Posts Tagged ‘“fii” sau “fiii”?’

Fiu, fii, fiii, fiii-i

14/12/2010

De doi ani încoace am tot vorbit despre i-urile din “fi”-ul lui “a fi”, acu’ – târziu – le-a venit vremea i-urilor din pluralul lui “fiu”. Astea funcţionează pe modelul propriu – proprii – propriii – propriii-i. Adică:

FIU
Un i din radical: FI+U.

FII
Un i din radical plus desinenţa (terminaţia) de plural i: FI+I.
Echivalent cu fete (plural “simplu”, nearticulat).

FIII
Un i din radical, al doilea i – desinenţă de plural, al treilea i – articol hotărât: FI+I+I.
Echivalent cu fetele (plural articulat).

Şmecherie:
Se scrie “fii“, cu doi i, când poate fi înlocuit cu “fete“.
Se scrie “fiii“, cu trei i, când poate fi înlocuit cu “fetele“.

FIII-I
Posesivul lui / ei poate fi înlocuit cu -i (părul ei > păru-i, ca în, dacă binevoiţi a v-aduce aminte, „Flori albastre are-n păru-i și o stea în frunte poartă”). Pe modelul braţele mele > braţele-mi, pieptul meu > pieptu-mi, zâmbirea ta > zâmbirea-ţi. (“Iubite dorite, în braţele-mi vino / Şi cruda durere din pieptu-mi alin-o! / [...] / În van e, crăiaso! zâmbirea-ţi din treacăt.” – tot Eminescu, da. „Diamantul Nordului”.)

________________________________

Despre “a fi”, “aş fi”, “să fii”, “să nu fii”, “să fi fost”, “fii!”, “nu fi”, aici.

________________________________

Fi-i

07/06/2010

P-asta încă n-o văzusem. Am văzut fi-ţi, de mai multe ori, da’ fi-i încă nu. Nemărginită-i întortocherea axonului stâlcit…

Copii, fi-i nu există.
Există fi – fii, de la a fi.
Şi există fiu – fii – fiii.

Un fî, doi fi, fii

06/06/2010

Pătrăţel are un fî.
Nevastă-sa mai naşte un fî.
Acuma Pătrăţel are doi fi.
Fii lu’ Pătrăţel fac afaceri.

(Gândul.)

___________________

Fiu-fii-fiii.
___________________

Aţi căutat, vă răspundem. 60.

06/07/2009

09-07-06 ati cautat 60 - 3 cand se scrie as impreunat

Întrebarea fundamentală e: când s-ar scrie dezlegat?!
se scrie întotdeauna , într-un cuvânt, şi formează condiţionalul: aş face.
Aşi
se scrie aşi numa’ când e plural de la as (ăla de la cărţi, de exemplu).
A-şi se scrie a-şi când îl puteţi adăuga un sieşi / lui însuşi / ei înseşi / lor înşişi sau când puteţi completa cu un posesiv. (Uf, ştiu că a ieşit cam complicată explicaţia.)
a-şi face lecţiile (sale), a-şi spune părerea (sa)
a-şi spune (sieşi, în sinea sa)

Vezi şi A-și da cu părerea, V-aş, v-ar, v-am.

09-07-06 ati cautat 60 - 1 ccand se scrie cu virgula

Din ccând în ccând.

09-07-06 ati cautat 60 - 2 vreau sa cumpar limoncello

Îmi pare rău, n-am de vânzare. Da’ am nişte reţete, aici. Inclusiv pentru dero cu limoncello.

09-07-06 ati cautat 60 - 3 cum se zice fite in engleza

Habar n-am. Poate ştie să vă explice vreunul dintre cititorii noştri mai vigilenţi decât noi. Că eu a trebuit să-i explic unui anglofon vorbitor de română ce-i aia fiţe şi mi-a fost cam peste mână, că toate sinonimele de le găseam erau tot colocviale.

09-07-06 ati cautat 60 - 1  a folosit cineva heritage

Am folosit eu. Nu mi-a plăcut.

09-07-06 ati cautat 60 - 1 adjectivul tot

Ce-i cu el?!

09-07-06 ati cautat 60 - 1 cat costa daca am postat cv pe bestjobs

Dacă l-aţi postat şi nu v-a pus să plătiţi, înseamnă că nu costă nimic. Nu?

