian Grammar, SEELRC 2003, pp. 161-162.

CONDIŢIONAL-OPTATIV PREZENT

Adică, pre româneşte:

Auxiliar , ai, ar, am, aţi, ar + infinitivul verbului (fără particula a)

De unde rezultă că pentru verbul a fi condiţionalul prezent e cu FI în coadă, de la infinitivul (a) fi, care-i cu un singur i. Indiferent că-i formă afirmativă sau negativă. (Pentru cei doi i din conjugarea lui a fi, vezi aici.)

Deci: ai fi, de la (a) fi, ca ai mânca, de la (a) mânca. Nu scriem ai fii, cu doi i, fix la fel cum nu scriem ai mâncai. Adică dacă la ai mânca n-adăugăm nici un i, nici la ai fi n-adăugăm. Ok?

De asemenea: ar părea, ar plăcea, mi-ar părea, mi-ar plăcea, cu -ea, de la (a) plăcea şi (a) părea.

CONDIŢIONAL-OPTATIV PERFECT

Adică:

Auxiliar , ai, ar, am, aţi, ar + auxiliar FI (invariabil şi cu un singur i) + participiul trecut al verbului de conjugat.

Adică: aş fi fost, ai fi fost / aş fi mâncat, ai fi mâncat.

FI, cu un singur i, indiferent că-i formă afirmativă sau negativă.

__________________________________________

Imperativul. Sau despre fii! / nu fi!, zi! / nu zice!, fă! / nu face!. Again.

19/12/2009

Categoria Româna explicată românilor străini de limba lor. După Dana Cojocaru – Romanian Grammar, SEELRC 2003.

Car’ va să zică:
Noi, în limba română, avem imperativ pentru persoana a II-a sg. şi pentru persoana a II-a pl.

La persoana a II-a plural e simplu, forma e identică cu prezentul:
-a: a cânta – voi cântaţi – cântaţi! – nu cântaţi!
-ea: a bea – voi beţi – beţi! – nu beţi!
-e: a merge – voi mergeţi – mergeţi! – nu mergeţi!
-i: a citi – voi citiţi – citiţi! – nu citiţi!
: a coborî – voi coborâţi – coborâţi! – nu coborâţi!

Cu persoana a II-a singular lucrurile-s niţel mai complicate. Ai zice că e şi ea identică cu persoana a II-a sg. a prezentului, da’ nu-i întotdeauna. Plus că aici (şi numai aici, din toată conjugarea verbului în limba română – după ştiinţa mea) intervin diferenţe între forma afirmativă şi forma negativă.

Car’ va să zică:

FORMA AFIRMATIVĂ, persoana a II-a sg.:

Regula 1.
Pentru verbele în -a,, -i (cele cu -esc- în timpul conjugării, ca a citi – citesc), ca şi pentru verbele tranzitive în -e, -ea şi -i, persona a II-a sg. a imperativului e identică cu persoana a III-a sg. a prezentului indicativ.

Mda, complicat.
Să facem o schemă:

Regula 1.a:
-a: a cânta – el cântă – (tu) cântă!
: a coborî – el coboară – (tu) coboară!
-i (cu -esc- în conjugare): a citi – el citeşte – (tu) citeşte!

Regula 1.b, aia despre verbele tranzitive (adică verbele care au sau pot primi complement direct, ăla care răspunde la întrebările pe cine?, ce?):
-e (tranzitive): a cere – el cere – (tu) cere!
-ea (tranzitive): a bea – el bea – (tu) bea!
-i (tranzitive): a oferi – el oferă – (tu) oferă!

Regula 2:
Persoana a II-a sg. a verbelor intranzitive în -e, -ea, -i este identică cu persoana a II-a sg. a indicativului prezent. Unde “verb intranzitiv” e verbul care nu poate avea complement direct.
-e (intranzitive): a merge – tu mergi – mergi!
-ea (intranzitive): a tăcea – tu taci – taci!
-i (intranzitive): a dormi – tu dormi – dormi!

