Posts Tagged ‘“mi-aţi” sau “miaţi”?’

Mi-: mi-o, mi-l, mi-am, mi-au. Şi alte mi-uri.

15/11/2009

Regula de bază:
Scriem mi-, cu cratimă după mi, atunci când putem completa cu mie.

1. MI- + pronume

MI-O
Se scrie întotdeauna mi-o, cu cratimă. Poate fi completat cu mie … pe ea:
Mi-o dă (mie pe ea, cartea).
Vezi şi MI-O în 5. MI- + prezumtiv.

MI-L
Se scrie întotdeauna mi-l, cu cratimă. Poate fi completat cu mie … pe el:
Mi-l dă (mie pe el, caietul).

MI-I
Se scrie mi-i, cu cratimă, când poate fi completat cu mie … pe ei:
Când mi-i dai? (Când mi-i dai mie pe ei, banii?)
Se scrie mii, într-un cuvânt, când este pluralul de la mie: o mie – două mii.


2. MI- + e/este

MI-E
Se scrie mi-e, cu cratimă, când poate fi înlocuit cu îmi este:
Mi-e (îmi este) sete.
În celelalte situaţii se scrie mie, într-un cuvânt.

3. MI- + perfectul compus

MI-AM
Se scrie întotdeauna mi-am, cu cratimă. Poate fi completat cu eu … mie / meu, mea, mei, mele:
(Eu) mi-am spus (mie) că poate e mai bine să nu sun.
(Eu) mi-am scos câinele (meu) la plimbare.

MI-AI
Se scrie întotdeauna mi-ai, cu cratimă. Poate fi completat cu tu … mie / meu, mea, mei, mele:
(Tu) mi-ai dat (mie) telefon.
(Tu) mi-ai luat maşina (mea).

MI-A / MIA
Se scrie mi-a, cu cratim, când poate fi completat cu el/ea … mie / meu, mea, mei, mele:
(El/ea) mi-a spus (mie) că nu mai vine.
(El/ea) mi-a luat calculatorul (meu).

Se scrie Mia, într-un cuvânt şi cu majusculă, când e prenume.

MI-AŢI
Se scrie întotdeauna mi-aţi, cu cratimă. Poate fi completat cu voi … mie / meu, mea, mei, mele:
(Voi) mi-aţi luat (mie) un cadou.
(Voi) mi-aţi dus copiii (mei) la munte.

MI-AU
Se scrie întotdeauna mi-au, cu cratimă. (Pentru că, aşa cum ziceam aici, numai pisicile îl scriu fără cratimă.) Poate fi completat cu ei/ele … mie / meu, mea, mei, mele:
(Ei/ele) mi-au adus (mie) ce le-am cerut.
(Ei/ele) mi-au stricat ziua (mea).

4. MI- + condiţionalul (prezent/perfect)

MI-AŞ
Se scrie întotdeauna mi-aş, cu cratimă. Poate fi completat cu eu … mie / meu, mea, mei, mele:

MI-AI
Se scrie întotdeauna mi-ai, cu cratimă. Poate fi completat cu tu … mie / meu, mea, mei, mele:

MI-AR / MIAR
Se scrie mi-ar, cu cratimă, când poate fi completat cu el/ea/ei/ele … mie / meu, mea, mei, mele:
Se scrie miar, într-un cuvânt, când înseamnă bancnotă de o mie (de lei) şi poate fi numărat: un miar, două miare.

MI-AŢI
Se scrie întotdeauna mi-aţi, cu cratimă. Poate fi completat cu voi … mie / meu, mea, mei, mele:

5. MI- + prezumtiv

MI-OI
Se scrie întotdeauna mi-oi, cu cratimă. Poate fi completat cu eu/tu … mie / meu, mea, mei, mele:
Mi-oi face (eu) temele (mele) până la urmă!
Mi-oi da (tu mie) banii înapoi când oi putea!

MI-O
Se scrie întotdeauna mi-o, cu cratimă. Poate fi completat cu el/ea … mie / meu, mea, mei, mele:
Mi-o spune (el mie) adevărul într-o bună zi!
Vezi şi MI-O în 1. MI- + pronume.

MI-OŢI
Se scrie întotdeauna mi-oţi, cu cratimă. Poate fi completat cu voi … mie / meu, mea, mei, mele:

MI-OR
Se scrie întotdeauna mi-or, cu cratimă. Poate fi completat cu ei/ele … mie / meu, mea, mei, mele:

__________

(Sunt în pană de inspiraţie, aşa că exemplele lipsă o să vină şi ele niţel mai încolo. Poate după ce-mi fac o cafea. :) )
__________
M-: m-am, m-ai, m-a, m-aş, m-oi, m-o. Şi alte m-uri.
__________
Mi sau m-i? Şi mii. Şi mi-i.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 5,859 other followers