09-07-06 ati cautat 60 - 1 cand se scriu verbele cu doi i
09-07-06 ati cautat 60 - 1 despre vb care se termina in i

Câte ceva despre verbele care se termină în i, aici. Şi, în general, sub tagul i sau ii. Sau sub tagul care se referă direct la verbul cu pricina.

09-07-06 ati cautat 60 - 1 doi i ortografie

E foarte corect scris: “doi i”. :D
Altminteri, discuţia despre când scriem cu doi i e lungă. Mai bine reveniţi cu întrebări punctuale.
Câte ceva despre când se scriu substantivele şi adjectivele cu -ii sau cu -iii, aici. (Chestii de genul propriu-proprii-propriii, geamgiu-geamgii-geamgiii, copil-copii-copiii, fiu-fii-fiii.)

09-07-06 ati cautat 60 - 3 cand se scrie cu doi i

Ce să se scrie cu doi i?!

09-07-06 ati cautat 60 - 1 nu plus vb la infinitiv

De obicei ăla e imperativul negativ:
a mânca – nu mânca !
a spune – nu spune !
a zice – nu zice !
a face – nu face !
a duce – nu duce !
a fi – nu fi !

09-07-06 ati cautat 60 - 2 aceeasi sau aceeasi

Ambele variante sunt corecte!

09-07-06 ati cautat 60 - 2 conjunctiv a crea

E la fel ca prezentul indicativului, cu excepţia persoanei a treia:
eu creez – eu să creez
tu creezi – tu să creezi
el creează – el să creeze
noi creăm – noi să creăm
voi creaţi – voi să creaţi
ei creează – ei să creeze

Despre conjugarea lui a crea:
http://diacritica.wordpress.com/2009/05/18/ati-cautat-va-raspundem-40/
http://diacritica.wordpress.com/2008/12/29/ikea/
http://diacritica.wordpress.com/2009/01/05/ikea-reintrupata/
http://diacritica.wordpress.com/2009/04/30/ati-cautat-va-raspundem-31/
http://diacritica.wordpress.com/2009/06/26/ati-cautat-va-raspundem-53/
http://diacritica.wordpress.com/2009/06/18/agream-agreati/

Şi nu uitaţi că a agrea se conjugă ca a crea şi a lucra!

09-07-06 ati cautat 60 - 2 cum se desparte in silabe in engleza

Habar n-am! Da’ vă sugerez să căutaţi cu termeni în engleză.

09-07-06 ati cautat 60 - 2 eu stu tu stii el stie ortografie

Eu ştiu, tu ştii, da’ el nu-ntotdeauna ştie ortografie!

09-07-06 ati cautat 60 - 2 prosti

Aşa-i, e plină lumea de proşti!

09-07-06 ati cautat 60 - 2 virgula inainte de si

În general, se pune virgulă înainte de şi atunci când şi e conjuncţie adversativă. Când e oarecum sinonim cu iar, adică:
I-am zis să stea locului, şi el s-a apucat să ţopăie.

09-07-06 ati cautat 60 - 3 voi fi cu un i

Întotdeauna!

09-07-06 ati cautat 60 - 3 a fi se scrie cu doi i

NU. A fi se scrie cu un singur i, ca şi toate formele care pleacă de la infinitiv:
viitorul: voi fi
condiţionalul prezent: aş fi
imperativul negativ: nu fi !
viitorul anterior: voi fi fost
condiţionalul perfect: aş fi fost
conjunctivul perfect: să fi fost (formă valabilă pentru toate persoanele)

09-07-06 ati cautat 60 - 3 cum se scrie sa nu fii

Fix aşa: să nu fii. Căci a fi are în conjugare doi i numai la:
tu să fii
tu să nu fii
(tu) fii !
Restul e cu un singur i, din câte mi-aduc eu aminte.

09-07-06 ati cautat 60 - 2 zi-i versus zii

Nu există zi-i versus zii, căci zii nu există. Există doar zi-i, adică zi-i lui/ei. Şi mai există zi, adică spune. Atunci când nu-nseamnă zi, ca în mă înnebuneşti de cap zi şi noapte.

09-07-06 ati cautat 60 - 3 nivele sau niveluri
09-07-06 ati cautat 60 - 1 pluralul de la nivel

O dispută despre niveluri vs nivele, aici.

Aţi căutat, vă răspundem. 30.

29/04/2009

Hehe, încă şi mai tricky îs substantivele care se scriu cu iii: geamgiii. :D (geamgiu-geamgii-geamgiii)

Primul i: vine din radicalul substantivului – geamgi-u. Din aceeaşi categorie: cazangi-u, iaurgi-u, bragagi-u, propri-u, fi-u,  copi-l.