Pentru unele verbe tranzitive (a vedea, a auzi), persoana a II-a sg. a imperativului e identică cu persoana a II-a sg. a indicativului prezent:
-ea (tranzitiv): a vedea – tu vezi – vezi! (ca în Vezi ce face copilul ăla acolo!)

Unele verbe sunt neregulate:
a fi – fii ! / fiţi !
a zice - zi ! (cu un singur i!)
a face – fă!
a desface – desfă!
a duce – du!
a aduce – adu!
a conduce – condu!
a reduce – redu!
a veni – vino!
a preveni – previno!
a reveni – revino!

FORMA NEGATIVĂ, persoana a II-a sg.:

Se formează cu negaţia nu + infinitivul verbului (fără prepoziţia a, normal!). Regulă valabilă pentru toate verbele de mai sus.
Adică:

-a: a cânta – el cântă – (tu) cântă! – nu cânta!
: a coborî – el coboară – (tu) coboară! – nu coborî!
-i (cu -esc- în conjugare): a citi – el citeşte – (tu) citeşte! – nu citi!

-e (tranzitive): a cere – el cere – (tu) cere! – nu cere!
-ea (tranzitive): a bea – el bea – (tu) bea! – nu bea!
-i (tranzitive): a oferi – el oferă – (tu) oferă! – nu oferi!

-e (intranzitive): a merge – tu mergi – mergi! – nu merge!
-ea (intranzitive): a tăcea – tu taci – taci! – nu tăcea!
-i (intranzitive): a dormi – tu dormi – dormi! – nu dormi!

a fi – fii ! (cu doi i) – nu fi ! (cu un singur i, că-i de la infinitivul a fi)
a zice – zi ! (cu un singur i) – nu zice!
a face – fă! – nu face!
a desface – desfă! – nu desface!
a duce – du! – nu duce!
a aduce – adu! – nu aduce!
a conduce – condu! – nu conduce!
a reduce – redu! – nu reduce!
a veni – vino! – nu veni!
a preveni – previno! – nu preveni!
a reveni – revino! – nu reveni!
________________________
Vezi şi:
Fi? Fii? Când se scrie “fi” cu 2 i
Zi? Zii? Zi-i? Despre imperativul lui “a zice”
“Să nu fii” sau “să nu fi”?
Forma negativă a verbelor

Gradele inculturii

13/12/2009

Răspund şi eu:

Foarte inculţi puteţi fi.

_________________

Poţi fi. Poţi să fii.

_________________

http://teste-si-intrebari.ro/intrebari/cat-de-inculti-puteti-fii-.html

Să fii ieşit din minţile-ţi ortografice

13/12/2009

Domnu’ Căutiş, de la Caţavencu, ne explică cum tre’ să facem ca să fim ieşiţi perfect făcătura.

Că unu’ sau altu’ ar vrea să fie ieşit perfect, asta o mai înţeleg, deşi mi s-ar părea bizar. Da’ să vrea să fie ieşit perfect făcătura, asta n-o mai înţeleg. Şi, mai ales, nu-nţeleg la ce foloseşte. Da’ mă rog. Fiecare cu a mă-sii.

Domnu’ Căutiş, băiatu’ meu, fă-ţi un bine şi dă o tură p-aci, ca să afli cum e treaba cu i-urile lui fi.

(Enona mi-a trimis poza acu’ 8 zile. Azi gugumănia era tot acolo.)

http://catavencu.ro/iata_cum_s_a_facut_trucajul_filmului_cu_basescu-11572.html

Cine zice, ăla e.

23/11/2009

Cetesc azi pe-un blog politic cum că

Discursul de astăzi al lui xxx este pentru prostime. Trebuie să fi prost să crezi că este sincer.

Acu’, eu zic că trebuie să fii prost ca să scrii trebuie să fi prost.

Criticaţi, băieţi, numa’ criticaţi corect!

(Şi luaţi d’aci, ca să vă deşteptaţi: fi / fii, să nu fii / să nu fi. Că uneori sunteţi la fel de proşti precum candidaţii şi alegătorii lor cei proşti.)


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 2,675 other followers