Al doilea i: este desinenţa de plural, la masculin: geamgiu-geamgii; bragagiu-bragagii, propriu-proprii, fiu-fii, copil-copii. Dacă radicalul nu se termină în -i-, atunci avem un singur i, ăla al desinenţei de plural: băiat-băieţi; om-oameni; tată-taţi.

Al treilea i: este articolul hotărât, masculin, plural – geamgiu-geamgii-geamgiii, propriu-proprii-propriii, fiu-fii-fiii, copil-copii-copiii. (Am cunoscut doi geamgii. Geamgiii ăştia ştiu să pună geamuri. Geamgiii au doi copii / fii. Copiii / fiii geamgiilor nu vor să devină geamgii. :D )
La fel, iaurgiu-iaurgii-iaurgiii; bragagiu-bragagii-bragagiii, camionagiu-camionagii-camionagiii, macaragiu-macaragii-macaragiii, cafegiu-cafegii-cafegiii.

(De fapt, pe acelaşi principiu funcţionează şi adjectivele care se termină uneori în 3 i: propriu-proprii-propriii, cum ziceam mai sus. Doi copii proprii. Propriii săi copii. Copiii săi proprii.)

Vezi şi Propriii şi propriii-i. Plus copiii-i, Roşu – roşii – roşiii.

Dacă radicalul substantivului nu se termină în -i-, atunci avem numai 2 i (un i din desinenţa de plural, celălalt – articol hotărât): băiat-băieţi-băieţii; tată-taţi-taţii; ziarist-ziarişti-ziariştii.

PeSe:
Domnu’ Mircea Marian (EVZ), explicaţie special pentru Dvs.:
un ministru – doi miniştri - miniştrii guvernului Boc.
Guvernul are ţî miniştri. Miniştrii guvernului / miniştrii din guvern.

Ne-am înţeles, domnu’ Marian?

Aţi căutat, vă răspundem. 29.

29/04/2009

Image Hosted by ImageShack.us

Ce-i ăsta vine de la pronumele relativ (sau interogativ, după caz) ce urmat fie de verbul a fi (forma îi, de la e, de la este), fie de pronumele personal în dativ îi (ce-i dai? / ce îi dai lui/ei?), fie, cum zicea aciddu aici, un pronume într-un soi de dativ posesiv (hm, nu mai ştiu, parcă dativ posesiv e…): ce-i face soacra?

Image Hosted by ImageShack.us

Se scrie zi-i-o lui/ei. De la zi (imperativul lui a zice), -i- (de la îi, pronume personal în dativ, complement indirect), -o (pronume personal în acuzativ, complement direct).
Despre a zice / zi / zi-i, aici.

Image Hosted by ImageShack.us

Fi:
Apare la infinitiv, ofcors: a fi.
Apoi, pe lângă verbele astea modale care-s urmate de infinitiv: pot/poţi fi – indiferent de persoana verbului.
Mai apare la diateza activă a verbelor, la timpurile alea cu “perfect” în coadă (timpuri compuse, trecute): eu/tu să fi fost (conjunctiv perfect), eu aş fi fost, tu ai fi fost (condiţional perfect).
Când e vorba de conjugarea lui a fi, şi viitorul şi condiţionalul se scriu cu un singur i: voi/vei fi, aş/ai/ar fi. Imperativul de persoana a 2-a sg se scrie cu 2 i (Fii !), în timp ce imperativul negativ se scrie cu un singur i (Nu fi !).
Apoi, la diateza pasivă fi apare exact acolo unde apare în conjugarea lui a fi la diateza activă. :) (Mda, cam complicat, da’ mi-i lene să explic mai pe-ndelete.)

Fii:
În conjugarea lui a fi apare numa’ la conjunctiv prezent persoana a 2-a (tu să fii) şi la imperativ persoana a 2-a sg (Fii !).
Fii poa’ să fie şi pluralul nearticulat de la fiu: un fiu – doi fii. Câţi fii ai?

Fiii:
Cu trei i, numa’ ca plural articulat de la fiu: X are un fiu. Y are doi fii. Fiii lui Z.

Despre fi vs fii, aici.

Image Hosted by ImageShack.us

Înainte, numa’ dacă şi are valoare adversativă (adică un soi de iar). După, dacă se intercalează o propoziţie. Vezi aici.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 5,611 other followers